Frica și îndrăzneala

Vin cu această intrare în urma unei foarte scurte conversații cu o persoană ce este pe o cale spirituală și mistică, dar mai degrabă de altă natură decât a mea. Am realizat că, în ciuda primelor mele impresii, acest individ a atins un nivel impresionant de disciplină și stăpânire de sine încât să îmi capete respectul, chiar dacă am niște dubii în privința profesorilor săi.

În fine, nu vreau să fac aici o analiză a cuiva, fiindcă nu acesta este rostul a ceea ce vreau să spun aici.

Discuția sumară cu acesta a dus inevitabil și spre subiectul practicii magice și al tarotului sau al altor metode mai pragmatice de abordare a spiritualității și am observat la el, cât și la mulți ce poate urmează căi similare cu ale sale și ale mele, o frică cam irațională față de practică.

Aici îmi amintesc și de un alt prieten bun de-al meu care este implicat în masonerie. Îmi povestește cum merge la întâlniri, este activ pe grupuri de WhatsApp de discuții și cum fiecare membru are niște comentarii valoroase legate de texte biblice, ezoterice și simbolism. Ceva chiar valoros. Dar, în egală măsură, au o aversiune și poate chiar groază când li se sugerează cât de puțin practica magică — și aici nu vorbesc despre aceea ce ar avea rostul de manifestare a unui rezultat în lumea reală, ci la teurgie, ceea ce ne elevă spiritul.

Bineînțeles, aceste două cazuri sunt despre persoane care posedă ceva cunoaștere și experiență ezoterică, în niciun caz amatori sau curioși de ocazie pe care îi găsești tot mai des pe internet din cauza creatorilor de conținut ocult sau ezoteric.

Frica a fost mereu un prag dificil de depășit pentru majoritatea căutătorilor și cercetătorilor spirituali. La un moment dat ești confruntat cu dilema următoare: fie alegi exclusiv să lecturezi, să filozofezi, să devii un ocultist de fotoliu, cum se zice, sau să îndrăznești să treci de acest prag, să confrunți frica și să începi să practici activ.

Dar nu îmi doresc să denigrez o doză sănătoasă de teamă în acest caz, fiindcă, în ciuda comentariilor mele aparent derogatorii (ceea ce de fapt nu sunt) la adresa acestor indivizi, consider că în continuare o doză sănătoasă de teamă este necesară. Până la urmă, teama este cea care ne previne să facem lucruri stupide. De aceea nu mergem în natură și punem mâna pe șerpi și pe tarantule, fiindcă inclusiv la un nivel genetic știm că aceste animale sunt periculoase și că veninul lor ne poate răni sau chiar ucide. Din același motiv, avem o frică de înălțimi: dacă suntem pe acoperișul unei clădiri înalte, începe să ne bată inima mai rapid când ne apropiem de margine, fiindcă instinctiv știm că e nevoie de o simplă alunecare sau o rafală mai puternică de vânt să ne trimită peste balustradă spre pierzanie.

La fel și în domeniul ocult, teama este ceva necesar. Ea ne păzește de a face lucruri necugetate și, din păcate, sunt foarte mulți ce fac gesturi necugetate aici, foarte mulți.

Dar iată că eventual ajungem și la punctul în care frica nu mai are rol doar de protecție, ci și de blocaj serios. Una din legile sfinxului este și „a îndrăzni”, nu „a sta nemișcat”. Doar înfruntându-ne fricile putem să evoluăm și să devenim oameni mai buni, mai integrați, mai înțelepți. Cunoaștem acest lucru și din psihoterapie, când un pacient suferă de arahnofobie până la punctul în care îi e teamă și să doarmă, fiindcă nu știe când și cum un mic păianjen ar putea să apară și să se urce pe el.

Ideea este să recunoști frica, să recunoști primejdiile și pericolele, să păstrezi discernământul și luciditatea, dar să mergi înainte. La fel ca un alpinist ce este 100% conștient că escaladarea unui munte este o activitate dificilă, anevoioasă și periculoasă. Din acel motiv, un alpinist priceput își ia toate măsurile de precauție, are reguli și, dacă pericolul este prea mare pentru a avansa, știe când să se oprească, să se odihnească și să se recupereze.

Urcarea până în vârf poate, la prima vedere, să pară irațională, fiindcă dacă am maximiza pentru siguranță și confort, alpinismul este o activitate aparent stupidă. Dar scopul final nu este siguranța, ci schimbarea de perspectivă — și spun acest lucru literalmente. Numai când ai terminat de urcat până în vârful muntelui ajungi să ai priveliștea și perspectiva largă, de ansamblu, chiar dacă aceasta ar dura doar câteva minute.

La fel și în domeniul ocult și ezoteric, indiferent că practici magie, yoga, lucrul cu energia, divinație cu tarot sau alte metode, doar când ajungi la un anume prag sau vârf de realizare capeți ceva extrem de valoros: perspectivă.

Perspectiva îți permite să vezi lumea într-un fel diferit, dar mai important decât orice, în căile acestea spirituale îți permite să te vezi pe tine diferit. Nu cum ai fost programat de către societate, moravuri, familie, religie sau alte sisteme de control ce te-ar forma într-un șablon, ci natura ta adevărată.

Iar odată ce capeți perspectivă, înfruntând primejdiile și lucrând cu tine, nu o mai poți pierde. De multe ori, o singură experiență poate fi de ajuns să te schimbe și să te facă un om mai complet și mai bine integrat.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Fotografii și farmece

De la bun început, misiunea acestui blog a fost educația. Aceea de a împărtăși din experiența mea și a ajuta cititorii să își poarte singuri de grijă când vine vorba de teme oculte sau ezoterică, iar în cazurile excepționale să pot ghida direct sau chiar să intervin.

Subiectul de data aceasta sunt fotografiile, social media și felul în care funcționează multe farmece, vrăji sau alte ritualuri.

Eu sunt în continuare cineva care crede în bunătatea oamenilor, dar am observat ceva ce mă deranjează în mod deosebit la colegii mei de meserie ce se angrenează în domeniul ocult. Din păcate, nu există prea mult discernământ, iar când vine vorba de magie, prea mulți sunt interesați mai degrabă de metode de a vătăma pe altcineva și mai puțin de a lucra cu ei în așa fel încât să nu mai simtă nevoia să rănească pe alții pentru ca ei să se simtă mai bine.

E o constatare ce îmi dă un simț de amărăciune, dar chiar și așa, este realitatea. Oricum, am zis să vă spun ceva ce vă va fi de ajutor aici despre social media și motivul pentru care poate nu ai vrea să îți pui fotografiile cu tine online și, în mod deosebit, de ce nu ai vrea să distribui conținut cu copiii tăi.

În orice ritual magic, fie că îl faci pe tine sau pe altcineva, trebuie să existe o legătură simpatetică. O metodă prin care energia sau programul pe care l-ai făcut prin formula de intenție să știe în ce direcție și sens să se ducă.

Pentru cei care sunteți familiarizați cu farmecele din popor, poate știți deja că această legătură simpatetică poate fi ceva ce aparține persoanei în cauză; de multe ori se folosesc haine, dar în mod deosebit se caută ADN-ul acestei persoane.

De aceea nu e deloc ieșit din comun să vedem tot felul de obiecte în care se regăsesc, de exemplu, fire de păr etc. Dar în era internetului o legătură simpatetică este mult mai ușor de găsit și nu necesită nicio interacțiune fizică. Aici vorbesc despre fotografiile distribuite online pe social media.

Într-adevăr, există o diferență serioasă între ceva așa fizic și palpabil cum ar fi ADN-ul și o simplă fotografie postată online. Și chiar așa stau lucrurile, efectul unei vrăji sau al farmecelor nu sunt la fel de puternice făcute asupra unei singure fotografii.

Dar există și excepțiile; sunt unii practicanți de vrăjitorie care sunt foarte pricepuți în mod natural când vine vorba de ritualuri de magie neagră ce au ca scop vătămarea și, chiar dacă acești indivizi nu sunt cei mai echilibrați și fericiți oameni de pe planetă, pot chiar și așa să cauzeze destul de multă distrugere și haos în viața țintei lor.

Mai intră în ecuație și următorul factor: unde se află în viață acel individ? Dacă e un om puternic, stabil emoțional și financiar și care mereu are un plan indiferent de situațiile în care se află, în plus dacă practică și o igienă energetică și are o viață spirituală, va fi mai greu.

Dar să presupunem că ținta este un om fragil. Poate emoțional este la un punct de cotitură, ceea ce înseamnă că o mică împingere îl poate trimite tăvălindu-se sau căzând de pe o prăpastie. Astfel de individ poate fi oricine, poți chiar și tu, fiindcă viața nu este mereu constantă; singura constantă este schimbarea, și inevitabil vei trece și prin perioade dificile.

Ce sugerez aici nu este paranoia sau o groază de a te expune în online. Dar promovez discernământul. Dacă te simți sub un asalt de tipul acesta, ar fi o idee bună să ștergi orice fotografii sau clipuri pe care le distribui online și, în mod deosebit, cu cei mai vulnerabili — copiii.

Trăim într-o epocă în care orice mică acțiune pe care o facem cere să fie expusă. De la ce mâncare mâncăm, unde ne aflăm, unde ne îndreptăm, cu cine ne întâlnim etc. Desigur, există și motive pur pragmatice pentru care nu e înțelept să arăți atât de multe lucruri personale din viața ta, dar în contextul acesta ocult, aveți articolul de mai sus.

O zi bună,
Frater Iustin

Nu mai există secrete.

Scriu aceste rânduri în urma unor realizări conversând cu cineva care voia să învețe practica magică de la mine.

Acest individ, hai să îi spunem Mihai (nu este numele său real), are o poveste destul de tristă. Făcând parte dintr-o minoritate sexuală și crescând la țară sub controlul părinților, a avut o copilărie grea. Nu a ajutat mult nici faptul că nu este un individ cu un ego bine format și a picat sub influența mai multor persoane din afara familiei sale ce nu aveau cele mai bune intenții față de el.

Mihai, aproape timp de doi ani, m-a tot abordat în mesaje private rugându-mă să îl învăț lucruri, să devină ucenicul meu. În repetate rânduri am refuzat. O dată fiindcă nu mă consider chiar atât de cunoscător încât să am un elev dedicat, a doua oară fiindcă nu a fost sincer cu mine și nu și-a comunicat clar intențiile sale, și a treia oară fiindcă mi-am dat seama de la bun început că nu mă va asculta.

Indiferent. Dacă voi avea vreun elev pe viitor sau nu, rămâne de văzut. Până acum sunt mulțumit cu conversațiile prin conferință pe care le țin cu câteva alte persoane ce se află pe această cale mistică și magică, dar nu impun nimic, fiindcă până la urmă sunt de părere că fiecare e 100% responsabil pentru nivelul său de implicare și restul nu e treaba mea.

Oricum, Mihai mai mult ca clar voia să descopere așa-zisele secretele mele, crezând că cunoștințele mele sunt ceva ascuns, o taină pe care doar eu și câțiva puțini o cunosc. Dar acesta nu a înțeles că nu mai există secrete și că toate cunoștințele acumulate nu vin din inițierea în știe cine ce grupuri ascunse ce păstrează astfel de informații și tehnici doar pentru ei, ci sunt rezultatul studiului, cititului, practicii și experimentului.

În urma acestor căutări am avut mai multe eșecuri decât mulți ar crede, dar am folosit fiecare impas ca o altă oportunitate de a învăța, asta fiindcă, în loc să mă văd ca vreun maestru, prefer să mă văd ca un elev perpetuu.

De ce spun că nu mai există secrete?

Dacă am fi vorbit despre ordine magice, covenuri de vrăjitoare și alte organizații precum masoneria acum 100 de ani, poate că da, aș spune că în continuare există secrete. Dar, odată cu internetul și publicarea mai multor cărți, inclusiv din secolul trecut, majoritatea dintre acestea au fost gradual dezvăluite.

Ordine precum Hermetic Order of the Golden Dawn au avut publicate majoritatea textelor și documentelor lor încă de prin anii ’30 sau ’40, spre șocul multor membri. Cel mai cunoscut text este „The Golden Dawn” de Israel Regardie. Acesta a documentat cam toate cunoștințele sale acumulate cât timp a făcut parte din templu, dându-ne o fereastră în această lume fascinantă.

Dar comentariul meu nu se referă doar la Regardie și cărțile publicate de către acesta. Sunt de atunci zeci de autori ce ne-au dezvăluit aceste texte, iar cercetările în practica populară sau a tradiției grimoire-urilor au fost și ele încet-încet dezvăluite.

Acum, în era internetului și a conexiunilor globale, pot spune că trăim într-o epocă de aur pentru domeniul ocult. Tehnologia ne oferă acces la mii de cărți despre religie, filozofie, magie, mitologie și practici ce altfel ar fi ținute sub lacăt.

Sfatul meu pentru Mihai era să cerceteze singur, să experimenteze și să descopere că nu mai există taine. Aici nu spun că nu există taine deloc, fiindcă mereu vor fi secrete pe care cineva le descoperă singur prin practică și epifanii, dar această credință care persistă încă și în ziua de azi, că nimeni nu poate afla adevărat ce este această cale, este falsă.

Sunt totuși de părere că există o barieră mare în practica aceasta și aceasta este legată de cât timp și efort fiecare e dispus să investească în cercetare. Din nefericire, foarte multă lume se mulțumește cu doar frunzăritul unor texte în scopul de a descoperi jargon pe care îl poate folosi ulterior pentru a-și etala cunoștințele online, creând conținut de specialitate.

Iar astăzi sunt sute de influenceri pe toate platformele de social media ce vorbesc despre ocultism, folosesc jargon și tehnici de agățare a publicului. Dacă scopul nu este dezvoltarea și doar prezentarea ta ca expert, atunci cel mai sigur ar trebui să îți reorientezi prioritățile.

Vin aici și cu un ultim avertisment: fiți foarte atenți când cineva se bagă în seamă cu tine sau te introduce într-un grup care promite mult, mai ales adevăr sau informație ascunsă.

În astfel de cazuri, nu e vorba despre cunoaștere adevărată, ci de adunarea de acoliți pentru a umfla simțul de importanță de sine al unor lideri. Și linia dintre ce e sănătos și ce e nesănătos devine foarte difuză, până la punctul în care putem discuta despre manipulare, control și formarea unui cult. Și orice ar fi, nu vrei să faci parte dintr-un cult.

Încurajez curiozitatea, dar și o doză sănătoasă de scepticism și, mai ales, gândirea critică. Mulți dintre noi vrem să credem că cineva ne poate dezvălui toate secretele universului. Surpriza e că ele sunt deja în fața ta, trebuie doar să depui efortul să le descoperi singur.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin