Afrodita Areia

Acum câteva zile am văzut o postare din partea unei prietene cu un videoclip despre Venus/Afrodita și felul de a fi al acestei zeițe. A fost un videoclip cu adevărat interesant care expunea câteva lucruri de care se întâmplă să fiu complet conștient, dar despre care nu prea am vorbit aici.

Cel mai des, în astrologie cât și în practica magiei planetare, asociem planeta și puterea lui Venus cu iubire, frumusețe, artă, muzică, bunuri, totuși aceasta este numită Micul Benefic al zodiacului din cauza că dispune de astfel de calități ce pur și simplu sunt plăcute pentru experiența umană.

Dar există și o latură mai puțin cunoscută a lui Venus și a zeițelor de natură venusiană, și aici vreau să mă opresc în mod deosebit la cultul Afroditei din Grecia Antică, fiindcă se întâmplă să fie cel mai bine cunoscut nouă. Bineînțeles, sunt și alte exemple la care ne putem uita precum Inanna, Astarte, Ishtar, Isis etc., dar cum nu am de gând să intru într-o analiză a cultelor religioase la un loc, vom rămâne la Venus/Afrodita, corespondența sa astrologică și trăsăturile mai puțin pașnice.

Eu se întâmplă să am o relație foarte strânsă cu sfera venusiană. Primul ritual mai serios pe care l-am făcut când eram adolescent a fost dedicat zeiței romane Venus, într-o perioadă în care simțeam că vreau mai multă iubire și prietenie și distracție în viața mea. Ce să zic, eram tânăr, cu o poftă imensă de viață, dar îmi lipseau conexiunile sociale, neavând prea mulți prieteni, și inclusiv cele romantice. Pot spune că rezultatele au fost impresionante și m-au purtat până în viața de adult, iar cumva simt că exercită o influență inclusiv în ziua de azi.

Scopul meu era cel de a aduce mai multă iubire și frumusețe în viață, dar în timp am descoperit că există și o componentă mai puțin plăcută legată de zeița iubirii. Am mai vorbit în alt articol că prețul iubirii este durerea, și când te implici, iubești, simți, te setezi pentru suferință ulterioară. Această suferință poate fi și frumoasă într-un sens, fiindcă îți arată și cât de mult ți-a păsat și cât de pasional ai iubit acea persoană.

Dar revenind la Afrodita în cazul acesta, în Grecia antică Afrodita, pe cât de adorată era, avea și o origine străină. Se presupune că această zeiță ar fi venit dinafara panteonului olimpic, de fapt aceasta nu era înrudită direct cu Zeus și restul olimpicilor. Mitul spune că în vremuri străvechi zeul cerului Uranus fusese castrat de către fiul său Cronos (Saturn). Acesta se afla într-o copulație continuă cu zeița pământului Geea sau Gaia, iar „dragostea” pe care o făceau ei rezulta în tot felul de creaturi mitologice, unele chiar monstruoase.

Cronos, unul dintre copiii acestora, oprește acest proces de procreare și, cu securea sa, îi taie părțile intime ale tatălui său, penisul și testiculele acestuia căzând în mare, întrerupând copulația cosmică dintre Cer și Pământ. Părțile sale intime fac o spumă în mare, iar din spuma mării Afrodita se naște pe malurile insulei Cipru.

Cipru nu face parte din teritoriul Greciei antice și, de-a lungul istoriei, a fost locuit de mai multe popoare încă din timpuri străvechi, inclusiv pentru poporul grec. Faptul că Afrodita nu e fiica directă a lui Cronos sau chiar a lui Zeus indică că originea sa este mai veche decât a panteonului olimpic condus de către Zeus.

Afrodita astfel probabil e venerată de mult mai mult timp, iar cultul său a pătruns în Grecia sau poate chiar era prezent înainte de dezvoltarea Greciei Antice clasice. Oricum, Afrodita în acele vremuri era o zeiță ce nu era doar chemată și căreia i se aduceau ofrande pentru iubire, frumusețe, atracție și toate lucrurile bune și frumoase. Exista inclusiv un titlu al Afroditei precum Afrodita Areia. Vedem aici un titlu ce, tradus în limba română, înseamnă: Afrodita lui Ares (zeul războiului) sau Afrodita războinică. Legătura poate veni ori din cauza mitului în care Afrodita are aventuri erotice și romantice cu Ares, zeul războiului, spre ciuda soțului ei Hefaistos, sau o conștientizare a grecilor antici că iubirea și frumusețea au și un caracter cuceritor și războinic.

Pentru a înțelege această nuanță mai bine, e îndeajuns să privim sincer și fără perdea iubirea. Când vorbim despre relații romantice sau erotice, ajungem inevitabil și la actul de a „cuceri” pe cineva. Ca și cum mintea și inima persoanei iubite și adorate trebuie cucerite, aproape printr-un act de forță. În plus, Venus/Afrodita simbolizează și ce dorim, ce râvnim, ce simțim că ne completează viața și fără care credem că nu putem trăi.

Actul de a merge la luptă, la război, trebuie motivat de către ceva. Ura și furia pot fi un motivant foarte puternic, au determinat de-a lungul mileniilor ca popoare să meargă la război pentru a-și nimici adversarii din ură și dispreț, dar mulți strategi realizează că iubirea este un motivant mult mai puternic. Un bărbat este dispus să comită acte de violență extremă din iubire pentru femeia sa, copiii săi, neamul sau țara sa. Patriotismul este totuși o formă de iubire față de țară și de neam, ce poate motiva omul să acționeze inclusiv violent, mergând la război pentru a proteja și ajuta obiectul adorației sale.

Inclusiv în legendele și epopeele grecești vedem cum iubirea este un disruptor cuceritor asupra minții unei persoane și, da, poate cauza războaie. În Iliada, Menelau, regele Spartei, merge la război împreună cu restul liderilor greci împotriva Troiei după ce soția sa, Elena, cea mai frumoasă femeie din Grecia, este răpită de către fiul regelui troian, Paris.

Poate istoric, distrugerea cetății troiene nu era neapărat motivată de iubirea lui Menelau pentru soția sa, dar a servit ca un casus belli aparent nobil. Acești greci nu mergeau la război pentru pământ de fapt, vorba venea că ei o făceau dintr-o promisiune pe care toți liderii greci o făcuseră către bărbatul pe care Elena l-ar fi ales ca soț, pentru a o proteja împreună cu uniunea cu soțul său, Menelau.

La fel, iubirea poate să îți dea și curaj. Motivarea de a acționa poate veni și din frică, și multe regimuri și state totalitare o folosesc, dar dragostea este mereu motivantul mult mai puternic.

Cât despre componenta astrologică a acestui articol, știm că Venus (Afrodita), în astrograma unei persoane, reprezintă ce iubim, ce prețuim, ce fel de persoane vrem ca parteneră în viețile noastre, în timp ce Marte (Ares) ne indică felul în care acționăm. Venus ne arată obiectivul, țelul nostru, unde vrem să ajungem. Fără obiective clare, în război, conflictul degenerează în lupte inutile ce duc la pierderi omenești fără rost. Venus indică scopul, dorința arzătoare pe care o avem, pentru care suntem dispuși să facem absolut orice, inclusiv să ne nimicim adversarii.

Vedem astfel cum Venus este o sferă mult mai complexă. De fapt, fiecare dintre cele 7 planete clasice din astrologie sunt mult mai complexe și interesante decât ar părea la prima vedere. Venus este astfel o forță atât a iubirii, cât și a luptei și războiului, iar înțelegând-o mai bine și mai pe deplin, ajungem astfel să ne înțelegem mai bine inclusiv pe noi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Legea respingerii.

Una dintre legile popularizate de către cartea Secretul este legea atracției. Un bestseller care simplifică destul de mult principiul mentalismului. Când a apărut cartea și documentarul, imediat mi s-a părut o porcărie ordinară menită doar să agațe cât mai mulți bani de la persoane ce nu aveau habar despre aceste principii hermetice.

Autoarea a mai scris și alte cărți, dar aceasta, „Secretul”, a prins cel mai bine la masele de oameni din cauza simplității acesteia. Era îndeajuns doar să te gândești la ce îți doreai obsesiv și universul îți va da. Simplu și eficient, nu? Ei, de fapt, realitatea nu e deloc atât de simplă. Pot să mă gândesc cât de mult că poate vreau să primesc de la univers un avion personal, dar dacă nu îmi setez obiective spre a-l obține pas cu pas, îndeplinirea acestei dorințe doar așa, din neant, e mai mult decât dificilă.

În orice caz, trebuie să laud măcar un lucru: cartea avea ca scop măcar să te ajute să te concentrezi la obiectivele și țelurile pe care îți dorești să ți le îndeplinești. Unde se duce atenția, la fel și energia; la fel, ce este în minte, în interior, se reflectă în exterior și invers.
Dar la foarte mulți dintre noi, și uneori chiar și în cazul meu, apar blocaje serioase. De exemplu, să zicem că vrei să ai bani sau măcar să nu fii sărac, dar ai credințe nesănătoase legate de bani. Probabil ai auzit vorba că „banul e ochiul dracului” sau „banul este rădăcina tuturor relelor”.

Într-adevăr, aceste vorbe „înțelepte” au și un rost, iar acela este să înțelegem că obsesia pentru bani, pentru ceva material, poate duce la lucruri destul de îngrozitoare. E de ajuns să ne uităm la traficul de droguri sau, mai rău, de persoane, ca să vedem cum obsesia traficanților pentru bani încalcă orice urmă de bun-simț și drepturi fundamentale ale oamenilor.

Dar dilema nu e obsesia, ci confruntarea unor credințe limitative. Dacă, în mod conștient, cât și subconștient, interiorizezi că banii sunt o sursă de rău, îți va fi extrem de dificil să faci ritualuri de abundență cu succes.
Văd acest lucru evident inclusiv când vine vorba de credințele noastre despre dragoste sau sexul opus. Un bărbat care își dorește o relație cu o femeie, dar care are și opinii negative, în general, despre femei, nu prea va avea la fel de mare succes ca unul care nu are astfel de credințe. La fel și pentru doamne.

Subconștientul tău, credințele tale, în aceste instanțe te blochează, chiar dacă, în mod conștient, îți dorești ceva, îți setezi obiective sau poate chiar și practici magie pentru așa ceva.
Chiar dacă, prin absurd, ai câștiga la loterie, aceste credințe te vor aduce la linia la care subconștientul tău se simte confortabil. Iar dacă acesta consideră normal să te chinui de la salariu la salariu, poți fi sigur că acele câștiguri vor fi cheltuite extrem de rapid și irosite într-un timp extrem de scurt, încât să te întorci la acea linie de bază.

Legea respingerii, cum o numesc eu, poate fi aplicată pentru orice. Am folosit banii și dragostea fiindcă acestea tind să fie motivele principale pentru care multă lume se apucă de magie. Mai sunt și limite legate, de exemplu, de succes profesional, și aici sunt multe. Dacă vrei să devii șef, dar nu îți place să iei decizii importante pentru afacerea ta, chiar dacă îți înființezi o firmă, te poți trezi că o vei închide din motive aparent neprevăzute și inexplicabile, la scurt timp.

Scopul final e să trăiești asumat, să înțelegi că aceste lucruri au o valoare neutră, iar noi, ca ființe umane, atribuim trăsături pozitive sau negative în funcție de programarea la care am fost expuși sau la care ne expunem în mod regulat.
Odată ce te deprogramezi și înveți să adaugi credințe ajutătoare în viața ta, vei descoperi că, cu adevărat, Universul sau Dumnezeu îți va da din belșugul său mai mult decât ți-ai fi și putut imagina.

O zi bună,
Frater Iustin

Zodia ta lunară

 Astrologia ajunge să îi fascineze pe mulți, dar deseori nu se trece de înțelegerea semnului solar. Am văzut încă de când am făcut primul contact cu astrologia, când mama îmi zicea că sunt Scorpion, cum s-au format niște stereotipuri dăunătoare legate de semnul solar.

Dacă ar fi să luăm în considerare doar semnul solar, așa cum face majoritatea lumii, am ajunge rapid la concluzia că astrologia chiar nu prea are sens. Nu putem împărți toată populația planetei în doar 12 categorii în funcție de unde se află Soarele în raport cu ecliptica pe cer la momentul nașterii.

În cazul meu, după cum îmi zicea și mama, sunt Scorpion, dar am cunoscut multe persoane cu zodia aceasta solară și am realizat că asemănările dintre noi sunt superficiale cel mult. Da, într-adevăr există o predispoziție spre intensitate emoțională și dezvoltarea unei firi ceva mai rezervate, dar diferențele dintre un membru al acestui club la altul pot fi de la cer la pământ.

Așa că spun că e cazul să facem următorul pas logic în înțelegerea astrologiei și zodiilor, și anume înțelegerea semnului lunar.

Aș argumenta chiar că semnul lunar poate fi deseori mai important decât semnul solar. Un prieten bun de-al meu, care este în egală măsură astrolog cât și practicant de magie, mi-a spus că din studiile sale importanța plasamentelor astrologice într-o astrogramă personală sunt Ascendentul (fiindcă acesta determină plasarea caselor cât și planeta conducătoare a astrogramei), semnul lunar, și abia pe locul trei aflându-se semnul solar.

Acum întrebarea următoare logică aici ar fi: de ce? De ce tocmai semnul lunar să fie mai important într-o astrogramă decât cel solar? Totuși, Soarele este planeta ego-ului, a identității. De aceea, când cineva știe că s-a născut când Soarele se afla în semnul Săgetătorului, de exemplu, va spune „Sunt Săgetător”.

Dar această perspectivă denotă și ignoranță, și nu spun ignoranță într-un sens negativ aici, fiindcă pentru mine acesta este un termen neutru.

Pur și simplu, necunoscând decât astrologia solară la nivel de suprafață, are perfect sens să ne identificăm aproape exclusiv cu semnul solar. Deci când cineva îți spune „Sunt Săgetător”, știind că Soarele era în semnul Săgetătorului când s-a născut, nu greșește, ci pur și simplu este limitat doar de perspectiva necunoașterii că toate planetele sunt importante, pe lângă casele și aspectele pe care le avem și inclusiv casele ce nu au planete în ele, fiindcă în funcție de acestea putem face predicții și interpretări legate de tranzite.

În fine, hai să revenim la tema principală a acestui scurt articol: semnul lunar. De ce contează?

Luna în astrologie reprezintă câteva lucruri esențiale pentru personalitatea nativului. Luna simbolizează emoțiile, trăirile interioare, imaginația, starea emoțională de fundal pe care ulterior ne bazăm restul gândurilor și faptelor noastre.

La fel ca în Qaballah Hermetică, Luna corespunde cu sefira Yesod, sefira fundației sau a temeliei. Deci simbolic, Luna este de fapt piatra de temelie pe care întreaga noastră personalitate se clădește ulterior, odată ce creștem și înaintăm în vârstă din stadiul de copil mic până în adolescență, când ego-ul începe să se formeze și să devină și mai solid.

De aceea, cel mai devreme vei observa la bebeluși și copii semnul lunar și abia mai târziu trăsăturile semnului solar, ce se conturează mai târziu.

Copiii sunt ființe mult mai apropiate de instinct și trăiri emoționale. Un copil nu este capabil să disimuleze (cel puțin marea majoritate nu sunt capabili); starea sa emoțională se citește imediat pe fețele lor, prin verbalizare și prin gesturi. Deci are sens când spunem că Luna și plasamentul lunar este mai timpuriu și mai puternic în astrogramă chiar decât Soarele.

Alt motiv pentru care Luna contează mult este viteza cu care aceasta completează un circuit al zodiacului. Luna este cel mai rapid astru dintre toate în astrologie. Aceasta traversează un semn zodiacal în aproape două zile. Uneori o simplă oră poate face o diferență majoră în determinarea semnului lunar, fiindcă se întâmplă ca aceasta să treacă dintr-un semn și să intre în altul.

De exemplu, trecerea acesteia din Berbec în Taur reprezintă o schimbare majoră: dintr-un semn cardinal de foc și exploziv, cum ar fi cel al Berbecului, în de departe cel mai solid, stabil și lent semn al zodiacului, Taurul. Diferențele în dispoziție emoțională și trăiri pot fi chiar uluitoare.

Alt strat de complexitate adăugat ține de faza Lunii: dacă persoana s-a născut într-o perioadă în care Luna era nouă, în creștere, în descreștere sau Lună plină.

Este de ajuns să spun că înțelegerea și studierea semnului tău lunar este primul adevărat pas în înțelegerea propriei astrograme și a personalității tale, iar descoperirile pe care le faci aici vor duce la alte întrebări și mistere ce așteaptă să fie dezvăluite.

Ca exercițiu, recomand să vă uitați peste astrograma voastră, verificați unde se află Luna la momentul nașterii și contemplați cum acest plasament a influențat majoritatea experienței tale de viață, punând în aplicare cunoștințele pe care le-ați căpătat citind articolul.

Sunt sigur că așa faceți o descoperire uluitoare.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Frica și îndrăzneala

Vin cu această intrare în urma unei foarte scurte conversații cu o persoană ce este pe o cale spirituală și mistică, dar mai degrabă de altă natură decât a mea. Am realizat că, în ciuda primelor mele impresii, acest individ a atins un nivel impresionant de disciplină și stăpânire de sine încât să îmi capete respectul, chiar dacă am niște dubii în privința profesorilor săi.

În fine, nu vreau să fac aici o analiză a cuiva, fiindcă nu acesta este rostul a ceea ce vreau să spun aici.

Discuția sumară cu acesta a dus inevitabil și spre subiectul practicii magice și al tarotului sau al altor metode mai pragmatice de abordare a spiritualității și am observat la el, cât și la mulți ce poate urmează căi similare cu ale sale și ale mele, o frică cam irațională față de practică.

Aici îmi amintesc și de un alt prieten bun de-al meu care este implicat în masonerie. Îmi povestește cum merge la întâlniri, este activ pe grupuri de WhatsApp de discuții și cum fiecare membru are niște comentarii valoroase legate de texte biblice, ezoterice și simbolism. Ceva chiar valoros. Dar, în egală măsură, au o aversiune și poate chiar groază când li se sugerează cât de puțin practica magică — și aici nu vorbesc despre aceea ce ar avea rostul de manifestare a unui rezultat în lumea reală, ci la teurgie, ceea ce ne elevă spiritul.

Bineînțeles, aceste două cazuri sunt despre persoane care posedă ceva cunoaștere și experiență ezoterică, în niciun caz amatori sau curioși de ocazie pe care îi găsești tot mai des pe internet din cauza creatorilor de conținut ocult sau ezoteric.

Frica a fost mereu un prag dificil de depășit pentru majoritatea căutătorilor și cercetătorilor spirituali. La un moment dat ești confruntat cu dilema următoare: fie alegi exclusiv să lecturezi, să filozofezi, să devii un ocultist de fotoliu, cum se zice, sau să îndrăznești să treci de acest prag, să confrunți frica și să începi să practici activ.

Dar nu îmi doresc să denigrez o doză sănătoasă de teamă în acest caz, fiindcă, în ciuda comentariilor mele aparent derogatorii (ceea ce de fapt nu sunt) la adresa acestor indivizi, consider că în continuare o doză sănătoasă de teamă este necesară. Până la urmă, teama este cea care ne previne să facem lucruri stupide. De aceea nu mergem în natură și punem mâna pe șerpi și pe tarantule, fiindcă inclusiv la un nivel genetic știm că aceste animale sunt periculoase și că veninul lor ne poate răni sau chiar ucide. Din același motiv, avem o frică de înălțimi: dacă suntem pe acoperișul unei clădiri înalte, începe să ne bată inima mai rapid când ne apropiem de margine, fiindcă instinctiv știm că e nevoie de o simplă alunecare sau o rafală mai puternică de vânt să ne trimită peste balustradă spre pierzanie.

La fel și în domeniul ocult, teama este ceva necesar. Ea ne păzește de a face lucruri necugetate și, din păcate, sunt foarte mulți ce fac gesturi necugetate aici, foarte mulți.

Dar iată că eventual ajungem și la punctul în care frica nu mai are rol doar de protecție, ci și de blocaj serios. Una din legile sfinxului este și „a îndrăzni”, nu „a sta nemișcat”. Doar înfruntându-ne fricile putem să evoluăm și să devenim oameni mai buni, mai integrați, mai înțelepți. Cunoaștem acest lucru și din psihoterapie, când un pacient suferă de arahnofobie până la punctul în care îi e teamă și să doarmă, fiindcă nu știe când și cum un mic păianjen ar putea să apară și să se urce pe el.

Ideea este să recunoști frica, să recunoști primejdiile și pericolele, să păstrezi discernământul și luciditatea, dar să mergi înainte. La fel ca un alpinist ce este 100% conștient că escaladarea unui munte este o activitate dificilă, anevoioasă și periculoasă. Din acel motiv, un alpinist priceput își ia toate măsurile de precauție, are reguli și, dacă pericolul este prea mare pentru a avansa, știe când să se oprească, să se odihnească și să se recupereze.

Urcarea până în vârf poate, la prima vedere, să pară irațională, fiindcă dacă am maximiza pentru siguranță și confort, alpinismul este o activitate aparent stupidă. Dar scopul final nu este siguranța, ci schimbarea de perspectivă — și spun acest lucru literalmente. Numai când ai terminat de urcat până în vârful muntelui ajungi să ai priveliștea și perspectiva largă, de ansamblu, chiar dacă aceasta ar dura doar câteva minute.

La fel și în domeniul ocult și ezoteric, indiferent că practici magie, yoga, lucrul cu energia, divinație cu tarot sau alte metode, doar când ajungi la un anume prag sau vârf de realizare capeți ceva extrem de valoros: perspectivă.

Perspectiva îți permite să vezi lumea într-un fel diferit, dar mai important decât orice, în căile acestea spirituale îți permite să te vezi pe tine diferit. Nu cum ai fost programat de către societate, moravuri, familie, religie sau alte sisteme de control ce te-ar forma într-un șablon, ci natura ta adevărată.

Iar odată ce capeți perspectivă, înfruntând primejdiile și lucrând cu tine, nu o mai poți pierde. De multe ori, o singură experiență poate fi de ajuns să te schimbe și să te facă un om mai complet și mai bine integrat.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Fotografii și farmece

De la bun început, misiunea acestui blog a fost educația. Aceea de a împărtăși din experiența mea și a ajuta cititorii să își poarte singuri de grijă când vine vorba de teme oculte sau ezoterică, iar în cazurile excepționale să pot ghida direct sau chiar să intervin.

Subiectul de data aceasta sunt fotografiile, social media și felul în care funcționează multe farmece, vrăji sau alte ritualuri.

Eu sunt în continuare cineva care crede în bunătatea oamenilor, dar am observat ceva ce mă deranjează în mod deosebit la colegii mei de meserie ce se angrenează în domeniul ocult. Din păcate, nu există prea mult discernământ, iar când vine vorba de magie, prea mulți sunt interesați mai degrabă de metode de a vătăma pe altcineva și mai puțin de a lucra cu ei în așa fel încât să nu mai simtă nevoia să rănească pe alții pentru ca ei să se simtă mai bine.

E o constatare ce îmi dă un simț de amărăciune, dar chiar și așa, este realitatea. Oricum, am zis să vă spun ceva ce vă va fi de ajutor aici despre social media și motivul pentru care poate nu ai vrea să îți pui fotografiile cu tine online și, în mod deosebit, de ce nu ai vrea să distribui conținut cu copiii tăi.

În orice ritual magic, fie că îl faci pe tine sau pe altcineva, trebuie să existe o legătură simpatetică. O metodă prin care energia sau programul pe care l-ai făcut prin formula de intenție să știe în ce direcție și sens să se ducă.

Pentru cei care sunteți familiarizați cu farmecele din popor, poate știți deja că această legătură simpatetică poate fi ceva ce aparține persoanei în cauză; de multe ori se folosesc haine, dar în mod deosebit se caută ADN-ul acestei persoane.

De aceea nu e deloc ieșit din comun să vedem tot felul de obiecte în care se regăsesc, de exemplu, fire de păr etc. Dar în era internetului o legătură simpatetică este mult mai ușor de găsit și nu necesită nicio interacțiune fizică. Aici vorbesc despre fotografiile distribuite online pe social media.

Într-adevăr, există o diferență serioasă între ceva așa fizic și palpabil cum ar fi ADN-ul și o simplă fotografie postată online. Și chiar așa stau lucrurile, efectul unei vrăji sau al farmecelor nu sunt la fel de puternice făcute asupra unei singure fotografii.

Dar există și excepțiile; sunt unii practicanți de vrăjitorie care sunt foarte pricepuți în mod natural când vine vorba de ritualuri de magie neagră ce au ca scop vătămarea și, chiar dacă acești indivizi nu sunt cei mai echilibrați și fericiți oameni de pe planetă, pot chiar și așa să cauzeze destul de multă distrugere și haos în viața țintei lor.

Mai intră în ecuație și următorul factor: unde se află în viață acel individ? Dacă e un om puternic, stabil emoțional și financiar și care mereu are un plan indiferent de situațiile în care se află, în plus dacă practică și o igienă energetică și are o viață spirituală, va fi mai greu.

Dar să presupunem că ținta este un om fragil. Poate emoțional este la un punct de cotitură, ceea ce înseamnă că o mică împingere îl poate trimite tăvălindu-se sau căzând de pe o prăpastie. Astfel de individ poate fi oricine, poți chiar și tu, fiindcă viața nu este mereu constantă; singura constantă este schimbarea, și inevitabil vei trece și prin perioade dificile.

Ce sugerez aici nu este paranoia sau o groază de a te expune în online. Dar promovez discernământul. Dacă te simți sub un asalt de tipul acesta, ar fi o idee bună să ștergi orice fotografii sau clipuri pe care le distribui online și, în mod deosebit, cu cei mai vulnerabili — copiii.

Trăim într-o epocă în care orice mică acțiune pe care o facem cere să fie expusă. De la ce mâncare mâncăm, unde ne aflăm, unde ne îndreptăm, cu cine ne întâlnim etc. Desigur, există și motive pur pragmatice pentru care nu e înțelept să arăți atât de multe lucruri personale din viața ta, dar în contextul acesta ocult, aveți articolul de mai sus.

O zi bună,
Frater Iustin

Nu mai există secrete.

Scriu aceste rânduri în urma unor realizări conversând cu cineva care voia să învețe practica magică de la mine.

Acest individ, hai să îi spunem Mihai (nu este numele său real), are o poveste destul de tristă. Făcând parte dintr-o minoritate sexuală și crescând la țară sub controlul părinților, a avut o copilărie grea. Nu a ajutat mult nici faptul că nu este un individ cu un ego bine format și a picat sub influența mai multor persoane din afara familiei sale ce nu aveau cele mai bune intenții față de el.

Mihai, aproape timp de doi ani, m-a tot abordat în mesaje private rugându-mă să îl învăț lucruri, să devină ucenicul meu. În repetate rânduri am refuzat. O dată fiindcă nu mă consider chiar atât de cunoscător încât să am un elev dedicat, a doua oară fiindcă nu a fost sincer cu mine și nu și-a comunicat clar intențiile sale, și a treia oară fiindcă mi-am dat seama de la bun început că nu mă va asculta.

Indiferent. Dacă voi avea vreun elev pe viitor sau nu, rămâne de văzut. Până acum sunt mulțumit cu conversațiile prin conferință pe care le țin cu câteva alte persoane ce se află pe această cale mistică și magică, dar nu impun nimic, fiindcă până la urmă sunt de părere că fiecare e 100% responsabil pentru nivelul său de implicare și restul nu e treaba mea.

Oricum, Mihai mai mult ca clar voia să descopere așa-zisele secretele mele, crezând că cunoștințele mele sunt ceva ascuns, o taină pe care doar eu și câțiva puțini o cunosc. Dar acesta nu a înțeles că nu mai există secrete și că toate cunoștințele acumulate nu vin din inițierea în știe cine ce grupuri ascunse ce păstrează astfel de informații și tehnici doar pentru ei, ci sunt rezultatul studiului, cititului, practicii și experimentului.

În urma acestor căutări am avut mai multe eșecuri decât mulți ar crede, dar am folosit fiecare impas ca o altă oportunitate de a învăța, asta fiindcă, în loc să mă văd ca vreun maestru, prefer să mă văd ca un elev perpetuu.

De ce spun că nu mai există secrete?

Dacă am fi vorbit despre ordine magice, covenuri de vrăjitoare și alte organizații precum masoneria acum 100 de ani, poate că da, aș spune că în continuare există secrete. Dar, odată cu internetul și publicarea mai multor cărți, inclusiv din secolul trecut, majoritatea dintre acestea au fost gradual dezvăluite.

Ordine precum Hermetic Order of the Golden Dawn au avut publicate majoritatea textelor și documentelor lor încă de prin anii ’30 sau ’40, spre șocul multor membri. Cel mai cunoscut text este „The Golden Dawn” de Israel Regardie. Acesta a documentat cam toate cunoștințele sale acumulate cât timp a făcut parte din templu, dându-ne o fereastră în această lume fascinantă.

Dar comentariul meu nu se referă doar la Regardie și cărțile publicate de către acesta. Sunt de atunci zeci de autori ce ne-au dezvăluit aceste texte, iar cercetările în practica populară sau a tradiției grimoire-urilor au fost și ele încet-încet dezvăluite.

Acum, în era internetului și a conexiunilor globale, pot spune că trăim într-o epocă de aur pentru domeniul ocult. Tehnologia ne oferă acces la mii de cărți despre religie, filozofie, magie, mitologie și practici ce altfel ar fi ținute sub lacăt.

Sfatul meu pentru Mihai era să cerceteze singur, să experimenteze și să descopere că nu mai există taine. Aici nu spun că nu există taine deloc, fiindcă mereu vor fi secrete pe care cineva le descoperă singur prin practică și epifanii, dar această credință care persistă încă și în ziua de azi, că nimeni nu poate afla adevărat ce este această cale, este falsă.

Sunt totuși de părere că există o barieră mare în practica aceasta și aceasta este legată de cât timp și efort fiecare e dispus să investească în cercetare. Din nefericire, foarte multă lume se mulțumește cu doar frunzăritul unor texte în scopul de a descoperi jargon pe care îl poate folosi ulterior pentru a-și etala cunoștințele online, creând conținut de specialitate.

Iar astăzi sunt sute de influenceri pe toate platformele de social media ce vorbesc despre ocultism, folosesc jargon și tehnici de agățare a publicului. Dacă scopul nu este dezvoltarea și doar prezentarea ta ca expert, atunci cel mai sigur ar trebui să îți reorientezi prioritățile.

Vin aici și cu un ultim avertisment: fiți foarte atenți când cineva se bagă în seamă cu tine sau te introduce într-un grup care promite mult, mai ales adevăr sau informație ascunsă.

În astfel de cazuri, nu e vorba despre cunoaștere adevărată, ci de adunarea de acoliți pentru a umfla simțul de importanță de sine al unor lideri. Și linia dintre ce e sănătos și ce e nesănătos devine foarte difuză, până la punctul în care putem discuta despre manipulare, control și formarea unui cult. Și orice ar fi, nu vrei să faci parte dintr-un cult.

Încurajez curiozitatea, dar și o doză sănătoasă de scepticism și, mai ales, gândirea critică. Mulți dintre noi vrem să credem că cineva ne poate dezvălui toate secretele universului. Surpriza e că ele sunt deja în fața ta, trebuie doar să depui efortul să le descoperi singur.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin

Magie vs Scepticism.

 Recent m-a contactat un domn care mi-a povestit cum i se făcuseră farmece „la cap de mort”.

De obicei nu prea bag în seamă lumea când îmi spune că ar suferi sub efectele nefaste ale blestemelor sau farmecelor, fiindcă știu că cel mai des e vorba despre un stil de viață dezordonat.
Asta poate să implice alcool, somn insuficient, burnout sau alte decizii proaste ce au dus eventual la degradarea fizică, mentală, emoțională și spirituală a persoanei în cauză.

Scepticismul meu mai este evidențiat și de cunoștințele mele de astrologie. Știu că inevitabil, fiecare dintre noi va trece prin perioade din an sau la câțiva ani în care trebuie să înfruntăm niște greutăți. De obicei acestea sunt legate de tranzite dificile, în care planetele malefice precum Marte sau Mercur trec prin anumite case ale noastre și creează aspecte dure cu planetele din astrogramă. E nasol, dar nu avem mult de făcut aici decât să ne înarmăm cu răbdare și să așteptăm ca vremurile rele „să treacă”.

Alteori sunt sceptic de mult din aceste vrăji din popor sau chiar magie țigănească, fiindcă astfel de scamatori sunt cunoscuți pentru tot felul de poante menite să sperie muștarul din clienții lor.

Scopul lor nu e să ajute sau să vatăme, ci doar să găsească metoda prin care să extragă bani de la clienți — bani cât mai mulți — fiindcă am rămas uimit la cât de mulți bani pot cere unii pentru rezultate ce sunt cel mult îndoielnice sau inexistente.

Mai pe scurt, cred că e multă neînțelegere și pură incompetență din cauza vrăjitoarelor, descântătorilor sau terapeuților energetici și de alte feluri din România.

Dar iată că în cazul acesta zic că am avut de-a face cu ceva autentic.

Povestea e clasică și bine cunoscută. Cineva se îndrăgostește de altcineva, lucrurile merg bine până află părinții unuia dintre parteneri și se amestecă. Ei — aparent — acești părinți anume chiar se ocupă cu vrăjitorie. Confirmarea a venit punând întrebările de descoperire acestuia, cât și citiri folosind tarotul, în care mi s-a confirmat atât mie, cât și altor persoane la care a mai apelat.

Ce m-a fascinat este însă abordarea magică a acestora. Aparent, dacă informația este corectă, această familie se ocupă cu o formă de magie sau practică ce implică strămoșii acestora. Practica e veche de când există civilizația noastră: specialistul în ritual „conversează” cu morții familiei sale, spirite ancestrale, și îi roagă să facă lucruri.

În cazul de față, scopul era să îl slăbească pe client, să îl vlăguiască atacându-i somnul și chinuindu-l cu coșmaruri ce ulterior s-au reflectat și în deteriorarea stării sale de sănătate. Efectiv crearea unui mediu ostil în care nu mai exista energie sau interes pentru a menține o relație, ce știm bine că necesită resurse mentale și emoționale.

Clientul meu ajunsese să sufere de terori nocturne în fiecare noapte. I-a afectat sănătatea până la punctul în care slăbise fără să vrea 15 kilograme. Și acesta e sportiv, merge la sală, se îngrijește de corpul său, iar la față îmbătrânise parcă 10 ani în doar 12 luni. Chiar ceva îngrozitor.

Noroc însă că a fost sincer cu mine și și-a notat tot ce văzuse suspect de la această familie, încât să pot descoperi că natura blestemului era făcută cu duhurile celor morți.

Aici intervine un mare avantaj de partea sa și a mea.

Un lucru pe care mulți vrăjitori din popor poate nu îl cunosc este această ierarhie cosmică a duhurilor. Mai pe scurt, fiecare duh răspunde în ierarhie altuia superior. În cazul celor morți, am apelat la Barachiel, Arhanghelul Scorpionului, ce corespunde și cu moartea și toți cei plecați din lumea aceasta.

Odată ce a primit obiectul consacrat de la mine, coșmarurile s-au oprit imediat. Obiectul în sine, marcându-l ca fiind sub protecția directă a Arhanghelului, iar morții neavând drept să îl vatăme, s-au oprit.

Bineînțeles că sănătatea acestuia va necesita timp să se vindece și îi recomand să apeleze la medic, să se odihnească și să își acorde timp, dar e un pas mare înainte.

Va trebui să mai explorez și importanța ierarhiei, dar voi face asta cu altă ocazie.

O zi sau seară bună,
Frater Iustin