De ce ne trezim la 3 noaptea

Deseori citesc povești despre persoane ce se trezesc în mijlocul nopții și se întreabă de ce. De multe ori se întâmplă fix la ora 3 noaptea, o oră ce are o reputație destul de negativă din cauza mai multor superstiții ce circulă pe la noi prin țară, cât și la nivel mondial.

Multe din răspunsurile la aceste întrebări pot ori să creeze mai multă panică, ori sunt pur și simplu ignorante când vine vorba despre felul în care noi, ca ființe umane, dormim.

Mai întâi, ce este important de înțeles este că suntem ființe diurne. Nu există o persoană nocturnă. Oricât de mult cineva ar spune acest lucru, dacă încerci să trăiești și să îți desfășori activitățile zilnice noaptea, eventual vei ajunge să suferi de mai multe tulburări psihice sau chiar fizice. Efectiv suntem construiți sau făcuți în așa fel de către Dumnezeu sau Natură să fim activi ziua, când soarele luminează, iar noaptea o rezervăm pentru somn și lumea astrală.

Vedem totuși că există o corelație puternică între noapte și practici oculte. Dacă ești aici, te gândești care ar fi această legătură. Ești pe cale să afli răspunsul.

Ține foarte mult de ciclurile noastre de somn, biologie și ciclurile solare de-a lungul anului, în mod deosebit în zona emisferelor nordice și sudice, fiindcă la ecuator zilele și nopțile tind să aibă cam aceeași lungime, de în jur de 12 ore.

Ca să punem lucrurile puțin în perspectivă, acum sute de ani, înainte să fi dezvoltat lumina electrică pe care noi o ignorăm în viețile de zi cu zi, activitățile noastre erau organizate în jurul răsăritului și apusului de soare.

Când răsărea soarele, ne trezeam în mod natural, fără ceas deșteptător, alarmă pe telefon etc., și ne desfășuram activitățile de zi. Aici se include munca de toate felurile, iar la apus de obicei ne puneam să dormim.

Asta putea avea loc chiar destul de devreme, mai ales în lunile reci ale anului. Puteai să mergi la culcare de la ora 6 sau 5, uneori chiar 4, depinzând de unde te afli pe glob și la ce latitudine.

De obicei dormeam în jur de 6–8 ore, iar în mod natural, după acest ciclu de somn, ne trezeam în miez de noapte sau puțin spre dimineață.

În timpul acesta nu aveam posibilitatea să mergem să ne desfășurăm activitățile zilnice fiindcă încă era noapte și doar dacă beneficiaam de un cer senin și lună plină am fi putut face o excepție. Așa că, în mod natural, în aceste două ore de nesomn ne preocupam cu alte activități.

De obicei, în aceste pauze de somn spuneam povești; de aici apare și imaginea poveștilor la lumina focului de tabără. Poate ne mai ocupam de mici activități gospodărești prin casă, făceam sex sau ne rugam și făceam magie.

De aici apare și mitul orei asociate cu vrăjitoare, magie și alte activități nocturne.

Astăzi avem parte de lumină electrică și, din această cauză, putem să împingem ora de culcare mult mai târziu, uneori spre miezul nopții. De obicei, dacă adormi târziu, șansele să te trezești la ora 2 sau 3 sunt destul de mici, decât dacă vrei să bei un pahar cu apă sau să mergi la toaletă.

Dar mitul a rămas și, din acest motiv, au rămas și multe credințe și superstiții negative legate de aceste ore din noapte.

Un lucru pe care îl știu că este absolut clar în privința asta este că, imediat după trezire, suntem mult mai sensibili la sugestie și, în faza aceasta de somnolență în care se întrepatrund starea de veghe și cea de somn, ne este mult mai ușor să ne conectăm cu subconștientul nostru și să ne imaginăm lucruri.

Aceste închipuiri însă nu sunt mereu plăcute, depinzând de starea psihică a fiecărei persoane. Dacă ești genul de individ care suferă de multe feluri de traume, nu este deloc surprinzător ca acestea să se manifeste acum.

Sper că aceste informații vă vor ajuta și să nu vă panicați când vă treziți la ora 3. Sunteți în siguranță.

Frater Iustin

Resetare

A trecut aproape o lună de când nu am mai scris aici. Motivele sunt numeroase. Ce pot dezvălui e că sunt într-o perioadă de reconstrucție și reorganizare a vieții mele.

Aș putea zice că aceste lucruri sunt și datorate practicii mele magice din ultimii 6 ani, poate chiar mai mult. Am ajuns la un punct în care schimbarea radicală era singura cale de continuitate.
Am mai vorbit în trecut despre avertismentele mele legate de inițiere sau auto-inițiere, despre faptul că, spre deosebire de ce se vehiculează în alte cercuri în care acest proces este tratat cu superficialitate, ca pe o diplomă sau o hârtie pe care o obții, inițierea adevărată chiar aduce transformări semnificative până în centrul ființei practicantului.
În tot acest timp în care ne continuăm drumul pe calea magică și de transformare, ajungem la praguri radicale ce pot schimba întreaga paradigmă asupra vieții, lumii și a naturii noastre ca oameni.
Constat cum în timpul acestor ani extrem de multe lucruri s-au schimbat. Procesul forțează schimbarea fiindcă te pune să îți confrunți „demonii”, obiceiurile, frustrările și nu îți dă cale de ieșire decât de a le soluționa.

Mai pe scurt, ce ai ignorat până acum devine imposibil de ignorat. Inițial aceste semne apar în subconștient, în vise, în premoniții și experiențe onirice sau aparent fantasmagorice. Simple închipuiri, ar spune mulți sceptici. Dar, odată ce aceste semne sunt în continuare ignorate, fricțiunile încep să apară în lumea „reală”, în lumea materială și mundană.
Aici intervine îndoiala sau teama inițiatului. „Dacă practica asta nu îmi îmbunătățește viața de acum, nu mă face mai bogat, mai puternic, mai realizat, de ce mai continui? M-am apucat de acest drum fiindcă vreau o viață mai bună, nu mai grea?” Și acestea sunt întrebări pertinente: „de ce?”.

Într-adevăr, ignoranța poate fi dulce. Dostoievski, în „Însemnări din subterană”, repetă cum conștiința este începutul suferinței. Cu cât devii mai conștient, cu atât realizezi că ceva nu este în regulă. Un om ce trăiește în ignoranță, necunoscător de subtilitățile vieții sale sau ale realității, este fericit. Poate și din același motiv mulți, de-a lungul secolelor, au apelat la alcool, sex și alte stupefiante pentru a înăbuși conștiința, a pune capăt întrebărilor. Fiindcă realizări ca acestea nu te vor face mai fericit și bucuros.
În orice caz, viața merge înainte, la fel și practica.

Voi continua să scriu și să îmi împărtășesc din experiențe, cât și practici ce vă pot fi de ajutor.
Sper să revin în curând cu articole și chiar clipuri despre astrologie și tarot. În rest, pentru consultații și citiri îmi puteți scrie pe Facebook Messenger.

Să aveți spor în tot ce faceți.

Frater Iustin

Lucrul pe căi

Pot spune că în ultimele 6 luni am făcut ceva ce în engleză se numește „pathworking”. În limba română nu avem o traducere exactă pentru acest termen. Ca definiție, ar fi ceva cam așa: „Pathworking este o formă de explorare ghidată a unei căi interioare, folosind imaginația activă și simboluri pentru a obține insight și transformare.”

Neavând o traducere exactă, optez pentru ceva cât de cât satisfăcător, și anume: „Lucru pe cale”. Poate nu sună la fel de bine în limba noastră, dar mă gândesc că, odată cu utilizarea acestui termen, se va ajunge la o obișnuință și implicit la acceptarea faptului că acesta chiar „sună bine”.

Lucrul pe cale este o tehnică de meditație ghidată menită să îi ofere participantului o experiență mistică. Omul învață cel mai eficient prin experiență, dar, fiindcă trăim vieți mundane în care timpul nostru este dominat de școală, job, responsabilități casnice și ocazională distracție, nu prea avem parte de experiențe semnificative și puternice care să ne învețe cu adevărat ceva.

În trecut, astfel de probleme erau rezolvate prin ritualuri de inițiere pe care fiecare bărbat sau femeie le parcurgea. Aceste rituri țineau mult de vârstă, sex și rolul asignat în societatea tribală sau chiar în civilizația preindustrială.

Dar majoritatea acestor rituri s-au pierdut, iar atunci când sunt implementate azi, vedem, spre dezamăgirea noastră, că mulți dintre semenii noștri nici nu mai știu de ce obiceiul este așa sau altfel. De exemplu, în cadrul unei nunți, fiecare regiune sau chiar fiecare familie poate avea anumite tradiții, superstiții și rituri specifice, menite să îi inițieze pe miri în tainele căsătoriei și întemeierii unei familii.

Sunt sigur însă că sunteți aici nu pentru a vorbi despre nunți și botezuri, așa că hai să revenim la pathworking sau lucratul pe căi.

Ca să înțelegem această tehnică, este esențial să înțelegem scheletul practicilor mistice și magice ale sistemului Zorilor Aurii. Acești ocultiști, în mare parte britanici, au adunat o mare parte din cunoștințele oculte și magice într-un sistem integrat, iar la baza acestuia stătea Qaballah Hermetică și Arborele Sefirotic.

Această diagramă, această reprezentare a Arborelui Sefirotic, poate vă este deja cunoscută. Dacă nu, cel mai bine ar fi să puneți mâna pe o carte despre Qaballah, măcar pentru a vă familiariza cu el. Arborele Sefirotic este format din 10 sefirot, 10 emanații ale Divinității, începând de la Coroană – Kether, până la sefira 10, Împărăția sau Malkuth.

Dacă privim cu atenție acest arbore, vedem că toate sefirotele sunt legate între ele prin 22 de linii, fiecare corespunzând câte unei litere din alfabetul ebraic, care este compus tot din 22 de litere.

Fiecare dintre aceste căi unesc una sau mai multe sefirot și sunt încărcate de simbolism ezoteric, având corespondențe elementare, astrologice, dar și legături cu gematria și numerologia specifică literelor din alfabetul ebraic.

Mai mult decât atât, fiecare dintre aceste litere are o corespondență cu cele 22 de Arcane Majore ale tarotului, în special ale tarotului Waite-Smith, conceput de Arthur Edgar Waite și Pamela Coleman Smith, ambii membri ai acestui ordin magic.

Dar cum lucrează inițiatul efectiv pe aceste căi? Mai devreme vorbeam despre experiențe care creează schimbări în noi, experiențe sau ritualuri inițiatice. La fiecare avansare în grad, inițiatul este condus într-o ceremonie în care se familiarizează cu aceste simboluri, nu doar prin recunoaștere, ci printr-o experiență directă ce reflectă simbolismul fiecărei arcane.

Am putea spune că, într-un templu, inițiatul participă la o veritabilă piesă de teatru, în care este implicat activ. Acest lucru se întâmplă în timpul inițierilor sale, pe măsură ce avansează pe Arborele Sefirotic în dezvoltarea sa magică și mistică.

Dincolo de aceste experiențe, mai există și Lucrul pe Cale prin forme de meditație ghidată. Persoana ascultă un alt inițiat care narează și ghidează experiența, conducând-o prin lumi și întâmplări în imaginația sa.

Chiar dacă stă relaxată pe o canapea, în imaginația sa trece prin diverse călătorii și peripeții, fiind ghidată adesea de îngeri, zei, zeițe sau alte ființe și personaje mitologice.

Este destul de dificil să pun toate acestea în cuvinte într-un articol, așa că, în loc să pretind că le știu pe toate, prefer să vă trimit către o sursă. Aceasta este cartea „Grădina cu Rodii” de Israel Regardie.

Edițiile mai noi conțin și capitole ample scrise de Chic și Sandra Tabatha Cicero, în care sunt descrise experiențele prin care inițiatul trece lucrând pe fiecare cale în parte.

Știu că aceste informații pot părea greu de înțeles dintr-o dată, cu atât mai mult dintr-un articol, așa că recomand celor interesați să nu ignore lectura.

Voi reveni cu noi articole mai des și vă mulțumesc pentru răbdare în urma pauzelor mele mai lungi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Afrodita Areia

Acum câteva zile am văzut o postare din partea unei prietene cu un videoclip despre Venus/Afrodita și felul de a fi al acestei zeițe. A fost un videoclip cu adevărat interesant care expunea câteva lucruri de care se întâmplă să fiu complet conștient, dar despre care nu prea am vorbit aici.

Cel mai des, în astrologie cât și în practica magiei planetare, asociem planeta și puterea lui Venus cu iubire, frumusețe, artă, muzică, bunuri, totuși aceasta este numită Micul Benefic al zodiacului din cauza că dispune de astfel de calități ce pur și simplu sunt plăcute pentru experiența umană.

Dar există și o latură mai puțin cunoscută a lui Venus și a zeițelor de natură venusiană, și aici vreau să mă opresc în mod deosebit la cultul Afroditei din Grecia Antică, fiindcă se întâmplă să fie cel mai bine cunoscut nouă. Bineînțeles, sunt și alte exemple la care ne putem uita precum Inanna, Astarte, Ishtar, Isis etc., dar cum nu am de gând să intru într-o analiză a cultelor religioase la un loc, vom rămâne la Venus/Afrodita, corespondența sa astrologică și trăsăturile mai puțin pașnice.

Eu se întâmplă să am o relație foarte strânsă cu sfera venusiană. Primul ritual mai serios pe care l-am făcut când eram adolescent a fost dedicat zeiței romane Venus, într-o perioadă în care simțeam că vreau mai multă iubire și prietenie și distracție în viața mea. Ce să zic, eram tânăr, cu o poftă imensă de viață, dar îmi lipseau conexiunile sociale, neavând prea mulți prieteni, și inclusiv cele romantice. Pot spune că rezultatele au fost impresionante și m-au purtat până în viața de adult, iar cumva simt că exercită o influență inclusiv în ziua de azi.

Scopul meu era cel de a aduce mai multă iubire și frumusețe în viață, dar în timp am descoperit că există și o componentă mai puțin plăcută legată de zeița iubirii. Am mai vorbit în alt articol că prețul iubirii este durerea, și când te implici, iubești, simți, te setezi pentru suferință ulterioară. Această suferință poate fi și frumoasă într-un sens, fiindcă îți arată și cât de mult ți-a păsat și cât de pasional ai iubit acea persoană.

Dar revenind la Afrodita în cazul acesta, în Grecia antică Afrodita, pe cât de adorată era, avea și o origine străină. Se presupune că această zeiță ar fi venit dinafara panteonului olimpic, de fapt aceasta nu era înrudită direct cu Zeus și restul olimpicilor. Mitul spune că în vremuri străvechi zeul cerului Uranus fusese castrat de către fiul său Cronos (Saturn). Acesta se afla într-o copulație continuă cu zeița pământului Geea sau Gaia, iar „dragostea” pe care o făceau ei rezulta în tot felul de creaturi mitologice, unele chiar monstruoase.

Cronos, unul dintre copiii acestora, oprește acest proces de procreare și, cu securea sa, îi taie părțile intime ale tatălui său, penisul și testiculele acestuia căzând în mare, întrerupând copulația cosmică dintre Cer și Pământ. Părțile sale intime fac o spumă în mare, iar din spuma mării Afrodita se naște pe malurile insulei Cipru.

Cipru nu face parte din teritoriul Greciei antice și, de-a lungul istoriei, a fost locuit de mai multe popoare încă din timpuri străvechi, inclusiv pentru poporul grec. Faptul că Afrodita nu e fiica directă a lui Cronos sau chiar a lui Zeus indică că originea sa este mai veche decât a panteonului olimpic condus de către Zeus.

Afrodita astfel probabil e venerată de mult mai mult timp, iar cultul său a pătruns în Grecia sau poate chiar era prezent înainte de dezvoltarea Greciei Antice clasice. Oricum, Afrodita în acele vremuri era o zeiță ce nu era doar chemată și căreia i se aduceau ofrande pentru iubire, frumusețe, atracție și toate lucrurile bune și frumoase. Exista inclusiv un titlu al Afroditei precum Afrodita Areia. Vedem aici un titlu ce, tradus în limba română, înseamnă: Afrodita lui Ares (zeul războiului) sau Afrodita războinică. Legătura poate veni ori din cauza mitului în care Afrodita are aventuri erotice și romantice cu Ares, zeul războiului, spre ciuda soțului ei Hefaistos, sau o conștientizare a grecilor antici că iubirea și frumusețea au și un caracter cuceritor și războinic.

Pentru a înțelege această nuanță mai bine, e îndeajuns să privim sincer și fără perdea iubirea. Când vorbim despre relații romantice sau erotice, ajungem inevitabil și la actul de a „cuceri” pe cineva. Ca și cum mintea și inima persoanei iubite și adorate trebuie cucerite, aproape printr-un act de forță. În plus, Venus/Afrodita simbolizează și ce dorim, ce râvnim, ce simțim că ne completează viața și fără care credem că nu putem trăi.

Actul de a merge la luptă, la război, trebuie motivat de către ceva. Ura și furia pot fi un motivant foarte puternic, au determinat de-a lungul mileniilor ca popoare să meargă la război pentru a-și nimici adversarii din ură și dispreț, dar mulți strategi realizează că iubirea este un motivant mult mai puternic. Un bărbat este dispus să comită acte de violență extremă din iubire pentru femeia sa, copiii săi, neamul sau țara sa. Patriotismul este totuși o formă de iubire față de țară și de neam, ce poate motiva omul să acționeze inclusiv violent, mergând la război pentru a proteja și ajuta obiectul adorației sale.

Inclusiv în legendele și epopeele grecești vedem cum iubirea este un disruptor cuceritor asupra minții unei persoane și, da, poate cauza războaie. În Iliada, Menelau, regele Spartei, merge la război împreună cu restul liderilor greci împotriva Troiei după ce soția sa, Elena, cea mai frumoasă femeie din Grecia, este răpită de către fiul regelui troian, Paris.

Poate istoric, distrugerea cetății troiene nu era neapărat motivată de iubirea lui Menelau pentru soția sa, dar a servit ca un casus belli aparent nobil. Acești greci nu mergeau la război pentru pământ de fapt, vorba venea că ei o făceau dintr-o promisiune pe care toți liderii greci o făcuseră către bărbatul pe care Elena l-ar fi ales ca soț, pentru a o proteja împreună cu uniunea cu soțul său, Menelau.

La fel, iubirea poate să îți dea și curaj. Motivarea de a acționa poate veni și din frică, și multe regimuri și state totalitare o folosesc, dar dragostea este mereu motivantul mult mai puternic.

Cât despre componenta astrologică a acestui articol, știm că Venus (Afrodita), în astrograma unei persoane, reprezintă ce iubim, ce prețuim, ce fel de persoane vrem ca parteneră în viețile noastre, în timp ce Marte (Ares) ne indică felul în care acționăm. Venus ne arată obiectivul, țelul nostru, unde vrem să ajungem. Fără obiective clare, în război, conflictul degenerează în lupte inutile ce duc la pierderi omenești fără rost. Venus indică scopul, dorința arzătoare pe care o avem, pentru care suntem dispuși să facem absolut orice, inclusiv să ne nimicim adversarii.

Vedem astfel cum Venus este o sferă mult mai complexă. De fapt, fiecare dintre cele 7 planete clasice din astrologie sunt mult mai complexe și interesante decât ar părea la prima vedere. Venus este astfel o forță atât a iubirii, cât și a luptei și războiului, iar înțelegând-o mai bine și mai pe deplin, ajungem astfel să ne înțelegem mai bine inclusiv pe noi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Legea respingerii.

Una dintre legile popularizate de către cartea Secretul este legea atracției. Un bestseller care simplifică destul de mult principiul mentalismului. Când a apărut cartea și documentarul, imediat mi s-a părut o porcărie ordinară menită doar să agațe cât mai mulți bani de la persoane ce nu aveau habar despre aceste principii hermetice.

Autoarea a mai scris și alte cărți, dar aceasta, „Secretul”, a prins cel mai bine la masele de oameni din cauza simplității acesteia. Era îndeajuns doar să te gândești la ce îți doreai obsesiv și universul îți va da. Simplu și eficient, nu? Ei, de fapt, realitatea nu e deloc atât de simplă. Pot să mă gândesc cât de mult că poate vreau să primesc de la univers un avion personal, dar dacă nu îmi setez obiective spre a-l obține pas cu pas, îndeplinirea acestei dorințe doar așa, din neant, e mai mult decât dificilă.

În orice caz, trebuie să laud măcar un lucru: cartea avea ca scop măcar să te ajute să te concentrezi la obiectivele și țelurile pe care îți dorești să ți le îndeplinești. Unde se duce atenția, la fel și energia; la fel, ce este în minte, în interior, se reflectă în exterior și invers.
Dar la foarte mulți dintre noi, și uneori chiar și în cazul meu, apar blocaje serioase. De exemplu, să zicem că vrei să ai bani sau măcar să nu fii sărac, dar ai credințe nesănătoase legate de bani. Probabil ai auzit vorba că „banul e ochiul dracului” sau „banul este rădăcina tuturor relelor”.

Într-adevăr, aceste vorbe „înțelepte” au și un rost, iar acela este să înțelegem că obsesia pentru bani, pentru ceva material, poate duce la lucruri destul de îngrozitoare. E de ajuns să ne uităm la traficul de droguri sau, mai rău, de persoane, ca să vedem cum obsesia traficanților pentru bani încalcă orice urmă de bun-simț și drepturi fundamentale ale oamenilor.

Dar dilema nu e obsesia, ci confruntarea unor credințe limitative. Dacă, în mod conștient, cât și subconștient, interiorizezi că banii sunt o sursă de rău, îți va fi extrem de dificil să faci ritualuri de abundență cu succes.
Văd acest lucru evident inclusiv când vine vorba de credințele noastre despre dragoste sau sexul opus. Un bărbat care își dorește o relație cu o femeie, dar care are și opinii negative, în general, despre femei, nu prea va avea la fel de mare succes ca unul care nu are astfel de credințe. La fel și pentru doamne.

Subconștientul tău, credințele tale, în aceste instanțe te blochează, chiar dacă, în mod conștient, îți dorești ceva, îți setezi obiective sau poate chiar și practici magie pentru așa ceva.
Chiar dacă, prin absurd, ai câștiga la loterie, aceste credințe te vor aduce la linia la care subconștientul tău se simte confortabil. Iar dacă acesta consideră normal să te chinui de la salariu la salariu, poți fi sigur că acele câștiguri vor fi cheltuite extrem de rapid și irosite într-un timp extrem de scurt, încât să te întorci la acea linie de bază.

Legea respingerii, cum o numesc eu, poate fi aplicată pentru orice. Am folosit banii și dragostea fiindcă acestea tind să fie motivele principale pentru care multă lume se apucă de magie. Mai sunt și limite legate, de exemplu, de succes profesional, și aici sunt multe. Dacă vrei să devii șef, dar nu îți place să iei decizii importante pentru afacerea ta, chiar dacă îți înființezi o firmă, te poți trezi că o vei închide din motive aparent neprevăzute și inexplicabile, la scurt timp.

Scopul final e să trăiești asumat, să înțelegi că aceste lucruri au o valoare neutră, iar noi, ca ființe umane, atribuim trăsături pozitive sau negative în funcție de programarea la care am fost expuși sau la care ne expunem în mod regulat.
Odată ce te deprogramezi și înveți să adaugi credințe ajutătoare în viața ta, vei descoperi că, cu adevărat, Universul sau Dumnezeu îți va da din belșugul său mai mult decât ți-ai fi și putut imagina.

O zi bună,
Frater Iustin

Zodia ta lunară

 Astrologia ajunge să îi fascineze pe mulți, dar deseori nu se trece de înțelegerea semnului solar. Am văzut încă de când am făcut primul contact cu astrologia, când mama îmi zicea că sunt Scorpion, cum s-au format niște stereotipuri dăunătoare legate de semnul solar.

Dacă ar fi să luăm în considerare doar semnul solar, așa cum face majoritatea lumii, am ajunge rapid la concluzia că astrologia chiar nu prea are sens. Nu putem împărți toată populația planetei în doar 12 categorii în funcție de unde se află Soarele în raport cu ecliptica pe cer la momentul nașterii.

În cazul meu, după cum îmi zicea și mama, sunt Scorpion, dar am cunoscut multe persoane cu zodia aceasta solară și am realizat că asemănările dintre noi sunt superficiale cel mult. Da, într-adevăr există o predispoziție spre intensitate emoțională și dezvoltarea unei firi ceva mai rezervate, dar diferențele dintre un membru al acestui club la altul pot fi de la cer la pământ.

Așa că spun că e cazul să facem următorul pas logic în înțelegerea astrologiei și zodiilor, și anume înțelegerea semnului lunar.

Aș argumenta chiar că semnul lunar poate fi deseori mai important decât semnul solar. Un prieten bun de-al meu, care este în egală măsură astrolog cât și practicant de magie, mi-a spus că din studiile sale importanța plasamentelor astrologice într-o astrogramă personală sunt Ascendentul (fiindcă acesta determină plasarea caselor cât și planeta conducătoare a astrogramei), semnul lunar, și abia pe locul trei aflându-se semnul solar.

Acum întrebarea următoare logică aici ar fi: de ce? De ce tocmai semnul lunar să fie mai important într-o astrogramă decât cel solar? Totuși, Soarele este planeta ego-ului, a identității. De aceea, când cineva știe că s-a născut când Soarele se afla în semnul Săgetătorului, de exemplu, va spune „Sunt Săgetător”.

Dar această perspectivă denotă și ignoranță, și nu spun ignoranță într-un sens negativ aici, fiindcă pentru mine acesta este un termen neutru.

Pur și simplu, necunoscând decât astrologia solară la nivel de suprafață, are perfect sens să ne identificăm aproape exclusiv cu semnul solar. Deci când cineva îți spune „Sunt Săgetător”, știind că Soarele era în semnul Săgetătorului când s-a născut, nu greșește, ci pur și simplu este limitat doar de perspectiva necunoașterii că toate planetele sunt importante, pe lângă casele și aspectele pe care le avem și inclusiv casele ce nu au planete în ele, fiindcă în funcție de acestea putem face predicții și interpretări legate de tranzite.

În fine, hai să revenim la tema principală a acestui scurt articol: semnul lunar. De ce contează?

Luna în astrologie reprezintă câteva lucruri esențiale pentru personalitatea nativului. Luna simbolizează emoțiile, trăirile interioare, imaginația, starea emoțională de fundal pe care ulterior ne bazăm restul gândurilor și faptelor noastre.

La fel ca în Qaballah Hermetică, Luna corespunde cu sefira Yesod, sefira fundației sau a temeliei. Deci simbolic, Luna este de fapt piatra de temelie pe care întreaga noastră personalitate se clădește ulterior, odată ce creștem și înaintăm în vârstă din stadiul de copil mic până în adolescență, când ego-ul începe să se formeze și să devină și mai solid.

De aceea, cel mai devreme vei observa la bebeluși și copii semnul lunar și abia mai târziu trăsăturile semnului solar, ce se conturează mai târziu.

Copiii sunt ființe mult mai apropiate de instinct și trăiri emoționale. Un copil nu este capabil să disimuleze (cel puțin marea majoritate nu sunt capabili); starea sa emoțională se citește imediat pe fețele lor, prin verbalizare și prin gesturi. Deci are sens când spunem că Luna și plasamentul lunar este mai timpuriu și mai puternic în astrogramă chiar decât Soarele.

Alt motiv pentru care Luna contează mult este viteza cu care aceasta completează un circuit al zodiacului. Luna este cel mai rapid astru dintre toate în astrologie. Aceasta traversează un semn zodiacal în aproape două zile. Uneori o simplă oră poate face o diferență majoră în determinarea semnului lunar, fiindcă se întâmplă ca aceasta să treacă dintr-un semn și să intre în altul.

De exemplu, trecerea acesteia din Berbec în Taur reprezintă o schimbare majoră: dintr-un semn cardinal de foc și exploziv, cum ar fi cel al Berbecului, în de departe cel mai solid, stabil și lent semn al zodiacului, Taurul. Diferențele în dispoziție emoțională și trăiri pot fi chiar uluitoare.

Alt strat de complexitate adăugat ține de faza Lunii: dacă persoana s-a născut într-o perioadă în care Luna era nouă, în creștere, în descreștere sau Lună plină.

Este de ajuns să spun că înțelegerea și studierea semnului tău lunar este primul adevărat pas în înțelegerea propriei astrograme și a personalității tale, iar descoperirile pe care le faci aici vor duce la alte întrebări și mistere ce așteaptă să fie dezvăluite.

Ca exercițiu, recomand să vă uitați peste astrograma voastră, verificați unde se află Luna la momentul nașterii și contemplați cum acest plasament a influențat majoritatea experienței tale de viață, punând în aplicare cunoștințele pe care le-ați căpătat citind articolul.

Sunt sigur că așa faceți o descoperire uluitoare.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

Frica și îndrăzneala

Vin cu această intrare în urma unei foarte scurte conversații cu o persoană ce este pe o cale spirituală și mistică, dar mai degrabă de altă natură decât a mea. Am realizat că, în ciuda primelor mele impresii, acest individ a atins un nivel impresionant de disciplină și stăpânire de sine încât să îmi capete respectul, chiar dacă am niște dubii în privința profesorilor săi.

În fine, nu vreau să fac aici o analiză a cuiva, fiindcă nu acesta este rostul a ceea ce vreau să spun aici.

Discuția sumară cu acesta a dus inevitabil și spre subiectul practicii magice și al tarotului sau al altor metode mai pragmatice de abordare a spiritualității și am observat la el, cât și la mulți ce poate urmează căi similare cu ale sale și ale mele, o frică cam irațională față de practică.

Aici îmi amintesc și de un alt prieten bun de-al meu care este implicat în masonerie. Îmi povestește cum merge la întâlniri, este activ pe grupuri de WhatsApp de discuții și cum fiecare membru are niște comentarii valoroase legate de texte biblice, ezoterice și simbolism. Ceva chiar valoros. Dar, în egală măsură, au o aversiune și poate chiar groază când li se sugerează cât de puțin practica magică — și aici nu vorbesc despre aceea ce ar avea rostul de manifestare a unui rezultat în lumea reală, ci la teurgie, ceea ce ne elevă spiritul.

Bineînțeles, aceste două cazuri sunt despre persoane care posedă ceva cunoaștere și experiență ezoterică, în niciun caz amatori sau curioși de ocazie pe care îi găsești tot mai des pe internet din cauza creatorilor de conținut ocult sau ezoteric.

Frica a fost mereu un prag dificil de depășit pentru majoritatea căutătorilor și cercetătorilor spirituali. La un moment dat ești confruntat cu dilema următoare: fie alegi exclusiv să lecturezi, să filozofezi, să devii un ocultist de fotoliu, cum se zice, sau să îndrăznești să treci de acest prag, să confrunți frica și să începi să practici activ.

Dar nu îmi doresc să denigrez o doză sănătoasă de teamă în acest caz, fiindcă, în ciuda comentariilor mele aparent derogatorii (ceea ce de fapt nu sunt) la adresa acestor indivizi, consider că în continuare o doză sănătoasă de teamă este necesară. Până la urmă, teama este cea care ne previne să facem lucruri stupide. De aceea nu mergem în natură și punem mâna pe șerpi și pe tarantule, fiindcă inclusiv la un nivel genetic știm că aceste animale sunt periculoase și că veninul lor ne poate răni sau chiar ucide. Din același motiv, avem o frică de înălțimi: dacă suntem pe acoperișul unei clădiri înalte, începe să ne bată inima mai rapid când ne apropiem de margine, fiindcă instinctiv știm că e nevoie de o simplă alunecare sau o rafală mai puternică de vânt să ne trimită peste balustradă spre pierzanie.

La fel și în domeniul ocult, teama este ceva necesar. Ea ne păzește de a face lucruri necugetate și, din păcate, sunt foarte mulți ce fac gesturi necugetate aici, foarte mulți.

Dar iată că eventual ajungem și la punctul în care frica nu mai are rol doar de protecție, ci și de blocaj serios. Una din legile sfinxului este și „a îndrăzni”, nu „a sta nemișcat”. Doar înfruntându-ne fricile putem să evoluăm și să devenim oameni mai buni, mai integrați, mai înțelepți. Cunoaștem acest lucru și din psihoterapie, când un pacient suferă de arahnofobie până la punctul în care îi e teamă și să doarmă, fiindcă nu știe când și cum un mic păianjen ar putea să apară și să se urce pe el.

Ideea este să recunoști frica, să recunoști primejdiile și pericolele, să păstrezi discernământul și luciditatea, dar să mergi înainte. La fel ca un alpinist ce este 100% conștient că escaladarea unui munte este o activitate dificilă, anevoioasă și periculoasă. Din acel motiv, un alpinist priceput își ia toate măsurile de precauție, are reguli și, dacă pericolul este prea mare pentru a avansa, știe când să se oprească, să se odihnească și să se recupereze.

Urcarea până în vârf poate, la prima vedere, să pară irațională, fiindcă dacă am maximiza pentru siguranță și confort, alpinismul este o activitate aparent stupidă. Dar scopul final nu este siguranța, ci schimbarea de perspectivă — și spun acest lucru literalmente. Numai când ai terminat de urcat până în vârful muntelui ajungi să ai priveliștea și perspectiva largă, de ansamblu, chiar dacă aceasta ar dura doar câteva minute.

La fel și în domeniul ocult și ezoteric, indiferent că practici magie, yoga, lucrul cu energia, divinație cu tarot sau alte metode, doar când ajungi la un anume prag sau vârf de realizare capeți ceva extrem de valoros: perspectivă.

Perspectiva îți permite să vezi lumea într-un fel diferit, dar mai important decât orice, în căile acestea spirituale îți permite să te vezi pe tine diferit. Nu cum ai fost programat de către societate, moravuri, familie, religie sau alte sisteme de control ce te-ar forma într-un șablon, ci natura ta adevărată.

Iar odată ce capeți perspectivă, înfruntând primejdiile și lucrând cu tine, nu o mai poți pierde. De multe ori, o singură experiență poate fi de ajuns să te schimbe și să te facă un om mai complet și mai bine integrat.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin