Geomanție V – Albus

Albus este a 3-a figură geomantică despre care discutăm de data aceasta. Conform ordinii pe care am stabilit-o cu Puer, mergem mai departe cu figura ce corespunde astrologic cu semnul zodiacal al Gemenilor, cel precedent fiind legat de Taur.

Albus este alcătuit din cele 4 elemente în felul următor:

Foc – Par – Pasiv
Aer – Par – Pasiv
Apă – Impar – Activ
Pământ – Par – Pasiv

Astfel, Albus arată ca în imaginea prezentată mai jos.

Alte nume atribuite acestei figuri: Nu are
Imagine: Un pocal
Cuvânt-cheie: Pace
Calitate: Stabilă
Planeta: Mercur
Semn: Gemeni

Relații cu casele astrologice: Albus este împuternicit în casa a 3-a și slăbit în a 9-a.
Elementul extern: Aer
Elementul intern: Apă
Anatomie: Umerii și plămânii

Tip de corp

Formă de măr, care pare mai mare deasupra taliei decât dedesubt. Capul este mare și fața rotundă. Ochii sunt relativ mici. Bărbații tipici acestei figuri tind să aibă o barbă deasă.

Tip de personalitate

Pașnic, binevoitor și iubitor, cu o tendință spre rușinare. Persoanele tipice acestei figuri își fac prieteni ușor, dar păstrează puține dintre aceste prietenii pe termen lung. Au obiceiul de a-și cheltui banii liber și mai repede decât îi pot câștiga.

Culoare: Alb strălucitor pătat cu roșu.

Comentariu

Albus este o figură de pace și detașare, contrabalansând pasiunea figurii Rubeus, despre care vom discuta într-un alt articol. Simbolurile sale astrologice sunt Mercur, Gemeni și elementul Aerului, ce indică detașarea acestuia.

Caracterul acestuia este mai des reprezentat în Occident prin intelect; acesta se îndepărtează de experiența directă, încercând să înțeleagă lumea prin idei abstracte.

Totuși, mai adânc, figura Albus este una de Apă, care este singura linie activă, cât și elementul său intern. Aceasta reprezintă conștiința prinsă în totalitate în viața sa proprie și îndepărtată de acțiune și lumea exterioară a experiențelor.

În forma sa cea mai înaltă, această concentrare internă duce la transcendență prin căile misticismului, dar poate deveni și o retragere din viață în sterilitate, izolare și chiar nebunie.

Semnificații în divinație

Albus, într-o hartă geomantică, reprezintă pace, înțelepciune și puritate. Este o figură pozitivă, dar deseori slabă, ceea ce indică faptul că ar fi cazul să ceri ajutor de la alte persoane.

Tradițional, este o figură a castității și abstinenței. Albus preferă progresul liniștit prin căile inteligenței și este favorabilă în domeniul afacerilor. La fel, este favorabilă pentru începuturi.

Este nefavorabilă în lucruri ce necesită curaj, pasiune și energie ori în situații în care conflictul și haosul sunt necesare.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Geomanție IV – Amnisio

 Continuăm seria de geomantie cu cele 16 figuri, de data aceasta a doua fiind Amnisio. Seria de semne vine în ordinea zodiilor, începând cu Berbec și terminând cu Pești.

Amnisio corespunde cu semnul Taurului, fiind următorul după Berbec.

Amnisio înseamnă „pierdere” în limba latină. Chiar dacă, privind doar numele acestei figuri, suntem duși cu gândul la ceva negativ, realizăm ulterior că există mai multă complexitate în simbolismul acesteia.

Secvența elementelor pentru Amnisio

Foc – impar – activ
Aer – par – pasiv
Apă – impar – activ
Pământ – par – pasiv

Alte nume pentru Amnisio: strângere la exterior, bogăție exterioară, ceva ce a scăpat sau este pierdut.

Imagine: Un sac cu gura în jos, lăsând obiectele sau banii să cadă din acesta.

Cuvântul-cheie: Pierdere
Calitate: Mobilă
Planeta: Venus
Semn: Taur
Relațiile cu casele astrologice: Puternic în casa a 2-a, dar slăbit în casa a 8-a.
Elementul extern: Pământ
Elementul intern: Foc
Anatomie: Gâtul

Corp

Un corp de mărime mijlocie, dar cu structură osoasă mare. Un cap mare și gât lung, cu umeri și tălpi mari. O față rotundă, cu ochi frumoși. Bărbații tind să aibă o barbă deasă, iar femeile, păr lung și des. În ambele cazuri, e posibil să aibă o cicatrice vizibilă.

Personalitate

Direcți și fără tact, predispuși să răspundă emoțional la orice situație. Foarte interesați de onoare sau reputație personală, dar ducând lipsă de onestitate.

Culoare: Alb pătat cu citrin (galben-verzui)

Comentariu

Amnisio este o figură de tranziție și pierdere, echilibrând imaginea lui Acquisitio, ce ține de câștig material. Însemnătatea acesteia ține de adevărul dur că toate lucrurile trec.

Simbolurile sale astrologice sunt Venus, Taur și Pământ, orientându-se spre câștiguri materiale, dar care relevă și impermanența vieții umane. Atât dorința, cât și lucrul pe care ni-l dorim sunt sortite trecerii timpului. Astfel, experiența dorinței este asociată cu certitudinea pierderii ce urmează să vină după.

La fel, structura elementară are foc și apă singure, fără ca Aerul să le unească sau Pământul să le aducă în manifestare. Aceste două elemente zboară în direcții diferite, neavând contact între ele, astfel impermanența este concluzia, fără rezolvarea sau îndeplinirea dorinței.

Dar un alt adevăr interesant relevat este că și dorința este deșertăciune, aceasta schimbându-se sau fiind pierdută după ceva timp. Des se întâmplă să râvnim la ceva, doar pentru ca, atunci când să obținem acel lucru, să realizăm că nu îl mai vrem cu adevărat.

Semnificație în divinație

Într-o citire geomantică, Amnisio semnifică pierdere în orice sens, pozitiv sau negativ, de la pierderea inimii până la pierderea banilor. Reprezintă des ceva ce se află dincolo de ceea ce putem obține.

Tradițional, această figură este asociată și cu generozitatea. Este favorabilă în chestiuni în care pierderea este ceva de dorit. Aceste lucruri includ iubirea și sexualitatea (pierderea inimii), recuperarea de la boli (pierderea bolii), înfruntarea fricii (pierderea fricii) și ieșirea din situații dificile (pierderea problemelor).

Este totuși nefavorabilă când speri să câștigi ceva dintr-o situație.

Multe binecuvântări.

Frater Iustin

Geomanție III - Puer

În următoarele articole vă ofer o prezentare a fiecărei figuri geomantice împreună cu corespondențele elementale, astrologice, sensul și rostul acestora, împreună cu comentariu.

Începem cu Puer. Are rost să încep cu forma Puer fiindcă vom începe în ordinea semnelor zodiacale corespondente cu fiecare figură geomantică. În caz că vă întrebați ce legătură are și astrologia cu geomantia, fiți fără grijă, voi explica asta mai târziu.

Puer în limba latină înseamnă „băiat”. Doar gândindu-ne la băieți și adolescenți putem să ne facem o idee despre cam ce reprezintă această figură și cum o putem interpreta într-o citire geomantică.

Secvența elementelor în cazul figurii Puer este următoarea.

Foc - impar - activ
Aer - impar - activ
Apă - par - pasiv
Pământ - impar - activ

Alte nume pentru Puer mai sunt: fără barbă, galben, războinic, bărbat, sabie.

Imagine: O sabie, o figură masculină cu testicule exagerate.

Cuvântul-cheie: Energie
Calitate: Mobilă
Planeta: Marte
Semn: Berbec

Relațiile cu casele astrologice: Puternic în casa 1, slăbit în casa 7.
Elementul extern: Foc
Elementul intern: Aer

Anatomie: Capul

Corp: Scund, constituție solidă și musculară, cu o față roșie, ochi mici. Culoarea pielii e mai maronie sau roșiatică decât tipic etnicității persoanei. Dinți inegali. O barbă răsfirată la bărbați.

Personalitate: Impulsiv, entuziast și parcă lipsit de judecată, cu foarte multă energie și puțin tact sau autocontrol. E tipică personalitatea adolescentului masculin, cu asertivitatea încercând să acopere nesiguranța și lipsa de experiență de viață. Persoanele legate de această figură tind să intre în belele fiindcă nu se gândesc înainte să acționeze.

Culoare: Alb, pătat cu roșu.

Comentariu:

Puer este o figură masculină contrabalansată de feminitatea figurii Puella (fata). Aceasta reprezintă energie și potențialitate, acțiune și forță, dar fără judecată clară poate fi haotică și impulsivă.

Arhetipal, se potrivește cu tânărul războinic călare care se aruncă în luptă fără grijă pentru propria siguranță, gata să înfrunte viața și destinul cu curaj, dar și nesăbuință. Corespunde cu planeta Marte, semnul Berbecului și elementul Foc.

Este o figură ce posedă putere și poate acționa, dar nu e capabilă de reflecție și introspecție. Toate aceste elemente și forțe sunt mereu proiectate în exterior, lăsând prea puțin loc pentru judecată și răbdare. Cară sulița Focului, sabia Aerului și scutul Pământului, cele 3 elemente fiind active în figură, dar cupa Apei este ascunsă. Este precum tânărul cavaler în căutarea Sfântului Graal.

Semnificație în divinație:

Puer într-o citire geomantică stă pentru energie pasională, forță, căutare și o schimbare bruscă. În tradițiile geomantice această figură e asociată și cu justiția.

Oricând energia, entuziasmul, curajul și schimbarea sunt dezirabile, Puer este o figură favorabilă, chiar dacă există o natură mai problematică legată de natura sa de a nu se gândi înainte de a acționa.

Este mereu nefavorabilă în orice interogare legată de stabilitate, prudență și maturitate.

Geomanție II - 4 elemente și 16 figuri

 Trecem mai departe și vorbim despre cele 4 elemente sau 4 rânduri ce compun o figură geomantică.

În articolul precedent am abordat tema lumii în care noi ne aflăm, faptul că aceasta este vie și este populată atât cu forme de viață, cât și plină de spirite și duhuri. Am mai înțeles că Anima Mundi sau Sufletul Lumii este conectat la toate ființele din univers. Chiar dincolo de vietățile și făpturile ce posedă viață în sensul biologic, Anima Mundi permează și întrepătrunde totul, apele, râurile, aerul, pietrele, focul, tot.

Un geomant citește, face preziceri sau obține viziuni din această conexiune cu lumea naturală, prin legătura formată cu sufletul lumii. Citirea aceasta ar fi dificilă dacă ne-am baza doar pe simțurile noastre extrasenzoriale și chiar dacă o astfel de viziune este posibilă, nu toți avem aceste abilități psihice atât de dezvoltate.

Din fericire, aici intervine tehnica și metoda despre care vorbim între aceste rânduri. Drept de înțeles este că Pământul sau lumea materială în care noi existăm este formată din cele 4 elemente clasice. Foc, Aer, Apă și Pământ. Unii dintre s-ar gândi că doar Pământul contează aici din moment ce vorbim despre Geomanție, citire prin pământ, dar acest lucru nu este de fapt corect.

„Pământul” sau universul material are în componența sa toate cele 4 elemente. Aici regăsim atât Focul, Aerul și Apa. În Qaballa hermetică Pământul este considerat ultimul dintre cele 4 elemente ce au apărut prin procesul de emanație.

Elementele pure sunt Focul și Apa. Focul reprezintă partea dinamică, activă sau așa-zis masculină a universului, iar Apa reprezintă partea pasivă, receptivă și feminină a universului.

Acestea două sunt combinate împreună pentru a obține un element nou, copilul acestora este aerul ce e format din uniunea dintre cele două.

Ce obținem când clocotim apa? Aburul, elementul aerului. Bineînțeles, această explicație poate fi puțin reducționistă în contextul tehnologic din ziua de azi. Dar ce contează e să înțelegeți că aici nu avem de-a face neapărat cu elementele fizice în sine. Știm deja că aerul, pământul și apa sunt alcătuite dintr-o sumedenie de elemente chimice.

Strămoșii noștri și misticii ce au pus la baza acestor sisteme însă nu erau interesați așa de mult de componenta chimică, ci de simbolismul stărilor de agregare și ce reprezentau atât la nivel fizic, cât și metafizic.

Cele 4 elemente pot fi toate clasificate în felul următor:

Foc - Activ, Fierbinte, Uscat, Masculin.
Aer - Activ, Fierbinte, Umed, Masculin.
Apă - Pasiv, Rece, Umed, Feminin.
Pământ - Pasiv, Static, Feminin.

Am listat elementele în ordinea aceasta, fiindcă în ordinea aceasta vom enumera elementele ce vor forma cele 16 figuri geomantice.

Chiar dacă în alte sisteme Aerul și Apa ar fi schimbate, fiindcă, după cum am menționat mai devreme, Apa este considerată ca elementul pur dacă le privim din perspectiva Qabalistică. În orice caz, geomânții străvechi însă nu erau neapărat familiarizați cu astfel de teorii și această listare are mai mult de-a face cu observațiile lor directe. Intrăm în mințile lor și ne dăm seama că ordinea acestor elemente ține de înălțime.

Focul este cel mai sus fiindcă de deasupra vine căldura și focul Soarelui ce încălzește toate celelalte elemente.

Aerul este următorul element pentru atmosfera, vânturile și norii ce înconjoară planeta.

Apa este al treilea pentru râurile, fluviile, lacurile, mările și oceanele ce le găsim pe suprafața solidă a Terrei.

Iar Pământul este ultimul element, cel mai jos, deasupra căruia se află celelalte 3 elemente.

Acum, de înțelegem elementele, pentru a obține cele 16 figuri geomantice trebuie să folosim metodele de extragere pentru a obține răspunsuri binare pentru fiecare dintre ele. Acelea sunt dacă elementul este activ sau pasiv. Aici zic despre stadiul în care acesta se află în acel moment, legat de extragerea și interogarea pe care o face geomantul.

Pentru a obține răspunsul, aruncăm zaruri, sau scoatem pietricele dintr-un săculeț sau chiar facem un număr întâmplător de puncte cu stiloul pe hârtie. Indiferent de metodă, vom obține un număr. Iar numerele naturale pot fi impare sau pare.

De exemplu, dacă obținem 3, știm că acela este un număr impar, activ, dinamic, masculin, dacă obținem 4, știm că acel număr este par, pasiv, receptiv și feminin. Deci, în aceste instanțe putem avea și această combinație de un element ce în natură este activ precum Focul, dar pasiv în extragerea curentă.

Să zicem atunci că avem extragerea următoare.

Foc - 7 - impar - activ
Aer - 2 - par - pasiv
Apă - 10 - par - pasiv
Pământ - 4 - par - pasiv

Rezultatul este figura ce o numim Laetitia pe care o puteți vedea în imaginea de mai jos. După cum vedeți, elementul activ este reprezentat printr-un singur punct, în timp ce elementele pasive sunt reprezentate prin 2 puncte. Hai să mai vedem încă un exemplu.

Foc - 3 - impar - activ
Aer - 5 - impar - activ
Apă - 12 - par - pasiv
Pământ - 9 - impar - activ

Figura pe care o obținem în cazul acesta este Puer, și o puteți vedea mai jos.

Matematic există o combinație totală de 2⁴, adică 16. Sunt 4 elemente, iar fiecare dintre ele poate apărea în două stări, activă sau pasivă. Prin urmare, avem 2⁴, adică 16 combinații posibile. Acestea sunt cele 16 figuri geomantice pe care geomantul le va folosi pentru citiri.

Fiecare dintre cele 4 rânduri ale unei figuri este asociat cu unul dintre cele 4 elemente: Foc, Aer, Apă și Pământ. Fiecare dintre aceste elemente poate apărea însă în starea activă sau pasivă în cadrul extragerii. Astfel, natura elementului și starea în care acesta apare în figura geomantică sunt două lucruri distincte.

Geomantul trebuie să studieze aceste figuri, să le înțeleagă corelațiile mundane cât și mistice, să le memoreze simbolismul astfel încât să poată efectua citiri oricând, indiferent dacă se află în templu și apelează la kitul său geomantic, sau pe drum și nu are la îndemână decât hârtie și creion.

Cam atât în acest articol despre cele 4 elemente și obținerea celor 16 figuri geomantice.

Mai departe voi explica ce semnifică fiecare figură în parte, una câte una, în câte un articol dedicat.

Multe Binecuvântări.

Frater Iustin

Geomanție I – Lumea este vie

Înainte să continui cu alte articole despre această fascinantă metodă de divinație, câteva lucruri trebuie bine stabilite și înțelese. Acestea sunt detalii pe care omul modern le-a uitat în consecința vieților noastre ca parte dintr-o societate seculară, în care religia, dar și spiritualitatea autentică, au fost cam împinse la marginea societății.

Aici vin cu argumentul împotriva superstiției, totuși. În niciun caz nu sunt de părere că ar trebui să negăm beneficiile ce ne-au adus metoda științifică. De-a lungul ultimelor 2 secole, umanitatea a reușit să depășească obstacole imense precum bolile, foamea, reușim să traversăm continente și oceane folosind transportul aerian, am reușit să divizăm atomii încât să obținem energie din abundență. Dar toate aceste cunoștințe pe care le-am dobândit datorită metodei științifice au venit la pachet și cu un scepticism poate chiar morbid, în mod deosebit în Occident.

Ce-i drept, e clar că nu toată planeta este seculară și încă mai există destule societăți ce au o viață spirituală integrată, una ce nu presupune doar retreat-uri de mii de euro și nici viața monastică într-o mănăstire izolată din Carpați.

Aceste popoare, triburi, încă mai rețin o mare parte din uimirea și fascinația vie față de univers, cosmos, planeta noastră și o preaslăvesc ca fiind puternică, importantă și plină de viață.

O concepție străveche, dar pe care eu o consider la fel de valabilă și astăzi datorită practicii mele spirituale, este că universul este viu. Mă refer aici nu doar la formele de viață biologice, cele pe care le putem observa, fotografia sau filma etc.

În vremuri străvechi, în perioada Renascentistă, Medievală și Antică, strămoșii noștri luau acest adevăr ca atare. Nu exista dubiu că lumea era plină de spirit și de spirite, de duhuri și energii pe care nu le putem înțelege neapărat rațional și nu le putem percepe cu cele 5 simțuri sau cu instrumente de observație.

În cazul magiei naturale renascentiste și al astrologiei, înțelepții vorbeau de razele stelare sau ale astrelor ce erau transmise către Pământ. Acestea influențau și determinau evenimente de toate felurile. Cele mai evidente, în mod clar, erau cele ale Soarelui și Lunii. Și aici e mai mult decât evident că ne trezim și suntem activi în timp ce Soarele e sus pe cer și dormim când apune și își desfășoară acea călătorie nocturnă pe cealaltă parte a lumii sau în lumea tenebrelor, precum ar spune multe legende mitologice.

Luna, la fel, determină această influență prin razele sale, gradul de luminozitate, dacă e în creștere sau în scădere și culoarea sa.

Dar, la fel cum cele 2 astre luminătoare au putere, la fel și celelalte planete din cosmologia străveche, înainte de Johannes Copernicus. Saturn, Jupiter, Marte, Venus și Mercur, toate posedă putere și spirite, cât și energii ce se resimt și aici, pe Pământ.

Pământul este în centrul acestui Univers. De fapt, pot să fiu destul de îndrăzneț să îl susțin pe Claudius Ptolemeu și să zic că, de fapt, Pământul este centrul universului, chiar dacă, din punct de vedere astronomic, știm că acesta, de fapt, se învârte în jurul Soarelui în sistemul solar.

Acest lucru este totuși irelevant. Toată experiența noastră ca ființe umane în aceste trupuri o trăim din această perspectivă, de aici, de pe Pământ, privind în cosmosul îndepărtat.

Mai mult decât atât, Pământul, pe lângă faptul că este în centrul Universului și este recipientul acestor raze stelare sau al emanațiilor descendente, dacă am adera la o perspectivă qabalistică hermetică, acesta este și însuflețit.

Anima Mundi, sufletul lumii, este cel cu care interacționăm când începem o operațiune a divinației. Acest spirit este vast și cu margini imposibil de cuprins cu mintea umană. Fiindcă el pătrunde nu doar lumea materială, cât și cea nematerială.

În egală măsură putem face o interogare despre un rezultat concret, „Oare va trece de examenul de șofer?”, cât și una ce ține în mod evident de gândurile și emoțiile unei persoane față de noi.

Pot ușor și să pun întrebarea: de ce sentimente are cineva față de mine? Și, prin metoda divinației geomantice, voi afla acest răspuns. Metoda poate varia, poate fi tarot, poate fi geomanție, astrologie sau altceva. Unii sunt inclusiv obișnuiți să citească în flacăra unui foc de tabără. Cu suficientă pregătire și exercițiu, și așa poți primi răspunsuri.

Lumea fiind vie, aceasta este și deseori personificată în forma de divinități în mai multe culturi ale neamurilor de pe fața globului.

Ideea cu care sper să rămâneți este că orice operațiune de divinație, în adevăratul sens, nu este doar o formă de a ghici. Fiindcă lumea este vie și populată de duhuri și însuflețită de Spiritul Lumii, divinația devine în așa fel o formă de comunicare. Noi formulăm întrebarea, o adresăm aspectului potrivit acestei Anima și, la rândul său, aceasta ne răspunde.

Răspunsurile vin prin metoda aleasă. În cazul Geomanției, aceasta este efectiv mai „împământenită”, fiindcă partea solidă este folosită. Există și motive practice în acest sens: este mult mai eficient să dezvolți o metodă practică de divinație folosind pământul sau aspectul solid al lumii decât în nori (aer), în apă sau în flăcări (piromanție). Pământul sau obiectele solide sunt mai ușor de manipulat, fie că am folosi nisip, un băț, zaruri sau doar un creion și hârtie.

Multe binecuvântări.

Frater Iustin

Divinație cu Geomanție sau Tarot?

Ținând cont că am făcut mai multe sesiuni de divinație și citire și am pus pe masă inclusiv opțiunea citirilor geomantice față de cartomanție, zic că e cazul să scriu câteva cuvinte despre aceste două metode interesante de citire și prezicere.

În primul rând, ceea ce trebuie ținut minte este că ambele sunt forme de divinație. Pot adăuga aici și astrologia, oneiromanția (interpretarea viselor), runomanția (citirea folosind runele Futhark) și multe alte forme de divinație.

Toate acestea sunt tehnici prin care strămoșii noștri, dar și noi, în zilele noastre, discernem voința divină (divinație) și putem face predicții de tot felul.

Dar divinația nu este doar o metodă prin care putem prezice viitorul, chiar dacă și acest lucru face parte din multitudinea sa de întrebuințări. Divinația ne poate spune la fel de multe lucruri despre trecut, prezent, întâmplări posibile și chiar despre gândurile sau intențiile unei persoane.

Aplicabilitatea ei este vastă, iar orice magician sau mistic poate beneficia enorm de pe urma înțelegerii, studierii și aplicării acesteia în practica sa de zi cu zi sau atunci când vine vorba de ocazii speciale, precum ritualurile.

Lăsând aceste detalii în urmă, să trecem la Tarot (Cartomanție) și Geomanție (citirea cu ajutorul pământului). Am mai scris câteva articole în trecut despre tarot, dar și despre geomanție. Am intrat puțin în detaliile acestor tehnici fascinante de divinație, însă nu am apucat să discut și despre ceea ce le diferențiază.

Mai întâi, constatăm ceea ce este evident. Cartomanția se folosește de seturi de cărți de tarot, dar nu este obligatoriu să folosim astfel de seturi. Putem atribui însemnătate și rost inclusiv cărților de joc. Surpriză: de fapt, aceste cărți de joc pe care lumea le folosește pentru poker, blackjack și alte jocuri de noroc au origini comune cu seturile de cărți de tarot, care au ajuns să aibă întrebuințări mai degrabă mistice.

Ironia este că ambele au fost create inițial în epoca Renașterii, în Italia, pentru jocuri și divertisment. Doar mai târziu, mistici și practicanți ai artelor oculte au realizat că acestea pot fi folosite și pentru interpretări de tipul celor despre care am vorbit mai sus.

Geomanția este însă o artă mult mai veche. Aceasta este citirea folosind pământul, nisipul, pietrele sau orice altă metodă prin care putem obține cele 16 figuri geomantice, despre care voi mai scrie cu altă ocazie.

Spre deosebire de tarot, unde avem în total 78 de imagini și simboluri pentru cele 78 de cărți, figurile geomantice sunt în număr considerabil mai mic. Există, într-adevăr, mai puțină aparentă nuanță în interpretări, fiindcă acestea nu sunt pictograme, ci figuri formate din câte 4 segmente, fiecare având valoarea 1 sau 2 — un număr impar sau par.

De exemplu, dacă ne uităm la figura de mai jos, Puella, însemnând „fată”, vedem că este formată din următoarea secvență: impar, par, impar, impar.

Clar, avem mult mai puțină informație vizuală față de o carte de tarot, să zicem Împărăteasa, unde forma, culoarea și restul detaliilor sunt evidențiate pe hârtie sau carton.

Totuși, simplitatea aparentă a figurilor geomantice le poate da și mai multă putere. Această artă este extrem de precisă atunci când trebuie să obținem răspunsuri simple, de tipul „da” sau „nu”.

De exemplu, dacă vrem să știm dacă prietenul nostru va trece examenul de șofer sau nu. Dacă avem o figură pozitivă, cum ar fi Fortuna Major sau Albus, atunci da, suntem destul de siguri că îl va lua cu brio.

Însă dacă apare o figură negativă, precum Carcer sau Rubeus, nu ar trebui să ne mirăm dacă acesta va veni către noi dezamăgit, zicând să ieșim la o bere ca să își aline dezamăgirea.

În timp, am realizat că această artă este mult subapreciată față de tarot. Este o formă de divinație extrem de eficientă, cu bogate corelații astrologice, la fel ca Tarotul, dar bănuiesc că lipsa imaginilor colorate a făcut-o să scadă în popularitate.

În România nu am găsit până acum o carte sau articole despre geomanție din care să pot studia și învăța. Toate informațiile și cunoștințele acumulate în cazul meu au venit din surse străine plaiurilor mioritice.

Sunt totuși hotărât să schimb asta și să ajut la popularizarea acestei arte.

Pe viitor, următoarele articole vor fi în mare parte despre geomanție.

Voi trece prin toate cele 16 figuri, metodele prin care le putem obține, interpretarea lor, precum și documentarea unor sesiuni personale.

Multe binecuvântări.

Frater Iustin

Confidențialitate

În ultimul timp nu prea am postat pe blog fiindcă mi se părea că e mai ușor să ajung la mai multă lume postând direct pe Facebook sau chiar pe Instagram.

Oricum, recunosc că nu sunt genul de om care să se spargă în figuri cu promovarea fiindcă mai degrabă prefer să ajut câteva persoane și să le ofer atenția mea, să fac o muncă de calitate decât să răspund la zeci, poate sute de persoane care se pierd într-o masă de oameni pe care nu o pot cunoaște din cauza limitărilor atenției ce o pot oferi.

În orice caz, activitatea continuă, cât și serviciile mele, fie că acestea sunt divinație folosind tarot, astrologie sau geomantie sau ritualuri la cerere.

Ca de obicei, aceste citiri și aceste ritualuri necesită onestitate din partea clientului sau a persoanei ce apelează la serviciile mele.

Sinceritatea e necesară fiindcă dacă sunt lucruri esențiale legate de un ritual ce nu îmi sunt dezvăluite, eu nu am cunoștințele necesare prin care să scriu o frază de intenție eficientă încât să obții rezultatul dorit.

Pentru mai multe detalii, citiți articolul despre fraze de intenție.

Fiindcă am nevoie de sinceritate, apare întrebarea confidențialității. Se întâmplă de multe ori să aflu detalii foarte personale despre persoanele cu care interacționez. Acestea pot fi de natură profesională, personală, relațională sau chiar foarte intimă.

Ce vreau să știți este că în niciun caz nu dezvălui aceste detalii altor persoane. Dacă o fac, e mereu sub anonimat. Nimeni nu știe cine ești, ce faci, de unde vii și unde vrei să ajungi. Din punctul meu de vedere, orice om merită să i se păstreze secretele, mai ales dacă alege în momente de vulnerabilitate să și le dezvăluie.

În fine. Voiam să pun asta în text pe blog pentru a nu se pierde într-o masă de postări de altă natură pe social media. Feed-ul poate să se schimbe foarte mult. Dar blogul rămâne constant acolo.

Voi reveni cu alte articole.

Sper să fiu consecvent în privința asta și să scriu mai mult aici de acum înainte.

Frater Iustin

Despre zodii și pietre semiprețioase

 Una dintre cele mai des întâlnite întrebări pe care le primesc despre zodii este:

„Ce piatră mi se potrivește în funcție de zodia mea?”

De obicei, cei interesați de astrologie știu că anumite pietre semiprețioase sau metale corespund unor semne zodiacale. De exemplu, acvamarinul este asociat cu semnul Scorpionului. Există numeroase cărți și resurse online care prezintă aceste corespondențe, însă faptul că te-ai născut cu Soarele în Gemeni nu înseamnă automat că trebuie să porți un agat sau o altă piatră asociată acestui semn.

Spun asta deoarece, deși aceste informații sunt parțial adevărate, puțini cunosc scopul real al acestor corespondențe și originea lor.

Iar răspunsul este mai fascinant decât ar crede mulți: magia astrologică și magia naturală.

Da. Când vorbim despre aceste asocieri dintre pietre, metale, planete și semne zodiacale, vorbim despre o tradiție care a fost consemnată și dezvoltată timp de peste o mie de ani în manuscrise de astrologie și magie. În mod tradițional, pietrele și metalele nu erau folosite doar ca podoabe, ci serveau drept suport fizic pentru realizarea talismanelor astrologice.

Și este logic. În magia tradițională există principiul că lucrurile asemănătoare atrag și transmit influențe asemănătoare. Dacă vreau să creez un talisman care să manifeste calitățile Berbecului pentru o persoană ce dorește să devină mai asertivă, mai curajoasă și mai îndrăzneață, are sens să folosesc o Piatră a Sângelui, asociată acestui semn zodiacal.

Observați însă că acest lucru nu are legătură cu zodia solară a persoanei care va purta talismanul. Aceasta poate fi născută în orice alt semn zodiacal, iar talismanul își păstrează în continuare funcția și simbolismul.

În epoca modernă, poate și sub influența dezvoltării psihologiei, am ajuns să asociem astrologia aproape exclusiv cu tipologiile de personalitate. În realitate însă, aplicarea acestei științe sacre este mult mai vastă și cuprinde domenii care merg de la alegerea momentelor favorabile pentru anumite acțiuni până la medicina astrologică sau magia talismanică.

Dar aceasta este, într-o anumită măsură, consecința spiritului vremurilor noastre — acel zeitgeist orientat tot mai mult către individualism și preocuparea pentru identitate, personalitate și ego.

Saturn și contractele

Saturn și contractele

Revenim la astrologie și de data asta despre simbolismul planetei Saturn și natura contractelor, a semnăturilor pe care le facem și care ne pot determina viitorul. Contractele sunt printre cele mai importante lucruri pe care le putem face, asta fiindcă legăturile pe care le efectuăm în acel moment pot avea efecte uriașe pe termen lung, dar multă lume încă nu înțelege că aceste înțelegeri între două sau mai multe părți cad sub influența planetei Saturn, Marele Malefic al zodiacului.

Saturn este una din planetele clasice din astrologie. Dacă urmărim ordinea acestora în felul stabilit de către anticii caldeeni, ierarhia acestora vine în felul următor: Saturn, Jupiter, Marte, Sol, Venus, Mercur și Luna.

În funcție de ordinea în care le vom privi, Saturn este ori prima, ori ultima dintre planete. Dar, în general, această ierarhie vine de la planeta cu influența cea mai puternică înspre cea mai slabă. Saturn este prima fiindcă, dincolo de orbita lui Saturn, nu existau planete care să fie observabile cu ochiul liber.

De-a lungul miilor sau poate chiar zecilor de mii de ani, Saturn reprezenta limita, fiindcă dincolo de acesta exista doar domeniul constelațiilor și al stelelor fixe. Saturn avea cea mai lentă mișcare de revoluție în jurul Soarelui și, implicit, în jurul nostru din perspectiva experiențială de pe Pământ, iar viteza de mișcare determina și influența ce putea fi manifestată asupra omului și asupra individului. Pe acele vremuri, știam că el este stăpânul marginilor, al limitelor, al granițelor, al timpului și al morții, fiindcă acesta determina nu doar limita spațială a domeniilor noastre personale, ci și limita în timp.

Saturn era asociat cu tradiții, reguli, norme, restricții, control și stabilimentul. Avea și trăsături puternic legate de agricultură, dar dacă privim viețile strămoșilor noștri pe larg, realizăm că toate planetele erau strict legate de viața agricolă, asta fiindcă agricultura era ocupația a 90% din populație pe acele vremuri, iar cei ce nu erau direct implicați în agricultură, precum castele preoțești sau cele nobiliare, erau la fel preocupați de rezultatele recoltelor.

Chiar dacă o populație era sub controlul elitelor, acestea nu îl puteau exercita la nesfârșit dacă oamenii erau înfometați. Oricum, de aici avem și simbolismul asociat cu Saturn, acesta fiind asociat cu secerișul, coasa fiind unul dintre simbolurile sale.

Dar să revenim acum la contracte. Ce treabă are Saturn cu contractele, înțelegerile de natură legală sau juridică? E poate mai ușor să vedem legătura acestei planete cu agricultura, la fel cum am menționat mai devreme, dar nu și cu contractele.

Ei bine, dacă privim cu atenție și punem simbolismul lui Saturn sub o lupă, vedem clar că însuși cuvântul „contract” este pur saturnian. Majoritatea, când aud termenul „contract”, se gândesc poate la procesul prin care se vinde sau se cumpără ceva pe bază de contract, fiind mai mult preocupați de latura comercială, și da, acesta este un aspect important. Alții poate văd mai mult aportul legal, ce cade mai degrabă sub dominația lui Jupiter. Dar contractul în sine este, de fapt, un act de constrângere.

Cuvântul „contract” înseamnă mai degrabă constrângere, contracție, legare, legământ. Asta semnifică limite, bariere. Când se face un contract de vânzare-cumpărare, o parte trebuie, sub prevederile contractului, să cedeze proprietatea sau bunurile celeilalte părți; aceasta nu se mai poate folosi de acel bun odată ce actul este semnat. În schimb, cealaltă parte este obligată să vină cu contribuția sa monetară. Bugetul sau resursele financiare ale celeilalte părți suferă o contracție, o micșorare semnificativă. Banii pe care îi avea nu mai pot fi folosiți pentru alte activități sau alte bunuri; partea este contractată să facă transferul de bani, să plătească pentru această achiziție.

Haideți să mergem mai departe și să ne uităm la contractul căsătoriei. Poate v-ar surprinde pe mulți dintre voi, dar domeniul căsătoriei, chiar dacă azi îl asociem cu rezultatul dragostei dintre un bărbat și o femeie, are o natură saturniană la rădăcină.

Ce se întâmplă când un cuplu se căsătorește? Întreb doar în legătură cu latura contractuală aici. Soții sunt legați unul de celălalt atât în mod religios, cât și legal. Se depun jurăminte, se semnează contracte. Soții sunt obligați să respecte reguli unul față de celălalt; exclusivitatea romantică și sexuală este de la sine înțeleasă, dar, la fel, aceștia sunt contractați să împartă bunurile și resursele financiare. Sunt jurați să fie alături unul de celălalt atât la bine, cât și la rău, și trebuie să subliniez partea de rău, fiindcă experiențele negative vor veni eventual.

În engleză poate cunoașteți expresia „Till Death Do Us Part”, ce înseamnă „Până moartea ne va despărți”. Moartea și finalitatea vieții, așa cum o știm, cad tot sub domeniul lui Saturn.

De aceea, un astrolog bun care oferă o consultație legată de contracte trebuie musai să ia în seamă și poziția lui Saturn. Altfel, contractul poate fi semnat în circumstanțe astrologice nefavorabile, iar întreaga înțelegere contractuală poate avea de suferit.

Voi reveni cu noi articole cât pot de curând.

O zi bună,

Frater Iustin

De ce ne trezim la 3 noaptea

Deseori citesc povești despre persoane ce se trezesc în mijlocul nopții și se întreabă de ce. De multe ori se întâmplă fix la ora 3 noaptea, o oră ce are o reputație destul de negativă din cauza mai multor superstiții ce circulă pe la noi prin țară, cât și la nivel mondial.

Multe din răspunsurile la aceste întrebări pot ori să creeze mai multă panică, ori sunt pur și simplu ignorante când vine vorba despre felul în care noi, ca ființe umane, dormim.

Mai întâi, ce este important de înțeles este că suntem ființe diurne. Nu există o persoană nocturnă. Oricât de mult cineva ar spune acest lucru, dacă încerci să trăiești și să îți desfășori activitățile zilnice noaptea, eventual vei ajunge să suferi de mai multe tulburări psihice sau chiar fizice. Efectiv suntem construiți sau făcuți în așa fel de către Dumnezeu sau Natură să fim activi ziua, când soarele luminează, iar noaptea o rezervăm pentru somn și lumea astrală.

Vedem totuși că există o corelație puternică între noapte și practici oculte. Dacă ești aici, te gândești care ar fi această legătură. Ești pe cale să afli răspunsul.

Ține foarte mult de ciclurile noastre de somn, biologie și ciclurile solare de-a lungul anului, în mod deosebit în zona emisferelor nordice și sudice, fiindcă la ecuator zilele și nopțile tind să aibă cam aceeași lungime, de în jur de 12 ore.

Ca să punem lucrurile puțin în perspectivă, acum sute de ani, înainte să fi dezvoltat lumina electrică pe care noi o ignorăm în viețile de zi cu zi, activitățile noastre erau organizate în jurul răsăritului și apusului de soare.

Când răsărea soarele, ne trezeam în mod natural, fără ceas deșteptător, alarmă pe telefon etc., și ne desfășuram activitățile de zi. Aici se include munca de toate felurile, iar la apus de obicei ne puneam să dormim.

Asta putea avea loc chiar destul de devreme, mai ales în lunile reci ale anului. Puteai să mergi la culcare de la ora 6 sau 5, uneori chiar 4, depinzând de unde te afli pe glob și la ce latitudine.

De obicei dormeam în jur de 6–8 ore, iar în mod natural, după acest ciclu de somn, ne trezeam în miez de noapte sau puțin spre dimineață.

În timpul acesta nu aveam posibilitatea să mergem să ne desfășurăm activitățile zilnice fiindcă încă era noapte și doar dacă beneficiaam de un cer senin și lună plină am fi putut face o excepție. Așa că, în mod natural, în aceste două ore de nesomn ne preocupam cu alte activități.

De obicei, în aceste pauze de somn spuneam povești; de aici apare și imaginea poveștilor la lumina focului de tabără. Poate ne mai ocupam de mici activități gospodărești prin casă, făceam sex sau ne rugam și făceam magie.

De aici apare și mitul orei asociate cu vrăjitoare, magie și alte activități nocturne.

Astăzi avem parte de lumină electrică și, din această cauză, putem să împingem ora de culcare mult mai târziu, uneori spre miezul nopții. De obicei, dacă adormi târziu, șansele să te trezești la ora 2 sau 3 sunt destul de mici, decât dacă vrei să bei un pahar cu apă sau să mergi la toaletă.

Dar mitul a rămas și, din acest motiv, au rămas și multe credințe și superstiții negative legate de aceste ore din noapte.

Un lucru pe care îl știu că este absolut clar în privința asta este că, imediat după trezire, suntem mult mai sensibili la sugestie și, în faza aceasta de somnolență în care se întrepatrund starea de veghe și cea de somn, ne este mult mai ușor să ne conectăm cu subconștientul nostru și să ne imaginăm lucruri.

Aceste închipuiri însă nu sunt mereu plăcute, depinzând de starea psihică a fiecărei persoane. Dacă ești genul de individ care suferă de multe feluri de traume, nu este deloc surprinzător ca acestea să se manifeste acum.

Sper că aceste informații vă vor ajuta și să nu vă panicați când vă treziți la ora 3. Sunteți în siguranță.

Frater Iustin

Resetare

A trecut aproape o lună de când nu am mai scris aici. Motivele sunt numeroase. Ce pot dezvălui e că sunt într-o perioadă de reconstrucție și reorganizare a vieții mele.

Aș putea zice că aceste lucruri sunt și datorate practicii mele magice din ultimii 6 ani, poate chiar mai mult. Am ajuns la un punct în care schimbarea radicală era singura cale de continuitate.
Am mai vorbit în trecut despre avertismentele mele legate de inițiere sau auto-inițiere, despre faptul că, spre deosebire de ce se vehiculează în alte cercuri în care acest proces este tratat cu superficialitate, ca pe o diplomă sau o hârtie pe care o obții, inițierea adevărată chiar aduce transformări semnificative până în centrul ființei practicantului.
În tot acest timp în care ne continuăm drumul pe calea magică și de transformare, ajungem la praguri radicale ce pot schimba întreaga paradigmă asupra vieții, lumii și a naturii noastre ca oameni.
Constat cum în timpul acestor ani extrem de multe lucruri s-au schimbat. Procesul forțează schimbarea fiindcă te pune să îți confrunți „demonii”, obiceiurile, frustrările și nu îți dă cale de ieșire decât de a le soluționa.

Mai pe scurt, ce ai ignorat până acum devine imposibil de ignorat. Inițial aceste semne apar în subconștient, în vise, în premoniții și experiențe onirice sau aparent fantasmagorice. Simple închipuiri, ar spune mulți sceptici. Dar, odată ce aceste semne sunt în continuare ignorate, fricțiunile încep să apară în lumea „reală”, în lumea materială și mundană.
Aici intervine îndoiala sau teama inițiatului. „Dacă practica asta nu îmi îmbunătățește viața de acum, nu mă face mai bogat, mai puternic, mai realizat, de ce mai continui? M-am apucat de acest drum fiindcă vreau o viață mai bună, nu mai grea?” Și acestea sunt întrebări pertinente: „de ce?”.

Într-adevăr, ignoranța poate fi dulce. Dostoievski, în „Însemnări din subterană”, repetă cum conștiința este începutul suferinței. Cu cât devii mai conștient, cu atât realizezi că ceva nu este în regulă. Un om ce trăiește în ignoranță, necunoscător de subtilitățile vieții sale sau ale realității, este fericit. Poate și din același motiv mulți, de-a lungul secolelor, au apelat la alcool, sex și alte stupefiante pentru a înăbuși conștiința, a pune capăt întrebărilor. Fiindcă realizări ca acestea nu te vor face mai fericit și bucuros.
În orice caz, viața merge înainte, la fel și practica.

Voi continua să scriu și să îmi împărtășesc din experiențe, cât și practici ce vă pot fi de ajutor.
Sper să revin în curând cu articole și chiar clipuri despre astrologie și tarot. În rest, pentru consultații și citiri îmi puteți scrie pe Facebook Messenger.

Să aveți spor în tot ce faceți.

Frater Iustin

Lucrul pe căi

Pot spune că în ultimele 6 luni am făcut ceva ce în engleză se numește „pathworking”. În limba română nu avem o traducere exactă pentru acest termen. Ca definiție, ar fi ceva cam așa: „Pathworking este o formă de explorare ghidată a unei căi interioare, folosind imaginația activă și simboluri pentru a obține insight și transformare.”

Neavând o traducere exactă, optez pentru ceva cât de cât satisfăcător, și anume: „Lucru pe cale”. Poate nu sună la fel de bine în limba noastră, dar mă gândesc că, odată cu utilizarea acestui termen, se va ajunge la o obișnuință și implicit la acceptarea faptului că acesta chiar „sună bine”.

Lucrul pe cale este o tehnică de meditație ghidată menită să îi ofere participantului o experiență mistică. Omul învață cel mai eficient prin experiență, dar, fiindcă trăim vieți mundane în care timpul nostru este dominat de școală, job, responsabilități casnice și ocazională distracție, nu prea avem parte de experiențe semnificative și puternice care să ne învețe cu adevărat ceva.

În trecut, astfel de probleme erau rezolvate prin ritualuri de inițiere pe care fiecare bărbat sau femeie le parcurgea. Aceste rituri țineau mult de vârstă, sex și rolul asignat în societatea tribală sau chiar în civilizația preindustrială.

Dar majoritatea acestor rituri s-au pierdut, iar atunci când sunt implementate azi, vedem, spre dezamăgirea noastră, că mulți dintre semenii noștri nici nu mai știu de ce obiceiul este așa sau altfel. De exemplu, în cadrul unei nunți, fiecare regiune sau chiar fiecare familie poate avea anumite tradiții, superstiții și rituri specifice, menite să îi inițieze pe miri în tainele căsătoriei și întemeierii unei familii.

Sunt sigur însă că sunteți aici nu pentru a vorbi despre nunți și botezuri, așa că hai să revenim la pathworking sau lucratul pe căi.

Ca să înțelegem această tehnică, este esențial să înțelegem scheletul practicilor mistice și magice ale sistemului Zorilor Aurii. Acești ocultiști, în mare parte britanici, au adunat o mare parte din cunoștințele oculte și magice într-un sistem integrat, iar la baza acestuia stătea Qaballah Hermetică și Arborele Sefirotic.

Această diagramă, această reprezentare a Arborelui Sefirotic, poate vă este deja cunoscută. Dacă nu, cel mai bine ar fi să puneți mâna pe o carte despre Qaballah, măcar pentru a vă familiariza cu el. Arborele Sefirotic este format din 10 sefirot, 10 emanații ale Divinității, începând de la Coroană – Kether, până la sefira 10, Împărăția sau Malkuth.

Dacă privim cu atenție acest arbore, vedem că toate sefirotele sunt legate între ele prin 22 de linii, fiecare corespunzând câte unei litere din alfabetul ebraic, care este compus tot din 22 de litere.

Fiecare dintre aceste căi unesc una sau mai multe sefirot și sunt încărcate de simbolism ezoteric, având corespondențe elementare, astrologice, dar și legături cu gematria și numerologia specifică literelor din alfabetul ebraic.

Mai mult decât atât, fiecare dintre aceste litere are o corespondență cu cele 22 de Arcane Majore ale tarotului, în special ale tarotului Waite-Smith, conceput de Arthur Edgar Waite și Pamela Coleman Smith, ambii membri ai acestui ordin magic.

Dar cum lucrează inițiatul efectiv pe aceste căi? Mai devreme vorbeam despre experiențe care creează schimbări în noi, experiențe sau ritualuri inițiatice. La fiecare avansare în grad, inițiatul este condus într-o ceremonie în care se familiarizează cu aceste simboluri, nu doar prin recunoaștere, ci printr-o experiență directă ce reflectă simbolismul fiecărei arcane.

Am putea spune că, într-un templu, inițiatul participă la o veritabilă piesă de teatru, în care este implicat activ. Acest lucru se întâmplă în timpul inițierilor sale, pe măsură ce avansează pe Arborele Sefirotic în dezvoltarea sa magică și mistică.

Dincolo de aceste experiențe, mai există și Lucrul pe Cale prin forme de meditație ghidată. Persoana ascultă un alt inițiat care narează și ghidează experiența, conducând-o prin lumi și întâmplări în imaginația sa.

Chiar dacă stă relaxată pe o canapea, în imaginația sa trece prin diverse călătorii și peripeții, fiind ghidată adesea de îngeri, zei, zeițe sau alte ființe și personaje mitologice.

Este destul de dificil să pun toate acestea în cuvinte într-un articol, așa că, în loc să pretind că le știu pe toate, prefer să vă trimit către o sursă. Aceasta este cartea „Grădina cu Rodii” de Israel Regardie.

Edițiile mai noi conțin și capitole ample scrise de Chic și Sandra Tabatha Cicero, în care sunt descrise experiențele prin care inițiatul trece lucrând pe fiecare cale în parte.

Știu că aceste informații pot părea greu de înțeles dintr-o dată, cu atât mai mult dintr-un articol, așa că recomand celor interesați să nu ignore lectura.

Voi reveni cu noi articole mai des și vă mulțumesc pentru răbdare în urma pauzelor mele mai lungi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Afrodita Areia

Acum câteva zile am văzut o postare din partea unei prietene cu un videoclip despre Venus/Afrodita și felul de a fi al acestei zeițe. A fost un videoclip cu adevărat interesant care expunea câteva lucruri de care se întâmplă să fiu complet conștient, dar despre care nu prea am vorbit aici.

Cel mai des, în astrologie cât și în practica magiei planetare, asociem planeta și puterea lui Venus cu iubire, frumusețe, artă, muzică, bunuri, totuși aceasta este numită Micul Benefic al zodiacului din cauza că dispune de astfel de calități ce pur și simplu sunt plăcute pentru experiența umană.

Dar există și o latură mai puțin cunoscută a lui Venus și a zeițelor de natură venusiană, și aici vreau să mă opresc în mod deosebit la cultul Afroditei din Grecia Antică, fiindcă se întâmplă să fie cel mai bine cunoscut nouă. Bineînțeles, sunt și alte exemple la care ne putem uita precum Inanna, Astarte, Ishtar, Isis etc., dar cum nu am de gând să intru într-o analiză a cultelor religioase la un loc, vom rămâne la Venus/Afrodita, corespondența sa astrologică și trăsăturile mai puțin pașnice.

Eu se întâmplă să am o relație foarte strânsă cu sfera venusiană. Primul ritual mai serios pe care l-am făcut când eram adolescent a fost dedicat zeiței romane Venus, într-o perioadă în care simțeam că vreau mai multă iubire și prietenie și distracție în viața mea. Ce să zic, eram tânăr, cu o poftă imensă de viață, dar îmi lipseau conexiunile sociale, neavând prea mulți prieteni, și inclusiv cele romantice. Pot spune că rezultatele au fost impresionante și m-au purtat până în viața de adult, iar cumva simt că exercită o influență inclusiv în ziua de azi.

Scopul meu era cel de a aduce mai multă iubire și frumusețe în viață, dar în timp am descoperit că există și o componentă mai puțin plăcută legată de zeița iubirii. Am mai vorbit în alt articol că prețul iubirii este durerea, și când te implici, iubești, simți, te setezi pentru suferință ulterioară. Această suferință poate fi și frumoasă într-un sens, fiindcă îți arată și cât de mult ți-a păsat și cât de pasional ai iubit acea persoană.

Dar revenind la Afrodita în cazul acesta, în Grecia antică Afrodita, pe cât de adorată era, avea și o origine străină. Se presupune că această zeiță ar fi venit dinafara panteonului olimpic, de fapt aceasta nu era înrudită direct cu Zeus și restul olimpicilor. Mitul spune că în vremuri străvechi zeul cerului Uranus fusese castrat de către fiul său Cronos (Saturn). Acesta se afla într-o copulație continuă cu zeița pământului Geea sau Gaia, iar „dragostea” pe care o făceau ei rezulta în tot felul de creaturi mitologice, unele chiar monstruoase.

Cronos, unul dintre copiii acestora, oprește acest proces de procreare și, cu securea sa, îi taie părțile intime ale tatălui său, penisul și testiculele acestuia căzând în mare, întrerupând copulația cosmică dintre Cer și Pământ. Părțile sale intime fac o spumă în mare, iar din spuma mării Afrodita se naște pe malurile insulei Cipru.

Cipru nu face parte din teritoriul Greciei antice și, de-a lungul istoriei, a fost locuit de mai multe popoare încă din timpuri străvechi, inclusiv pentru poporul grec. Faptul că Afrodita nu e fiica directă a lui Cronos sau chiar a lui Zeus indică că originea sa este mai veche decât a panteonului olimpic condus de către Zeus.

Afrodita astfel probabil e venerată de mult mai mult timp, iar cultul său a pătruns în Grecia sau poate chiar era prezent înainte de dezvoltarea Greciei Antice clasice. Oricum, Afrodita în acele vremuri era o zeiță ce nu era doar chemată și căreia i se aduceau ofrande pentru iubire, frumusețe, atracție și toate lucrurile bune și frumoase. Exista inclusiv un titlu al Afroditei precum Afrodita Areia. Vedem aici un titlu ce, tradus în limba română, înseamnă: Afrodita lui Ares (zeul războiului) sau Afrodita războinică. Legătura poate veni ori din cauza mitului în care Afrodita are aventuri erotice și romantice cu Ares, zeul războiului, spre ciuda soțului ei Hefaistos, sau o conștientizare a grecilor antici că iubirea și frumusețea au și un caracter cuceritor și războinic.

Pentru a înțelege această nuanță mai bine, e îndeajuns să privim sincer și fără perdea iubirea. Când vorbim despre relații romantice sau erotice, ajungem inevitabil și la actul de a „cuceri” pe cineva. Ca și cum mintea și inima persoanei iubite și adorate trebuie cucerite, aproape printr-un act de forță. În plus, Venus/Afrodita simbolizează și ce dorim, ce râvnim, ce simțim că ne completează viața și fără care credem că nu putem trăi.

Actul de a merge la luptă, la război, trebuie motivat de către ceva. Ura și furia pot fi un motivant foarte puternic, au determinat de-a lungul mileniilor ca popoare să meargă la război pentru a-și nimici adversarii din ură și dispreț, dar mulți strategi realizează că iubirea este un motivant mult mai puternic. Un bărbat este dispus să comită acte de violență extremă din iubire pentru femeia sa, copiii săi, neamul sau țara sa. Patriotismul este totuși o formă de iubire față de țară și de neam, ce poate motiva omul să acționeze inclusiv violent, mergând la război pentru a proteja și ajuta obiectul adorației sale.

Inclusiv în legendele și epopeele grecești vedem cum iubirea este un disruptor cuceritor asupra minții unei persoane și, da, poate cauza războaie. În Iliada, Menelau, regele Spartei, merge la război împreună cu restul liderilor greci împotriva Troiei după ce soția sa, Elena, cea mai frumoasă femeie din Grecia, este răpită de către fiul regelui troian, Paris.

Poate istoric, distrugerea cetății troiene nu era neapărat motivată de iubirea lui Menelau pentru soția sa, dar a servit ca un casus belli aparent nobil. Acești greci nu mergeau la război pentru pământ de fapt, vorba venea că ei o făceau dintr-o promisiune pe care toți liderii greci o făcuseră către bărbatul pe care Elena l-ar fi ales ca soț, pentru a o proteja împreună cu uniunea cu soțul său, Menelau.

La fel, iubirea poate să îți dea și curaj. Motivarea de a acționa poate veni și din frică, și multe regimuri și state totalitare o folosesc, dar dragostea este mereu motivantul mult mai puternic.

Cât despre componenta astrologică a acestui articol, știm că Venus (Afrodita), în astrograma unei persoane, reprezintă ce iubim, ce prețuim, ce fel de persoane vrem ca parteneră în viețile noastre, în timp ce Marte (Ares) ne indică felul în care acționăm. Venus ne arată obiectivul, țelul nostru, unde vrem să ajungem. Fără obiective clare, în război, conflictul degenerează în lupte inutile ce duc la pierderi omenești fără rost. Venus indică scopul, dorința arzătoare pe care o avem, pentru care suntem dispuși să facem absolut orice, inclusiv să ne nimicim adversarii.

Vedem astfel cum Venus este o sferă mult mai complexă. De fapt, fiecare dintre cele 7 planete clasice din astrologie sunt mult mai complexe și interesante decât ar părea la prima vedere. Venus este astfel o forță atât a iubirii, cât și a luptei și războiului, iar înțelegând-o mai bine și mai pe deplin, ajungem astfel să ne înțelegem mai bine inclusiv pe noi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Legea respingerii.

Una dintre legile popularizate de către cartea Secretul este legea atracției. Un bestseller care simplifică destul de mult principiul mentalismului. Când a apărut cartea și documentarul, imediat mi s-a părut o porcărie ordinară menită doar să agațe cât mai mulți bani de la persoane ce nu aveau habar despre aceste principii hermetice.

Autoarea a mai scris și alte cărți, dar aceasta, „Secretul”, a prins cel mai bine la masele de oameni din cauza simplității acesteia. Era îndeajuns doar să te gândești la ce îți doreai obsesiv și universul îți va da. Simplu și eficient, nu? Ei, de fapt, realitatea nu e deloc atât de simplă. Pot să mă gândesc cât de mult că poate vreau să primesc de la univers un avion personal, dar dacă nu îmi setez obiective spre a-l obține pas cu pas, îndeplinirea acestei dorințe doar așa, din neant, e mai mult decât dificilă.

În orice caz, trebuie să laud măcar un lucru: cartea avea ca scop măcar să te ajute să te concentrezi la obiectivele și țelurile pe care îți dorești să ți le îndeplinești. Unde se duce atenția, la fel și energia; la fel, ce este în minte, în interior, se reflectă în exterior și invers.
Dar la foarte mulți dintre noi, și uneori chiar și în cazul meu, apar blocaje serioase. De exemplu, să zicem că vrei să ai bani sau măcar să nu fii sărac, dar ai credințe nesănătoase legate de bani. Probabil ai auzit vorba că „banul e ochiul dracului” sau „banul este rădăcina tuturor relelor”.

Într-adevăr, aceste vorbe „înțelepte” au și un rost, iar acela este să înțelegem că obsesia pentru bani, pentru ceva material, poate duce la lucruri destul de îngrozitoare. E de ajuns să ne uităm la traficul de droguri sau, mai rău, de persoane, ca să vedem cum obsesia traficanților pentru bani încalcă orice urmă de bun-simț și drepturi fundamentale ale oamenilor.

Dar dilema nu e obsesia, ci confruntarea unor credințe limitative. Dacă, în mod conștient, cât și subconștient, interiorizezi că banii sunt o sursă de rău, îți va fi extrem de dificil să faci ritualuri de abundență cu succes.
Văd acest lucru evident inclusiv când vine vorba de credințele noastre despre dragoste sau sexul opus. Un bărbat care își dorește o relație cu o femeie, dar care are și opinii negative, în general, despre femei, nu prea va avea la fel de mare succes ca unul care nu are astfel de credințe. La fel și pentru doamne.

Subconștientul tău, credințele tale, în aceste instanțe te blochează, chiar dacă, în mod conștient, îți dorești ceva, îți setezi obiective sau poate chiar și practici magie pentru așa ceva.
Chiar dacă, prin absurd, ai câștiga la loterie, aceste credințe te vor aduce la linia la care subconștientul tău se simte confortabil. Iar dacă acesta consideră normal să te chinui de la salariu la salariu, poți fi sigur că acele câștiguri vor fi cheltuite extrem de rapid și irosite într-un timp extrem de scurt, încât să te întorci la acea linie de bază.

Legea respingerii, cum o numesc eu, poate fi aplicată pentru orice. Am folosit banii și dragostea fiindcă acestea tind să fie motivele principale pentru care multă lume se apucă de magie. Mai sunt și limite legate, de exemplu, de succes profesional, și aici sunt multe. Dacă vrei să devii șef, dar nu îți place să iei decizii importante pentru afacerea ta, chiar dacă îți înființezi o firmă, te poți trezi că o vei închide din motive aparent neprevăzute și inexplicabile, la scurt timp.

Scopul final e să trăiești asumat, să înțelegi că aceste lucruri au o valoare neutră, iar noi, ca ființe umane, atribuim trăsături pozitive sau negative în funcție de programarea la care am fost expuși sau la care ne expunem în mod regulat.
Odată ce te deprogramezi și înveți să adaugi credințe ajutătoare în viața ta, vei descoperi că, cu adevărat, Universul sau Dumnezeu îți va da din belșugul său mai mult decât ți-ai fi și putut imagina.

O zi bună,
Frater Iustin

Zodia ta lunară

 Astrologia ajunge să îi fascineze pe mulți, dar deseori nu se trece de înțelegerea semnului solar. Am văzut încă de când am făcut primul contact cu astrologia, când mama îmi zicea că sunt Scorpion, cum s-au format niște stereotipuri dăunătoare legate de semnul solar.

Dacă ar fi să luăm în considerare doar semnul solar, așa cum face majoritatea lumii, am ajunge rapid la concluzia că astrologia chiar nu prea are sens. Nu putem împărți toată populația planetei în doar 12 categorii în funcție de unde se află Soarele în raport cu ecliptica pe cer la momentul nașterii.

În cazul meu, după cum îmi zicea și mama, sunt Scorpion, dar am cunoscut multe persoane cu zodia aceasta solară și am realizat că asemănările dintre noi sunt superficiale cel mult. Da, într-adevăr există o predispoziție spre intensitate emoțională și dezvoltarea unei firi ceva mai rezervate, dar diferențele dintre un membru al acestui club la altul pot fi de la cer la pământ.

Așa că spun că e cazul să facem următorul pas logic în înțelegerea astrologiei și zodiilor, și anume înțelegerea semnului lunar.

Aș argumenta chiar că semnul lunar poate fi deseori mai important decât semnul solar. Un prieten bun de-al meu, care este în egală măsură astrolog cât și practicant de magie, mi-a spus că din studiile sale importanța plasamentelor astrologice într-o astrogramă personală sunt Ascendentul (fiindcă acesta determină plasarea caselor cât și planeta conducătoare a astrogramei), semnul lunar, și abia pe locul trei aflându-se semnul solar.

Acum întrebarea următoare logică aici ar fi: de ce? De ce tocmai semnul lunar să fie mai important într-o astrogramă decât cel solar? Totuși, Soarele este planeta ego-ului, a identității. De aceea, când cineva știe că s-a născut când Soarele se afla în semnul Săgetătorului, de exemplu, va spune „Sunt Săgetător”.

Dar această perspectivă denotă și ignoranță, și nu spun ignoranță într-un sens negativ aici, fiindcă pentru mine acesta este un termen neutru.

Pur și simplu, necunoscând decât astrologia solară la nivel de suprafață, are perfect sens să ne identificăm aproape exclusiv cu semnul solar. Deci când cineva îți spune „Sunt Săgetător”, știind că Soarele era în semnul Săgetătorului când s-a născut, nu greșește, ci pur și simplu este limitat doar de perspectiva necunoașterii că toate planetele sunt importante, pe lângă casele și aspectele pe care le avem și inclusiv casele ce nu au planete în ele, fiindcă în funcție de acestea putem face predicții și interpretări legate de tranzite.

În fine, hai să revenim la tema principală a acestui scurt articol: semnul lunar. De ce contează?

Luna în astrologie reprezintă câteva lucruri esențiale pentru personalitatea nativului. Luna simbolizează emoțiile, trăirile interioare, imaginația, starea emoțională de fundal pe care ulterior ne bazăm restul gândurilor și faptelor noastre.

La fel ca în Qaballah Hermetică, Luna corespunde cu sefira Yesod, sefira fundației sau a temeliei. Deci simbolic, Luna este de fapt piatra de temelie pe care întreaga noastră personalitate se clădește ulterior, odată ce creștem și înaintăm în vârstă din stadiul de copil mic până în adolescență, când ego-ul începe să se formeze și să devină și mai solid.

De aceea, cel mai devreme vei observa la bebeluși și copii semnul lunar și abia mai târziu trăsăturile semnului solar, ce se conturează mai târziu.

Copiii sunt ființe mult mai apropiate de instinct și trăiri emoționale. Un copil nu este capabil să disimuleze (cel puțin marea majoritate nu sunt capabili); starea sa emoțională se citește imediat pe fețele lor, prin verbalizare și prin gesturi. Deci are sens când spunem că Luna și plasamentul lunar este mai timpuriu și mai puternic în astrogramă chiar decât Soarele.

Alt motiv pentru care Luna contează mult este viteza cu care aceasta completează un circuit al zodiacului. Luna este cel mai rapid astru dintre toate în astrologie. Aceasta traversează un semn zodiacal în aproape două zile. Uneori o simplă oră poate face o diferență majoră în determinarea semnului lunar, fiindcă se întâmplă ca aceasta să treacă dintr-un semn și să intre în altul.

De exemplu, trecerea acesteia din Berbec în Taur reprezintă o schimbare majoră: dintr-un semn cardinal de foc și exploziv, cum ar fi cel al Berbecului, în de departe cel mai solid, stabil și lent semn al zodiacului, Taurul. Diferențele în dispoziție emoțională și trăiri pot fi chiar uluitoare.

Alt strat de complexitate adăugat ține de faza Lunii: dacă persoana s-a născut într-o perioadă în care Luna era nouă, în creștere, în descreștere sau Lună plină.

Este de ajuns să spun că înțelegerea și studierea semnului tău lunar este primul adevărat pas în înțelegerea propriei astrograme și a personalității tale, iar descoperirile pe care le faci aici vor duce la alte întrebări și mistere ce așteaptă să fie dezvăluite.

Ca exercițiu, recomand să vă uitați peste astrograma voastră, verificați unde se află Luna la momentul nașterii și contemplați cum acest plasament a influențat majoritatea experienței tale de viață, punând în aplicare cunoștințele pe care le-ați căpătat citind articolul.

Sunt sigur că așa faceți o descoperire uluitoare.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Frica și îndrăzneala

Vin cu această intrare în urma unei foarte scurte conversații cu o persoană ce este pe o cale spirituală și mistică, dar mai degrabă de altă natură decât a mea. Am realizat că, în ciuda primelor mele impresii, acest individ a atins un nivel impresionant de disciplină și stăpânire de sine încât să îmi capete respectul, chiar dacă am niște dubii în privința profesorilor săi.

În fine, nu vreau să fac aici o analiză a cuiva, fiindcă nu acesta este rostul a ceea ce vreau să spun aici.

Discuția sumară cu acesta a dus inevitabil și spre subiectul practicii magice și al tarotului sau al altor metode mai pragmatice de abordare a spiritualității și am observat la el, cât și la mulți ce poate urmează căi similare cu ale sale și ale mele, o frică cam irațională față de practică.

Aici îmi amintesc și de un alt prieten bun de-al meu care este implicat în masonerie. Îmi povestește cum merge la întâlniri, este activ pe grupuri de WhatsApp de discuții și cum fiecare membru are niște comentarii valoroase legate de texte biblice, ezoterice și simbolism. Ceva chiar valoros. Dar, în egală măsură, au o aversiune și poate chiar groază când li se sugerează cât de puțin practica magică — și aici nu vorbesc despre aceea ce ar avea rostul de manifestare a unui rezultat în lumea reală, ci la teurgie, ceea ce ne elevă spiritul.

Bineînțeles, aceste două cazuri sunt despre persoane care posedă ceva cunoaștere și experiență ezoterică, în niciun caz amatori sau curioși de ocazie pe care îi găsești tot mai des pe internet din cauza creatorilor de conținut ocult sau ezoteric.

Frica a fost mereu un prag dificil de depășit pentru majoritatea căutătorilor și cercetătorilor spirituali. La un moment dat ești confruntat cu dilema următoare: fie alegi exclusiv să lecturezi, să filozofezi, să devii un ocultist de fotoliu, cum se zice, sau să îndrăznești să treci de acest prag, să confrunți frica și să începi să practici activ.

Dar nu îmi doresc să denigrez o doză sănătoasă de teamă în acest caz, fiindcă, în ciuda comentariilor mele aparent derogatorii (ceea ce de fapt nu sunt) la adresa acestor indivizi, consider că în continuare o doză sănătoasă de teamă este necesară. Până la urmă, teama este cea care ne previne să facem lucruri stupide. De aceea nu mergem în natură și punem mâna pe șerpi și pe tarantule, fiindcă inclusiv la un nivel genetic știm că aceste animale sunt periculoase și că veninul lor ne poate răni sau chiar ucide. Din același motiv, avem o frică de înălțimi: dacă suntem pe acoperișul unei clădiri înalte, începe să ne bată inima mai rapid când ne apropiem de margine, fiindcă instinctiv știm că e nevoie de o simplă alunecare sau o rafală mai puternică de vânt să ne trimită peste balustradă spre pierzanie.

La fel și în domeniul ocult, teama este ceva necesar. Ea ne păzește de a face lucruri necugetate și, din păcate, sunt foarte mulți ce fac gesturi necugetate aici, foarte mulți.

Dar iată că eventual ajungem și la punctul în care frica nu mai are rol doar de protecție, ci și de blocaj serios. Una din legile sfinxului este și „a îndrăzni”, nu „a sta nemișcat”. Doar înfruntându-ne fricile putem să evoluăm și să devenim oameni mai buni, mai integrați, mai înțelepți. Cunoaștem acest lucru și din psihoterapie, când un pacient suferă de arahnofobie până la punctul în care îi e teamă și să doarmă, fiindcă nu știe când și cum un mic păianjen ar putea să apară și să se urce pe el.

Ideea este să recunoști frica, să recunoști primejdiile și pericolele, să păstrezi discernământul și luciditatea, dar să mergi înainte. La fel ca un alpinist ce este 100% conștient că escaladarea unui munte este o activitate dificilă, anevoioasă și periculoasă. Din acel motiv, un alpinist priceput își ia toate măsurile de precauție, are reguli și, dacă pericolul este prea mare pentru a avansa, știe când să se oprească, să se odihnească și să se recupereze.

Urcarea până în vârf poate, la prima vedere, să pară irațională, fiindcă dacă am maximiza pentru siguranță și confort, alpinismul este o activitate aparent stupidă. Dar scopul final nu este siguranța, ci schimbarea de perspectivă — și spun acest lucru literalmente. Numai când ai terminat de urcat până în vârful muntelui ajungi să ai priveliștea și perspectiva largă, de ansamblu, chiar dacă aceasta ar dura doar câteva minute.

La fel și în domeniul ocult și ezoteric, indiferent că practici magie, yoga, lucrul cu energia, divinație cu tarot sau alte metode, doar când ajungi la un anume prag sau vârf de realizare capeți ceva extrem de valoros: perspectivă.

Perspectiva îți permite să vezi lumea într-un fel diferit, dar mai important decât orice, în căile acestea spirituale îți permite să te vezi pe tine diferit. Nu cum ai fost programat de către societate, moravuri, familie, religie sau alte sisteme de control ce te-ar forma într-un șablon, ci natura ta adevărată.

Iar odată ce capeți perspectivă, înfruntând primejdiile și lucrând cu tine, nu o mai poți pierde. De multe ori, o singură experiență poate fi de ajuns să te schimbe și să te facă un om mai complet și mai bine integrat.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Fotografii și farmece

De la bun început, misiunea acestui blog a fost educația. Aceea de a împărtăși din experiența mea și a ajuta cititorii să își poarte singuri de grijă când vine vorba de teme oculte sau ezoterică, iar în cazurile excepționale să pot ghida direct sau chiar să intervin.

Subiectul de data aceasta sunt fotografiile, social media și felul în care funcționează multe farmece, vrăji sau alte ritualuri.

Eu sunt în continuare cineva care crede în bunătatea oamenilor, dar am observat ceva ce mă deranjează în mod deosebit la colegii mei de meserie ce se angrenează în domeniul ocult. Din păcate, nu există prea mult discernământ, iar când vine vorba de magie, prea mulți sunt interesați mai degrabă de metode de a vătăma pe altcineva și mai puțin de a lucra cu ei în așa fel încât să nu mai simtă nevoia să rănească pe alții pentru ca ei să se simtă mai bine.

E o constatare ce îmi dă un simț de amărăciune, dar chiar și așa, este realitatea. Oricum, am zis să vă spun ceva ce vă va fi de ajutor aici despre social media și motivul pentru care poate nu ai vrea să îți pui fotografiile cu tine online și, în mod deosebit, de ce nu ai vrea să distribui conținut cu copiii tăi.

În orice ritual magic, fie că îl faci pe tine sau pe altcineva, trebuie să existe o legătură simpatetică. O metodă prin care energia sau programul pe care l-ai făcut prin formula de intenție să știe în ce direcție și sens să se ducă.

Pentru cei care sunteți familiarizați cu farmecele din popor, poate știți deja că această legătură simpatetică poate fi ceva ce aparține persoanei în cauză; de multe ori se folosesc haine, dar în mod deosebit se caută ADN-ul acestei persoane.

De aceea nu e deloc ieșit din comun să vedem tot felul de obiecte în care se regăsesc, de exemplu, fire de păr etc. Dar în era internetului o legătură simpatetică este mult mai ușor de găsit și nu necesită nicio interacțiune fizică. Aici vorbesc despre fotografiile distribuite online pe social media.

Într-adevăr, există o diferență serioasă între ceva așa fizic și palpabil cum ar fi ADN-ul și o simplă fotografie postată online. Și chiar așa stau lucrurile, efectul unei vrăji sau al farmecelor nu sunt la fel de puternice făcute asupra unei singure fotografii.

Dar există și excepțiile; sunt unii practicanți de vrăjitorie care sunt foarte pricepuți în mod natural când vine vorba de ritualuri de magie neagră ce au ca scop vătămarea și, chiar dacă acești indivizi nu sunt cei mai echilibrați și fericiți oameni de pe planetă, pot chiar și așa să cauzeze destul de multă distrugere și haos în viața țintei lor.

Mai intră în ecuație și următorul factor: unde se află în viață acel individ? Dacă e un om puternic, stabil emoțional și financiar și care mereu are un plan indiferent de situațiile în care se află, în plus dacă practică și o igienă energetică și are o viață spirituală, va fi mai greu.

Dar să presupunem că ținta este un om fragil. Poate emoțional este la un punct de cotitură, ceea ce înseamnă că o mică împingere îl poate trimite tăvălindu-se sau căzând de pe o prăpastie. Astfel de individ poate fi oricine, poți chiar și tu, fiindcă viața nu este mereu constantă; singura constantă este schimbarea, și inevitabil vei trece și prin perioade dificile.

Ce sugerez aici nu este paranoia sau o groază de a te expune în online. Dar promovez discernământul. Dacă te simți sub un asalt de tipul acesta, ar fi o idee bună să ștergi orice fotografii sau clipuri pe care le distribui online și, în mod deosebit, cu cei mai vulnerabili — copiii.

Trăim într-o epocă în care orice mică acțiune pe care o facem cere să fie expusă. De la ce mâncare mâncăm, unde ne aflăm, unde ne îndreptăm, cu cine ne întâlnim etc. Desigur, există și motive pur pragmatice pentru care nu e înțelept să arăți atât de multe lucruri personale din viața ta, dar în contextul acesta ocult, aveți articolul de mai sus.

O zi bună,
Frater Iustin