Chiron în casa a V-a și lipsa de distracție

Revenim la casa a V-a, casa plăcerii, a expresiei de sine, a jocului și a copiilor. O casă care ne place, fiindcă e logic să ne placă plăcerea și voia bună.

Chiron este vindecătorul rănit, sau rana pe care noi o cărăm în viața noastră. E clar că există și plasamente mai dureroase ale acestei răni, dar și casa a V-a vine cu belelele sale, ce duc uneori la frustrări și defulări în alte arii ale vieții.
Observăm cum unii oameni sunt incapabili să se destindă și să se simtă bine, relaxați și volubili, chiar și când toată lumea pare că trăiește clipa. Deseori, motivul pentru care sunt un pachet de nervi, inclusiv în circumstanțe de voie bună, dans, distracție, băutură, jocuri și sexualitate, este că aceștia se simt stânjeniți.

Unul dintre acești oameni sunt chiar eu. Sincer, îmi aduc aminte cum, de mic copil, fiind luat cu părinții mei la tot felul de mese între prieteni, grătare, petreceri, nunți, botezuri, sau chiar când mergeam la zile de naștere ale prietenilor mei din școală sau din liceu, parcă plutea un nor negru deasupra mea.
Toată lumea se distra și chiar încercau să mă facă să mă relaxez, dar eu rămâneam încordat, de parcă distracția era un fel de sarcină imposibil de realizat.

După cum ați văzut și mai devreme, Chiron este rana, iar casa a V-a ține de multe lucruri plăcute. Am putea povesti foarte mult despre acest plasament, dar vom rămâne la activitățile plăcute.
Vin cu experiențele mele personale, fiindcă sunt de părere că e un mod mai autentic de a expune complicațiile acestei combinații.
Cam toată viața am simțit această presiune în anturaje de genul acesta, dar au fost două evenimente de care îmi aduc aminte cu multă intensitate.

Primul era când eram poate în clasa a V-a și lucram cu colegii la o piesă de teatru regizată de către profesoara noastră de limba română. Cred că era ceva legat de Ziua Mamei sau ceva similar, fiecare aveam câteva replici și roluri în mici scenete, iar eu primisem unul mai dificil, poate din cauza faptului că eram printre elevii mai pricepuți cu vorbele.
Părinții noștri, profesorii, cât și alți colegi se adunaseră în amfiteatrul școlii mele ca să ne vadă și eram toți foarte încântați. Îmi aduc aminte cum ne încurajam unul pe altul, sperând să facem o impresie bună. Vine și rândul scenetei în care apar și eu și fac o treabă destul de bună, cu excepția unei mici ezitări la o replică. Doar o pauză de maxim două secunde, doar atât.

Când terminasem, publicul nostru ne felicitase cu aplauze și fluierături, ca și cum eram actori de film. Sceneta ieșise BINE și toată lumea era bine dispusă. Toată lumea, mai puțin eu. Eram atât de furios că ezitasem în a-mi spune replica, încât eram inconsolabil.

Voiam totul să îmi iasă perfect, TOTUL SAU NIMIC, și în loc să petrec cu colegii, părinții și cadrele didactice după, mă așezasem într-un scaun cu capul plecat, foarte rușinat, până aproape de a plânge.
Veniseră profesori să mă felicite, părinții mei tot spuneau că am fost fantastic. Dar o voce interioară îmi zicea mereu că am dat-o în bară. Nu conta că toată lumea era evident impresionată, gândurile îmi spuneau că o făceau doar ca să fie amabili și că complimentele lor nu aveau cum să fie sincere. Pentru mine, aproape că ruinasem piesa cu acel scurt moment de neatenție. Profesoara mea clar credea că aveam talent pentru teatru, dar m-am hotărât în acel moment că nu mai vreau să sufăr această rușine și nu m-am mai implicat în nimic similar.

Al doilea au fost, de fapt, două. Dar ambele au fost la majorate. Eu împlinisem 18 ani și îmi invitasem niște prieteni în oraș, la o pizza. Nu voiam vreo petrecere cu muzică la maxim, doar compania câtorva amici. La fel, în loc să mă bucur, eram cu fața întristată, simțind că nu merit să mă simt bine nici măcar un pic.

Iar la alt majorat, îmi asumasem să organizez chiar eu acest eveniment pentru un prieten din gașca noastră. El era sărac, trăia cu părinții într-o garsonieră minusculă, dar mereu era sufletul petrecerii oriunde se ducea și îi făcea pe alții să se simtă bine-veniți. Vrusesem să-i fac o bucurie și organizasem majoratul la casa mea. Părinții mei au fost destul de înțelegători să ne lase să ne facem de cap.

Dar oricât de mult eram felicitat pentru gestul meu de a-i face bucuria asta acestui prieten, respingeam complimentele. Dar momentul care mi-a rămas cel mai clar în minte era când amicul meu își desfăcea cadoul, și era plin de ambalaje într-o cutie mare – cadoul era, de fapt, unul mic de tot.

În loc să trăiesc momentul, să mă bucur de fericirea prietenului meu și a restului găștii de acolo, mă simțeam obligat să ridic fiecare hârtie și ambalaj de pe jos și să le arunc la gunoi.
Acum, când mă gândesc, realizez cât de nebun păream pentru anturaj. Fiindcă m-au ajutat să fac curățenie după, dar eu simțeam că nu pot să mă destind și că presiunea responsabilității de a face curățenie trebuia musai adresată tocmai în ACEL MOMENT.

Acum 5 ani, când am început studiul astrologiei împreună cu practica magică, văd cum Chiron pică fix în mijlocul casei a V-a. Și știind implicațiile acestea, am această epifanie de „wow, acum nu mai e de mirare că eram așa de țeapăn”.
În continuare mai simt această presiune de a nu mă exprima, de a mă reține și inhiba în astfel de circumstanțe sau vremuri în care „IT’S TIME TO FUCKING PARTY!”, dar înțelegerea cauzei mă face să mă simt mai liniștit.

Asta e lecția mea. Spre deosebire de alții, eu trebuie să învăț să mă relaxez și să mă binedispun și să descopăr, bucățică cu bucățică, ce înseamnă să te „simți bine”.
Bineînțeles, ca orice plasament, și Chiron în casa a V-a vine cu multă complexitate și provocări, pe care le puteți descoperi și voi. Am zis să vă dau această abordare personală ca încurajare să vă uitați și la experiențele voastre și, dacă aveți acest plasament, să învățați și cum să vă vindecați rănile.
Să aveți spor în toate.

Frater Iustin

Primii pași în practica magiei înalte - Neofit

În 2020 am reînceput practica mea magică după o pauză serioasă de aproape 8 ani. Dacă până în acel moment practica mea era în mare parte legată de mici experimente și ritualuri în funcție de nevoia de moment, din acest an am zis să pășesc hotărât pe calea inițiatică.

În România există prea puține resurse sau persoane care îți pot face o introducere pentru acest sistem. Dacă vorbim de cărți traduse în limba română, acestea sunt puține, prost adaptate și cu informație lipsă sau greșit interpretată.
Totuși, există și câțiva autori care au început să scrie și niște texte mult apreciate de către mine, iar despre unele am și vorbit aici.
La fel, Editura Herald a venit cu mai multe traduceri despre Kaballah, însă prea puțin despre practica magică.
Ce să vă mai spun, trăim într-o zonă în care, chiar dacă ne înecăm în mistici, ghizi spirituali și vindecători, există foarte puțină informație autentică sau învățători autentici.
Astfel, călătoria mea a început apelând la manuale de autoinițiere precum "Kaballah, Magic and the Great Work of Self Transformation" de Lyam Thomas Kristopher.

Ghidul pe care îl urmez este bazat pe sistemul magic al Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii (Golden Dawn) și acesta include un curriculum complet de practici magice, meditații, ținere de jurnal, cât și lectură obligatorie.
Lyam ne avertizează că această cale nu este pentru oricine, va cauza schimbări neașteptate și nu mereu plăcute în viețile noastre, dar la capătul tunelului devenim un om mai bine integrat sau ceva mai mult decât om.
Primul pas este gradul de probă, anume gradul Neofitului.
Fiindcă nu am încrederea că majoritatea celor care citesc blogul acesta va urma un sistem de inițiere ca acesta și implicit nu va cumpăra manualul lui Lyam Kristopher, vă ofer instrucțiunile sale foarte pe scurt.
Acestea sunt ritualuri și tehnici pe care le-am menționat în primele articole de pe blog și câteva dintre cărțile necesare lecturii au fost și ele recenzate tot aici.
Mai întâi să începem cu ce vei avea nevoie ca obiecte:

1. Un spațiu unde îți poți desfășura ritualurile și meditațiile. Acesta poate fi o cameră dedicată – acesta ar fi scenariul ideal. Dacă nu, un loc din casă unde ai destul spațiu de cam 2x2 m și unde vei sta liniștit pe parcursul practicii tale.

2. Un caiet sau 3 caiete sau agende. Acestea sunt pentru jurnalele tale: Jurnalul de zi, Jurnalul de practică magică și Jurnalul de vise.

3. Set de Tarot – Waite Smith

4. Opțional: Tămâie, lumânări albe, robă neagră (neagră fiindcă reprezintă ignoranța și neștiința de care dăm dovadă când începem pe calea aceasta. Când ajungem la un grad avansat, atunci putem purta una albă).

Lectură esențială:

1. Pilonul Central de Israel Regardie

2. Grădina cu Rodii de Israel Regardie

3. The Tree of Life de Israel Regardie

4. Mystical Qaballah de Dion Fortune

5. Sacred Magic Of Ancient Egypt: The Spiritual Practice Restored de Rosemary Clark

Primele 2 titluri sunt listate în limba română fiindcă puteți găsi traduceri pe piață. Celelalte sunt în engleză, deci necesită cunoașterea limbii pentru lecturare.

Rutina ta zilnică:
Aceste ritualuri se fac timp de cel puțin 6 luni. Când zic „cel puțin”, asta înseamnă că mai bine le repeți 9 sau chiar 12 luni.

1. Respirația în 4 timpi timp de 5 minute.

2. Micul Ritual al Pentagramei

3. Pilonul central

4. Meditația asupra punctului – timp de 10 minute

5. Extragi o carte de Tarot la întâmplare și meditezi cu ea. Eventual o ții la vedere și contempli ce lecție încearcă să te învețe.

În jurnale îți vei nota ce ai visat în fiecare dimineață, experiențele notabile din ziua respectivă și impresiile, gândurile și emoțiile simțite în timpul rutinei tale de ritual și meditație. Notezi data și ora la care le faci cu fiecare intrare.

Aceștia sunt pașii minimum minimorum pentru inițiere și trebuie respectați cu strictețe. Mulți care încep vor renunța aici. Dacă ai ajuns să renunți, nu te întrista, fiindcă poate e mai bine să nu continui. Spun asta fiindcă următoarele grade și pași vor necesita mai mult și pot cauza și schimbări în viață care vor fi greu de înțeles sau de acceptat.

Aveți grijă de voi.
Frater Iustin

Despre obiecte blestemate

Inevitabil, am ajuns și la subiectul acestor obiecte cu efect nefast. Cred că sigur știți de acele postări în care cineva menționează cum un vecin sau vecină lasă anumite obiecte neobișnuite în fața porții și, din senin, persoana în cauză începe să aibă diverse experiențe neplăcute.

Am fost inspirat să vin și cu comentariul meu asupra acestor lucruri în urma unei scurte conversații cu un cititor al acestui blog. Acesta e pasionat de colecționarea obiectelor vechi, inclusiv a cărților de la anticariat.
El achiziționase o carte veche și, la foarte scurt timp, începuse să aibă niște vise neobișnuite și neplăcute. Acesta se gândea că poate fostul posesor al cărții ar fi lăsat un fel de amprentă energetică asupra cărții cât timp a citit-o, și cumva influențele negative au ajuns să se transfere mai departe, afectându-i starea de somn.

I-am răspuns că nu este neapărat neobișnuit și, într-adevăr, toți lăsăm câte ceva asupra obiectelor pe care le folosim. În cazul acesta vorbeam despre o carte, dar cel mai puternic caz ar fi cel al hainelor. Hainele purtate de către alții nu doar că au o amprentă energetică din planul eteric sau chiar astral, ci și la nivel fizic, fiindcă în fiecare zi pielea noastră se exfoliază puțin câte puțin și pătrunde în țesături.
Astfel, inclusiv ADN-ul nostru ajunge să intre în haine. Din motivul acesta ne simțim tare ciudați să purtăm hainele altcuiva, chiar dacă vorbim de un caz în care cineva îți oferă haine fiindcă ești foarte sărac. Din moment ce începi să le porți, ai o senzație ciudată, ca și cum energiile aurei tale și cele ale hainelor nu se amestecă armonios.

Dacă acea persoană de dinainte ducea o viață total diferită de a ta, efectul va fi și mai puternic. Să presupunem că ești un om care respectă legea. Mereu conduci automobilul cu o viteză regulamentară, aștepți până și la semaforul de pietoni fără a trece cât timp e roșu, și mereu îți plătești dările și taxele la timp. Și începi să porți un obiect cumpărat de la un anticariat, ca un medalion care, în trecut, aparținuse cuiva care era implicat adânc în activități criminale.

E posibil să începi să simți o ispită să nu mai „fii fraier” și să faci ceva neregulamentar sau ilegal. Sau chiar mai departe de atât, continui să fii un om care respectă legea și regulile cu aceeași strictețe, dar începi să fii oprit de poliția rutieră tot mai des, ca și cum aceștia instinctiv ar crede că ceva e în neregulă cu tine.
Ai spune că e doar o coincidență, dar sunt destule cazuri similare care pot confirma astfel de schimbări.
De aici mergem mai departe la așa-numitele obiecte blestemate, despre care vorbeam și în titlu: Obiecte blestemate.

Mulți ce vor să practice magie neagră sau de natură malefică inițial cred că e de ajuns să arzi o lumânare neagră și să rostești o incantație și e de ajuns. În fine, asta ar fi o metodă foarte simplificată de a vătăma pe cineva.
Dar în trecut, și la fel, practicanții serioși ce fac și desfac tot felul de astfel de vrăji cunosc lucrurile pe care le-am expus câteva rânduri mai sus. Atingerea și interacțiunea cu obiectele este crucială. Fiindcă ce ne afectează la nivel fizic ne afectează și la nivel spiritual și invers. Deci există această corelație între lumea materială și restul planurilor în care noi existăm, chiar dacă scepticii neagă existența unui plan eteric, astral, mental sau spiritual.

Bazându-ne pe același principiu, facem și talismane sau amulete magice. Ne folosim de un obiect cu o corespondență a unei forțe elementale, planetare sau a unui spirit, cu intenția de a ne ajuta. De exemplu, o cruce sfințită la biserică este un astfel de obiect „magic” (chiar dacă preotul poate detestă acest termen), menit să îl ajute pe purtător să își amintească de principiile unei vieți morale și creștine și să îl alinieze cu valorile cardinale sau să îi sporească credința și nădejdea în Dumnezeu. Acestea rezultă într-o viață în general mai morală și evitarea mai multor păcate ce duc la alte tulburări sau frământări, atât pe plan fizic cât și spiritual.

Sau când faci un medalion sau inel pentru a-ți spori carisma când vrei ca lumea fie atentă la ce spui și ce faci. Un lucru foarte util pentru persoane care lucrează cu alți oameni, precum profesori, vânzători, manageri etc.
Dar, la fel cum magicieni sau vrăjitori fac talismane cu efecte benefice, la fel, unul sau una rău intenționată poate crea obiecte blestemate ce sunt menite să fie date unui dușman sau puse în așa fel încât victima să o atingă.

În primul rând, nu toate obiectele neobișnuite sunt blestemate, trebuie să înțelegem că cel mai des vorbim de simple coincidențe și că, în astfel de situații, sunt fricile noastre cele care manifestă aceste probleme, nu obiectele de sine stătătoare. Spun asta fiindcă foarte puțini sau puține care spun că sunt vrăjitoare chiar știu ceea ce fac. De fapt, astăzi a devenit mai mult un fel de identitate de rebel a unor indivizi ce se machiază excesiv și poartă haine negre în timp ce ard salvie, crezând că fac magie.
Când vorbim de obiecte blestemate, adevărul este că, în multe tradiții magice, fie țărănești și locale din Europa, cât și Africa, America sau Asia, mereu au existat astfel de practici. Obiecte confecționate în perioade astrologice nefaste sau cu pură intenție de a vătăma persoana care le va folosi.
Acestea, deoseori, sunt date de rude rău-voitoare ca daruri menite să sporească ghinionul.

Dar, când vrăjitorul sau vrăjitoarea nu poate să ți-l ofere în dar, acesta poate să lase obiecte pe drum sau în fața curții, în felul acesta ajungi forțat să le atingi ca să le iei din loc și să le arunci la gunoi.
În astfel de situații, dacă observați obiecte suspecte, cel mai bine nu le atingeți cu mâna direct sub nicio formă. Folosiți o lopată, un băț, un făraș și mătură, dar sub nicio formă nu le luați cu mâna.
Dacă ajungeți să le luați cu mâna și realizați mai târziu, spălați-vă într-o apă curgătoare. Dacă v-ați atins pe altă parte a corpului după ce le-ați luat cu mâna, e necesar să vă curățați în totalitate. Dacă vreți o metodă eficientă de curățare de acest fel, recomand să citiți articolul meu despre descrucișare.

Atât în Vrăjitoria Europeană, cât și în Voodoo, Hoodoo, Palo sau alte tradiții „țărănești”, mai există și o altă metodă de a crea probleme dușmanilor. Anume folosirea de săruri, pământ sau prafuri sau făină blestemată. Nu voi intra în detaliile ceremoniilor pentru a le produce, fiindcă nu vreau în niciun fel să încurajez acest lucru. Dar, din acest motiv, vă recomand să fiți atenți pe ce și pe unde călcați.
Dacă observați făină, de exemplu, împrăștiată pe jos într-o locație neobișnuită, cel mai bine ocoliți și nu călcați în ea. Uneori, acești vrăjitori vor folosi amprenta lăsată de urma tălpii sau pantofului ca legătură simpatetică pentru alte blesteme.

Soluțiile pentru a scăpa de efectele negative sunt variate, dar pentru cineva care nu are experiență cu practica magică, cea mai eficientă este aruncarea obiectului la gunoi, de preferat undeva mai departe de casă.
Dacă vreți să păstrați obiectul, chiar dacă nu vă recomand, se poate rupe acel efect asupra acestuia, dar efectele depind și de experiența ta, dar și de circumstanțele în care a fost confecționat. În plus, dacă obiectul a fost făcut fix într-o perioadă în care să capteze forțe astrale nefaste, nu are rost să ridici blestemul asupra obiectului, fiindcă fix creația acestuia e legată de efectele negative, și iar se recomandă aruncarea obiectului la gunoi.

Sper că v-a fost de folos și aveți grijă.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin

De pe raft: Pur Uman – Gregg Braden

De pe raft: Pur Uman – Gregg Braden

În mod normal nu aș include cărți din curentul gândirii noi sau New Age, dar pentru Pur Uman și Gregg Braden am făcut o excepție, din moment ce această carte venise la recomandarea unui astrolog pe care îl urmăresc de cam un an și mereu am fost impresionat de cunoștințele sale.

Recomandarea venise pentru Pur Uman în lumina noilor progrese tehnologice prin care civilizația noastră trece; mă refer aici la avansarea inteligenței artificiale (IA), decodificarea genomului uman și anumite tratamente impuse cu forța împotriva Covid-19.

Această carte e chiar surprinzător de ușor de citit, în ciuda subiectelor care sunt destul de complicate și pot fi abordate din mai multe puncte de vedere.

Punctul de vedere al autorului Gregg Braden este unul ce vine direct inspirat și dintr-o carte mai veche pe care a scris-o, legată de codul genetic al Omului, numită Codul lui Dumnezeu.

Mai pe scurt, Braden ne face un rezumat legat de minunea care este genomul nostru și vine cu niște corespondențe surprinzătoare legate de evoluția noastră, aproape neașteptată, din alte specii de hominizi în ceea ce suntem noi acum – Homo sapiens.

El insistă că acum 200.000 de ani ceva surprinzător s-a întâmplat: apariția speciei noastre, ce este fără doar și poate unică pe planetă și, în lipsa cunoașterii altor civilizații extraterestre, poate chiar și unică în univers.

Chiar dacă multe dintre ideile expuse de Braden duc mai mult la niște coincidențe aparent năstrușnice, știu că – și prin lecturarea unei alte cărți fantastice despre anatomie, Man, The Grand Symbol of Mysteries, scrisă de Manly P. Hall – într-adevăr suntem chiar uimitori.

Corespondențele cabalistice, astrologice și astronomice, cât și abilitățile surprinzătoare ale corpurilor noastre de a se adapta, nu sunt explorate chiar așa de mult în detaliu în Pur Uman sau Man, The Grand Symbol of Mysteries. Asta fiindcă Braden e mai mult interesat aici să ne dea argumente pentru care ultimele avansuri tehnologice, în care ne avântăm, pot fi periculoase.

Vorbim despre, mai întâi, modificarea genomului prin clonare, ingineria genetică prin care ne putem alege trăsăturile copiilor sau ale altor generații ce vor veni. Cum această tehnologie sigur va fi exploatată pentru a programa și comportamentul oamenilor încă de dinainte de naștere. Iar când vorbim despre naștere, lucrurile merg într-o direcție tot mai distopică, odată cu adoptarea acestei tehnologii a uterului artificial, unde noii „oameni” vor fi crescuți sau incubați separat de pântecele și intimitatea creșterii în pântecul unei femei care decide să fie mamă.

Vă puteți imagina cum aceste schimbări vor avea efecte uriașe la nivel fiziologic, psihologic și social. Dar problema este accentuată de un alt detaliu esențial pe care Braden și alți cercetători și mistici l-au descoperit.

Acesta este că Omul este chiar creat de către o inteligență superioară, sau cumva modificat. În genomul nostru regăsindu-se inclusiv numele lui Dumnezeu – YHVH și YHVG (însemnând „Dumnezeu în interior, în corp”).

Mai departe ajungem și la proasta folosire a inteligenței artificiale, integrarea noastră cu ea prin folosirea Neuralink, dezvoltat de către Elon Musk.

E chiar ceva strigător la cer când ne gândim că întregul progres tehnologic adus de descoperirea metodei științifice duce la o groază de moarte, până la punctul în care transumaniștii se îmbată cu apă rece, crezând cumva că ne putem integra tot mai mult cu tehnologia, până când nu vom mai avea nevoie de trup și vom deveni cyborgi.

Fals, spune Braden. Și chiar vine cu dovezi, explicând cum legăturile neuronale sunt net superioare oricărei tehnologii informatice digitale. Și chiar dacă inteligența artificială poate face multe lucruri, singular, mai eficient decât noi individual, tot se află în urmă și va rămâne așa, din cauza limitării cauzate de către fizică. Mai pe scurt, trebuie să fim nebuni să vrem să ne înlocuim corpurile date de către Divinitate pentru a le schimba pe cipuri, procesoare și drive-uri.

Și chiar dacă, prin absurd, am fi capabili să facem un astfel de transfer de informație, conștiința tot nu rămâne. O copie a amintirilor noastre nu este un transfer.

Este o ultimă strigare a unei societăți înrădăcinate în noul val de ateism, sperând că există viață dincolo de moarte, dar care se încăpățânează să accepte că știința în care ei cred nu este totalitatea și adevărul.

Aș putea să vorbesc mult în continuare despre această cărticică fascinantă. Chiar dacă Braden face parte din acest curent de New Age cu care nu prea rezonez, cred că aceasta este o lucrare bună care caută să ne eleve spiritele, cât și corpurile.

Avertismentul este clar: cu aceste schimbări – mai ales prin forțarea de seruri ce pot influența codul genetic, sau prin ingineria genetică și integrarea și dependența de tehnologie IT și AI – vom ajunge să ne alterăm genomul aproape ireversibil.

Suntem în pericol să fim ultima generație pur umană.

Conștientizăm că progresăm – în mai multe feluri tot avansăm: tehnologic, social, și așa mai departe. Dar spre ce progresăm? Fiindcă semnele arată mai mult degenerare și degradare, sau chiar delapidarea templului sacru al trupului dat de către însuși Cel Atotputernic.

---

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin

Actualizari produse pe Gumroad

 Dupa cum unii dintre voi stiu, am si un cont pe site-ul Gumroad.

Acolo gasiti traduceri si ritualuri care pot fi achizitionate pentru o mica contributie.

Momentan gasiti traduceri pentru Arbatel, Heptameron, manuale precum Manualul de Magie cu Lumanari si ritualuri precum Invocarea stelei Sirius si Ritualul de Angajare cu Sitael.

In timp voi adauga si alte ritualuri si ghiduri pe acest cont. In paralel voi publica si ghiduri gratuite pe blog, dar rezerv cele mai puternice pentru Gumroad.

Acestea necesita si ceva mai multa pregatire dar vin si cu mai multa forta pentru a indeplini cererile.

Aveti acces la pagina aici.

El/ea nu te va împlini.

În mod normal nu aș face asta, dar trebuie să declam aceste obsesii pe care mulți le au. 

Aici mă refer la această idee eronată în care credem că o persoană ne va face fericiți și ne va împlini în totalitate.
De asta suntem toți vinovați, dar vina nu este doar a noastră. Cred că întreaga cultură în care am fost crescuți ne-a îmbătat cu apă rece și romantismul acesta hollywoodian că suntem cumva meniți să împlinim pe cineva și să fim împliniți de dragostea unei femei sau a unui bărbat.

Nu, acest lucru nu este adevărat. Oricât de mult ne dorim să credem că acest lucru e adevărat, în esență nu este decât o mare și gogonată minciună. Nu putem împlini pe nimeni și nimeni nu poate să ne umple golul din inimă și din suflet, fiindcă, chiar și cu toate eforturile și resursele de care ne putem folosi, îndemânările noastre și aspirațiile nu pot umple acest vid cu care atâția trăiesc.

Cred că fiecare dintre noi putem vorbi despre momente în viață în care am crezut că persoana iubită ne va face fericiți, că ne va împlini, că ne va da întregul sens vieților noastre scurte și lipsite de noimă.
Și chiar dacă acest lucru este posibil, ajungem să recunoaștem cu multă durere de inimă că este doar o chestiune temporară, că în totalitatea existenței, vidul ajunge să ne consume. 

Ce este dezamăgitor, de multe ori nici nu are de-a face cu intențiile persoanei iubite, ci de simplele limitări ale lor ca oameni.
Iubim pe cineva, și acel cineva poate fi perfect, face tot ce vrem și ne umple sufletul cu bucurie, dar într-un final realizăm că acesta este limitat și oricât și-ar dori, nu poate mai mult.

Suntem supuși uzurii timpului, îmbătrânim, ne îmbolnăvim și ajungem să părăsim această existență. Atunci rămâne doar durerea și chinul pierderii imense. Aceste pierderi au fost imortalizate de sute de ori în artă, film, muzică, chiar și în media modernă, precum jocuri pe calculator.
Îmi aduc aminte aici de o poveste sfâșietoare a unui muzician pe care îl apreciez foarte mult și de iubita lui. Vorbesc despre Ruha Raivio, chitarist și compozitor principal în trupa Swallow the Sun și proiectul pe care l-a împărțit cu iubita lui ce a fost răpusă de cancer la vârsta de doar 39 de ani, Aleah Starbridge.

Chinul luptei sale cu cancerul și moartea iminentă a inspirat-o pe ea și pe iubitul său, Ruha, să compună unul dintre albumele mele favorite de muzică rock, ca un fel de requiem înregistrat înaintea finalității fizice a acestei femei și publicat postum.
Oricum, acesta a fost un caz cumva „fericit”. Spun fericit fiindcă, măcar din ce am înțeles, iubirea lor a fost sinceră și pură pe cât putea fi. Dacă nu ar fi fost boala, poate ar fi putut trăi împreună până la adânci bătrâneți. Asta în caz că drama vieții nu i-ar fi îndepărtat în alte feluri mai puțin tragice.

Dar cazurile cu care eu sunt confruntat în privința clienților sunt mult mai perverse. Vorbesc despre iubiți sau iubite care mint, înșeală, sunt violenți și comit tot felul de lucruri dezgustătoare unul față de celălalt. Și îi văd pe toți cum se agață cu toată speranța și își pun nădejdea în persoana pe care și-au ales-o, sau, când se despart, imediat își caută alinarea în brațele altcuiva. În brațele altui om care, pe cât de bun ar fi temporar, este tot limitat și neputincios.

Dar neputința de a iubi și de a fi împlinit nu vine doar din exterior, ci de multe ori din noi înșine. Dacă citești aceste rânduri, îți spun că nu ești nici primul, nici ultimul om care și-a pierdut iubirea față de partener, soț sau soție și a ajuns să comită greșeli. Suntem schimbători, nestatornici și din moment ce ne îndeplinim o dorință arzătoare, imediat ne dorim altceva, și suntem gata să alergăm până și după vânt numai să știm că ne va da un sens.

Partea bună este că există o soluție acestor chinuri și frământări. Acum, nu vă îndemn să nu mai iubiți, ci să continuați să iubiți, să trăiți viața, doar să înțelegeți natura schimbătoare și finită a omului și, în schimb, să evitați să vă mai puneți nădejdea și speranțele în oameni.
Pentru că, oameni fiind, suntem așa de neputincioși și fragili, continuăm să iubim și să fim mai iertători cu cei iubiți din viețile noastre, dar nădejdea și încrederea să ne-o punem în ceva etern, ceva ce nu se schimbă.

Soluția ar trebui să fie cumva evidentă dacă aveți credință. Eu vă spun dintr-o perspectivă creștină, fiindcă în asta am fost crescut. Voi puteți să v-o puneți într-un alt context, dar nădejdea merge cel mai bine pusă în Divinitate. Pentru că, odată ce te aliniezi la ce este divin și etern, atotputernic, poți îndura toate greutățile vieții, iar iubirile tale vor fi mai puțin pătimașe.

Când ne schimbăm astfel perspectiva, putem să iertăm mai ușor, să oferim iubire fără să mai așteptăm altceva în schimb și să devenim oameni mai buni în general.

Sper că v-a ajutat.
Frater Iustin.

De Pe Raft - Encyclopedia of Natural Magic - John Michael Greer

Am mai avut plăcerea să vă prezint și o altă carte scrisă de către acest custode al tradiției ezoterice occidentale, anume "Monsters" în 2024. De data asta revin cu un manual excepțional de magie naturală, "Encyclopedia of Natural Magic".

După cum sunteți familiarizați, acest blog este în mare parte dedicat tradiției ezoterice europene. Aici includem Astrologie, Tarot, Geomanție și Magie în contextul dezvoltat în spațiul acesta geografic. Pe lângă asta, tratăm și subiectul magiei ceremoniale, lăsând cel al magiei naturale să fie discutat doar așa, ocazional.

De data aceasta lăsăm deoparte incantațiile, mantrele și intonarea de nume sacre pentru ceva ce poate pare mai simplu, dar care ascunde foarte multă complexitate – anume, Magia Naturală și această enciclopedie.

De multe ori, chiar și în folclorul și cutumele tradiționale românești, ne întâlnim cu Magia Naturală, dar nu avem neapărat o definiție pentru aceasta. Cel mai des, mai degrabă o asociem cu știința sau cunoașterea plantelor, pietrelor și produselor animale pe care le folosim zi de zi în contextul vieții la țară, departe de acces la tehnologie, mai ales tehnologie medicală.

Dar adevărul este că majoritatea progreselor pe care le-am făcut ca specie și civilizație în materie de farmaceutică și medicină vin din cunoașterea acestor proprietăți „magice” ale lumii naturale în care trăim.

Departe de viziunea contemporană cu care suntem obișnuiți, în mintea strămoșilor noștri, până înainte de revoluția metodei științifice, tot cosmosul era viu. Și această viață a sa nu se rezuma doar la forme de viață, ci inclusiv obiectele lipsite de viață ar fi avut un spirit, o energie și o frecvență anume.

Cunoscând corespondențele și proprietățile acestor obiecte din lumea naturală, atât magicienii cât și oamenii de rând știau cum să trateze boli, să se apere de duhuri rele sau să își îndeplinească diferite dorințe.

În timp ce magicianul ceremonial, care de fapt e un specialist în ritual – la fel ca un preot sau o preoteasă, sau șaman – intră în contact cu lumea spiritelor pentru a le direcționa și a crea schimbări în lumea materială în care trăim, practica magiei naturale vine invers.

Cunoaștem deja că anumite plante au un efect asupra corpului dacă bem o infuzie, și cum am menționat și cu altă ocazie, ceea ce te afectează la nivel fizic ajunge să te afecteze și la nivel spiritual și invers.

Ok, am povestit puțin despre magia naturală, hai să trecem la carte.

Această carte este efectiv o enciclopedie. Pe lângă capitolele de introducere de la început, în care John Michael Greer ne explică ce este magia naturală, cum funcționează, și capitolele de încheiere despre cum să practicăm într-o manieră cât mai pragmatică, miezul mare al acestei cărți este o listă lungă de pietre, ingrediente, plante și animale cu proprietățile lor magice.

Citind această carte, ajungi să realizezi cât de interconectată este lumea noastră. Fiecare formă de viață, fiecare piatră, până și vântul ce bate dintr-o anumită direcție are o încărcătură magică și mistică pe care, dacă o înțelegem, o și putem direcționa.

Ce este foarte încântător aici este că, înțelegând acest model integrat al universului, realizăm că nu avem nevoie neapărat de implemente sofisticate, memorarea de rugăciuni și incantații pentru a fi magicieni eficienți, ci doar să știm să ne folosim de ce avem la îndemână.

Prin aplicarea acestor simple cunoștințe și corespondențe, învățăm cum să facem ceaiuri, tincturi, săpun. Cum să ne purificăm spațiul, să procesăm rășini pentru a obține diverse tipuri de tămâie, sau doar utilizarea acestora într-un mod pragmatic pentru a obține rezultatele dorite.

Fiecare ingredient magic din această listă vine cu ilustrație, denumirea științifică, corespondențele elementale, cât și astrologice, și metodele de întrebuințare. Astfel, cu această carte, chiar dacă nu știi absolut nimic despre magie, îți poți începe călătoria de cunoaștere într-un mod sigur și holistic.

Recomand cu multă încredere, la fel ca toate cărțile acestui autor respectat.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin