Văd că ritualul de tăiere a corzilor energetice e printre cele mai căutate articole de pe blog. Asta mă încântă dar mă face și să conștientizez cât bagaj emoțional pot avea mulți, ținând cont că astfel de tehnici au atâta căutare.
Ce-i drept mulți ajungem să lăsăm lucrurile nerezolvate și să nu închidem uși sau să tăiem legături ce nu își mai au rostul. Și așa ne împovărăm cu mai multe greutăți de care nu avem nevoie.
Ritualul pe care l-am împărtășit este un proces distructiv. În esență se taie, arde și se nimicește o legătură inutilă. Și asta ne amintește și despre puterile vindecătoare și chiar creatoare ale distrugerii.
Fiecare dintre noi vrem ceva "mai mult" în viețile noastre și când ceva dispare, moare sau este distrus o vedem ca o pierdere. Suntem condiționați de către cultură că mereu, mereu mai mult este și mai bine. Dar este necesar să ne gândim doar 5 minute la această idee și realizăm cât de toxică poate fi dacă e dusă până la sfârșit.
În trecut am citit o carte care nu avea absolut nicio treabă cu subiectul acestui blog, aceasta este "De ce eșuează națiunile" scrisă de Daron Acemoglu și James A. Robinson. Această carte a fost citită în vremurile în care eram mult mai mult de economie și geopolitică și mult mai puțin de practică magică. De fapt magia avea un rol marginal în viața mea.
Dar aflându-mă acum într-o seară de Marți în fața calculatorului, ziua lui Marte, aducătorul de conflict, distrugere și război, am realizat cât de important este această "Distrugere creativă" menționată în cartea de mai sus.
În paginile lui Acemoglu și Robinson, vedem cum societăți și civilizații care au rezistat schimbări tehnologice sau sociale radicale la vremurile lor au rămas în urmă atât tehnologic, social, dar și, în mod cel mai important, din perspectiva autorilor, economic.
Vedem acest exemplu în cazul Chinei Imperiale când a suferit înfrângeri catastrofale în fața Angliei în vremea războaielor opiuului, care era mult mai slabă numeric în vrem, sau a Imperiului Otoman ce a rezistat acceptării tiparului ca inovație cauzând ca societatea turcească să fie mult înapoiată cultural, tehnologic și militar.
Aceste rezistențe la schimbări veneau din dorința de a preveni această distrugere creatoare. Moduri de viață, clase politice și sociale și meserii urmau să fie ruinat sub adoptarea unei noi tehnologii precum tiparul sau căilor ferate. Scopul mereu era unul de a conserva ceva existent, fie importanța scribilor la curțile nobile, regesti sau a companiilor de transport ce foloseau animale și căruțe. Poate această rezistență la distrugere era bine intenționată, mulți oameni și-ar fi pierdut averile, carierele profesionale și ar fi ajuns subit cerșetori când meseriile lor nu mai erau relevante.
Totuși iată că societățile ce au avut acest curaj de a îmbrățișa schimbarea au fost cele ce au devenit prospere și au și reușit să ridice milioane de oameni din sărăcie în secolele trecute și în cel curent.
Putem aplica acest principiu martial inclusiv în viețile noastre, fie că ducem vieți spirituale, magice sau de zi cu zi. În loc să vedem o pierdere a unei meserii ca o tragedie, mai bine să o privim ca o oportunitate să ne croim un noi drum mai bun.
Finalul unei relații toxice de altfel nu poate fi decât unul pozitiv, oricât de mult ne-ar durea. Când mintea și sufletul conștientizează că ceva ne este dăunător, în loc să ne agățăm de acele lucruri, mai bine pășim înainte cu mult curaj și încredere că Divinitatea ne va îngriji și ne va da tot ce ne este necesar.
Am fost mult timp fascinat de forțele văzute ca fiind malefice. Astrologic ne uităm aici la Marte și Saturn fiindcă cele două planete și principii reprezintă aceste lucruri neplăcute cu care ne confruntăm. Dar adoptând o altă perspectivă, una pozitivă, putem transfigura în interiorul nostru tragedii în noi începuturi.
Multe binecuvântări.
Frater Iustin Levi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu