Se afișează postările cu eticheta magie ceremoniala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta magie ceremoniala. Afișați toate postările

miercuri, 29 iulie 2026

Confidențialitate

În ultimul timp nu prea am postat pe blog fiindcă mi se părea că e mai ușor să ajung la mai multă lume postând direct pe Facebook sau chiar pe Instagram.

Oricum, recunosc că nu sunt genul de om care să se spargă în figuri cu promovarea fiindcă mai degrabă prefer să ajut câteva persoane și să le ofer atenția mea, să fac o muncă de calitate decât să răspund la zeci, poate sute de persoane care se pierd într-o masă de oameni pe care nu o pot cunoaște din cauza limitărilor atenției ce o pot oferi.



În orice caz, activitatea continuă, cât și serviciile mele, fie că acestea sunt divinație folosind tarot, astrologie sau geomantie sau ritualuri la cerere.

Ca de obicei, aceste citiri și aceste ritualuri necesită onestitate din partea clientului sau a persoanei ce apelează la serviciile mele.

Sinceritatea e necesară fiindcă dacă sunt lucruri esențiale legate de un ritual ce nu îmi sunt dezvăluite, eu nu am cunoștințele necesare prin care să scriu o frază de intenție eficientă încât să obții rezultatul dorit.

Pentru mai multe detalii, citiți articolul despre fraze de intenție.

Fiindcă am nevoie de sinceritate, apare întrebarea confidențialității. Se întâmplă de multe ori să aflu detalii foarte personale despre persoanele cu care interacționez. Acestea pot fi de natură profesională, personală, relațională sau chiar foarte intimă.

Ce vreau să știți este că în niciun caz nu dezvălui aceste detalii altor persoane. Dacă o fac, e mereu sub anonimat. Nimeni nu știe cine ești, ce faci, de unde vii și unde vrei să ajungi. Din punctul meu de vedere, orice om merită să i se păstreze secretele, mai ales dacă alege în momente de vulnerabilitate să și le dezvăluie.

În fine. Voiam să pun asta în text pe blog pentru a nu se pierde într-o masă de postări de altă natură pe social media. Feed-ul poate să se schimbe foarte mult. Dar blogul rămâne constant acolo.

Voi reveni cu alte articole.

Sper să fiu consecvent în privința asta și să scriu mai mult aici de acum înainte.

Frater Iustin

miercuri, 27 mai 2026

Resetare




A trecut aproape o lună de când nu am mai scris aici. Motivele sunt numeroase. Ce pot dezvălui e că sunt într-o perioadă de reconstrucție și reorganizare a vieții mele.

Aș putea zice că aceste lucruri sunt și datorate practicii mele magice din ultimii 6 ani, poate chiar mai mult. Am ajuns la un punct în care schimbarea radicală era singura cale de continuitate.
Am mai vorbit în trecut despre avertismentele mele legate de inițiere sau auto-inițiere, despre faptul că, spre deosebire de ce se vehiculează în alte cercuri în care acest proces este tratat cu superficialitate, ca pe o diplomă sau o hârtie pe care o obții, inițierea adevărată chiar aduce transformări semnificative până în centrul ființei practicantului.
În tot acest timp în care ne continuăm drumul pe calea magică și de transformare, ajungem la praguri radicale ce pot schimba întreaga paradigmă asupra vieții, lumii și a naturii noastre ca oameni.
Constat cum în timpul acestor ani extrem de multe lucruri s-au schimbat. Procesul forțează schimbarea fiindcă te pune să îți confrunți „demonii”, obiceiurile, frustrările și nu îți dă cale de ieșire decât de a le soluționa.

Mai pe scurt, ce ai ignorat până acum devine imposibil de ignorat. Inițial aceste semne apar în subconștient, în vise, în premoniții și experiențe onirice sau aparent fantasmagorice. Simple închipuiri, ar spune mulți sceptici. Dar, odată ce aceste semne sunt în continuare ignorate, fricțiunile încep să apară în lumea „reală”, în lumea materială și mundană.
Aici intervine îndoiala sau teama inițiatului. „Dacă practica asta nu îmi îmbunătățește viața de acum, nu mă face mai bogat, mai puternic, mai realizat, de ce mai continui? M-am apucat de acest drum fiindcă vreau o viață mai bună, nu mai grea?” Și acestea sunt întrebări pertinente: „de ce?”.

Într-adevăr, ignoranța poate fi dulce. Dostoievski, în „Însemnări din subterană”, repetă cum conștiința este începutul suferinței. Cu cât devii mai conștient, cu atât realizezi că ceva nu este în regulă. Un om ce trăiește în ignoranță, necunoscător de subtilitățile vieții sale sau ale realității, este fericit. Poate și din același motiv mulți, de-a lungul secolelor, au apelat la alcool, sex și alte stupefiante pentru a înăbuși conștiința, a pune capăt întrebărilor. Fiindcă realizări ca acestea nu te vor face mai fericit și bucuros.
În orice caz, viața merge înainte, la fel și practica.

Voi continua să scriu și să îmi împărtășesc din experiențe, cât și practici ce vă pot fi de ajutor.
Sper să revin în curând cu articole și chiar clipuri despre astrologie și tarot. În rest, pentru consultații și citiri îmi puteți scrie pe Facebook Messenger.

Să aveți spor în tot ce faceți.

Frater Iustin

miercuri, 4 februarie 2026

Nu mai există secrete.

Scriu aceste rânduri în urma unor realizări conversând cu cineva care voia să învețe practica magică de la mine.

Acest individ, hai să îi spunem Mihai (nu este numele său real), are o poveste destul de tristă. Făcând parte dintr-o minoritate sexuală și crescând la țară sub controlul părinților, a avut o copilărie grea. Nu a ajutat mult nici faptul că nu este un individ cu un ego bine format și a picat sub influența mai multor persoane din afara familiei sale ce nu aveau cele mai bune intenții față de el.

Mihai, aproape timp de doi ani, m-a tot abordat în mesaje private rugându-mă să îl învăț lucruri, să devină ucenicul meu. În repetate rânduri am refuzat. O dată fiindcă nu mă consider chiar atât de cunoscător încât să am un elev dedicat, a doua oară fiindcă nu a fost sincer cu mine și nu și-a comunicat clar intențiile sale, și a treia oară fiindcă mi-am dat seama de la bun început că nu mă va asculta.

Indiferent. Dacă voi avea vreun elev pe viitor sau nu, rămâne de văzut. Până acum sunt mulțumit cu conversațiile prin conferință pe care le țin cu câteva alte persoane ce se află pe această cale mistică și magică, dar nu impun nimic, fiindcă până la urmă sunt de părere că fiecare e 100% responsabil pentru nivelul său de implicare și restul nu e treaba mea.



Oricum, Mihai mai mult ca clar voia să descopere așa-zisele secretele mele, crezând că cunoștințele mele sunt ceva ascuns, o taină pe care doar eu și câțiva puțini o cunosc. Dar acesta nu a înțeles că nu mai există secrete și că toate cunoștințele acumulate nu vin din inițierea în știe cine ce grupuri ascunse ce păstrează astfel de informații și tehnici doar pentru ei, ci sunt rezultatul studiului, cititului, practicii și experimentului.

În urma acestor căutări am avut mai multe eșecuri decât mulți ar crede, dar am folosit fiecare impas ca o altă oportunitate de a învăța, asta fiindcă, în loc să mă văd ca vreun maestru, prefer să mă văd ca un elev perpetuu.

De ce spun că nu mai există secrete?

Dacă am fi vorbit despre ordine magice, covenuri de vrăjitoare și alte organizații precum masoneria acum 100 de ani, poate că da, aș spune că în continuare există secrete. Dar, odată cu internetul și publicarea mai multor cărți, inclusiv din secolul trecut, majoritatea dintre acestea au fost gradual dezvăluite.

Ordine precum Hermetic Order of the Golden Dawn au avut publicate majoritatea textelor și documentelor lor încă de prin anii ’30 sau ’40, spre șocul multor membri. Cel mai cunoscut text este „The Golden Dawn” de Israel Regardie. Acesta a documentat cam toate cunoștințele sale acumulate cât timp a făcut parte din templu, dându-ne o fereastră în această lume fascinantă.

Dar comentariul meu nu se referă doar la Regardie și cărțile publicate de către acesta. Sunt de atunci zeci de autori ce ne-au dezvăluit aceste texte, iar cercetările în practica populară sau a tradiției grimoire-urilor au fost și ele încet-încet dezvăluite.

Acum, în era internetului și a conexiunilor globale, pot spune că trăim într-o epocă de aur pentru domeniul ocult. Tehnologia ne oferă acces la mii de cărți despre religie, filozofie, magie, mitologie și practici ce altfel ar fi ținute sub lacăt.

Sfatul meu pentru Mihai era să cerceteze singur, să experimenteze și să descopere că nu mai există taine. Aici nu spun că nu există taine deloc, fiindcă mereu vor fi secrete pe care cineva le descoperă singur prin practică și epifanii, dar această credință care persistă încă și în ziua de azi, că nimeni nu poate afla adevărat ce este această cale, este falsă.

Sunt totuși de părere că există o barieră mare în practica aceasta și aceasta este legată de cât timp și efort fiecare e dispus să investească în cercetare. Din nefericire, foarte multă lume se mulțumește cu doar frunzăritul unor texte în scopul de a descoperi jargon pe care îl poate folosi ulterior pentru a-și etala cunoștințele online, creând conținut de specialitate.

Iar astăzi sunt sute de influenceri pe toate platformele de social media ce vorbesc despre ocultism, folosesc jargon și tehnici de agățare a publicului. Dacă scopul nu este dezvoltarea și doar prezentarea ta ca expert, atunci cel mai sigur ar trebui să îți reorientezi prioritățile.

Vin aici și cu un ultim avertisment: fiți foarte atenți când cineva se bagă în seamă cu tine sau te introduce într-un grup care promite mult, mai ales adevăr sau informație ascunsă.

În astfel de cazuri, nu e vorba despre cunoaștere adevărată, ci de adunarea de acoliți pentru a umfla simțul de importanță de sine al unor lideri. Și linia dintre ce e sănătos și ce e nesănătos devine foarte difuză, până la punctul în care putem discuta despre manipulare, control și formarea unui cult. Și orice ar fi, nu vrei să faci parte dintr-un cult.

Încurajez curiozitatea, dar și o doză sănătoasă de scepticism și, mai ales, gândirea critică. Mulți dintre noi vrem să credem că cineva ne poate dezvălui toate secretele universului. Surpriza e că ele sunt deja în fața ta, trebuie doar să depui efortul să le descoperi singur.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin

vineri, 30 ianuarie 2026

Magie vs Scepticism.

 Recent m-a contactat un domn care mi-a povestit cum i se făcuseră farmece „la cap de mort”.

De obicei nu prea bag în seamă lumea când îmi spune că ar suferi sub efectele nefaste ale blestemelor sau farmecelor, fiindcă știu că cel mai des e vorba despre un stil de viață dezordonat.
Asta poate să implice alcool, somn insuficient, burnout sau alte decizii proaste ce au dus eventual la degradarea fizică, mentală, emoțională și spirituală a persoanei în cauză.




Scepticismul meu mai este evidențiat și de cunoștințele mele de astrologie. Știu că inevitabil, fiecare dintre noi va trece prin perioade din an sau la câțiva ani în care trebuie să înfruntăm niște greutăți. De obicei acestea sunt legate de tranzite dificile, în care planetele malefice precum Marte sau Mercur trec prin anumite case ale noastre și creează aspecte dure cu planetele din astrogramă. E nasol, dar nu avem mult de făcut aici decât să ne înarmăm cu răbdare și să așteptăm ca vremurile rele „să treacă”.

Alteori sunt sceptic de mult din aceste vrăji din popor sau chiar magie țigănească, fiindcă astfel de scamatori sunt cunoscuți pentru tot felul de poante menite să sperie muștarul din clienții lor.

Scopul lor nu e să ajute sau să vatăme, ci doar să găsească metoda prin care să extragă bani de la clienți — bani cât mai mulți — fiindcă am rămas uimit la cât de mulți bani pot cere unii pentru rezultate ce sunt cel mult îndoielnice sau inexistente.

Mai pe scurt, cred că e multă neînțelegere și pură incompetență din cauza vrăjitoarelor, descântătorilor sau terapeuților energetici și de alte feluri din România.

Dar iată că în cazul acesta zic că am avut de-a face cu ceva autentic.

Povestea e clasică și bine cunoscută. Cineva se îndrăgostește de altcineva, lucrurile merg bine până află părinții unuia dintre parteneri și se amestecă. Ei — aparent — acești părinți anume chiar se ocupă cu vrăjitorie. Confirmarea a venit punând întrebările de descoperire acestuia, cât și citiri folosind tarotul, în care mi s-a confirmat atât mie, cât și altor persoane la care a mai apelat.

Ce m-a fascinat este însă abordarea magică a acestora. Aparent, dacă informația este corectă, această familie se ocupă cu o formă de magie sau practică ce implică strămoșii acestora. Practica e veche de când există civilizația noastră: specialistul în ritual „conversează” cu morții familiei sale, spirite ancestrale, și îi roagă să facă lucruri.

În cazul de față, scopul era să îl slăbească pe client, să îl vlăguiască atacându-i somnul și chinuindu-l cu coșmaruri ce ulterior s-au reflectat și în deteriorarea stării sale de sănătate. Efectiv crearea unui mediu ostil în care nu mai exista energie sau interes pentru a menține o relație, ce știm bine că necesită resurse mentale și emoționale.

Clientul meu ajunsese să sufere de terori nocturne în fiecare noapte. I-a afectat sănătatea până la punctul în care slăbise fără să vrea 15 kilograme. Și acesta e sportiv, merge la sală, se îngrijește de corpul său, iar la față îmbătrânise parcă 10 ani în doar 12 luni. Chiar ceva îngrozitor.

Noroc însă că a fost sincer cu mine și și-a notat tot ce văzuse suspect de la această familie, încât să pot descoperi că natura blestemului era făcută cu duhurile celor morți.

Aici intervine un mare avantaj de partea sa și a mea.

Un lucru pe care mulți vrăjitori din popor poate nu îl cunosc este această ierarhie cosmică a duhurilor. Mai pe scurt, fiecare duh răspunde în ierarhie altuia superior. În cazul celor morți, am apelat la Barachiel, Arhanghelul Scorpionului, ce corespunde și cu moartea și toți cei plecați din lumea aceasta.

Odată ce a primit obiectul consacrat de la mine, coșmarurile s-au oprit imediat. Obiectul în sine, marcându-l ca fiind sub protecția directă a Arhanghelului, iar morții neavând drept să îl vatăme, s-au oprit.

Bineînțeles că sănătatea acestuia va necesita timp să se vindece și îi recomand să apeleze la medic, să se odihnească și să își acorde timp, dar e un pas mare înainte.

Va trebui să mai explorez și importanța ierarhiei, dar voi face asta cu altă ocazie.

O zi sau seară bună,
Frater Iustin

joi, 8 ianuarie 2026

Trei pași pentru citiri mai clare cu Tarot

Primesc în mod regulat solicitări din partea câtorva persoane să le citesc în tarot și fac asta cu mare plăcere. Divinația este printre cele mai importante abilități pe care ți le poți dezvolta ca magician.

Este important să știm ce a fost, unde suntem, ce se va întâmpla. Dar, mai mult, divinația este felul în care putem mai ușor să ne înțelegem propriile trăiri, emoții, motivații și gânduri.
De multe ori contează mai mult să înțelegem de ce se întâmplă ceva sau, chiar mai mult, de ce ne dorim ceva.

Dificultatea este limbajul pe care îl folosim. Atât în divinație, cât și în comunicarea cu duhuri sau spirite, ne folosim de filtrul propriei noastre imaginații și de bogăția propriului vocabular, de înțelegerea simbolismului și a semioticii.

Cu ocazia asta vă dezvălui un truc sau, mai degrabă, o abilitate și cunoștință pe care o puteți dezvolta singuri, încât să faceți citiri mai precise. Acestea sunt valabile pentru astrologie, tarot, geomantie sau alte forme de divinație pe care le practicați. Acestea sunt cele pe care eu le cunosc cel mai bine.

Dar haideți să luăm în primul rând tarotul. Acest set de 78 de cărți cu pictograme reprezintă 78 de secrete sau taine: arcane minore, ce sunt tainele mici ale vieții, și arcanele majore, ce sunt tainele mari.



În realizarea seturilor de tarot s-au implicat personaje istorice din domeniul ocult, ce posedau o imensă cunoaștere a simbolismului ocult și o înțelegere profundă atât a lucrurilor ascunse, dar și a tainelor minore legate de viața de zi cu zi. Atitudinea ta, dacă vrei să înțelegi mai ușor secretele acestor pictograme, este să cauți sensul și înțelesul în toate experiențele prin care treci și să îți îmbunătățești mereu vocabularul.

Cum poți face asta?

1. Studiezi religiile și mitologiile mai multor popoare și culturi.

Facem asta fiindcă, înțelegând simbolismul religios, mitologic și cultural, cu toate cutumele aferente, avem mai mult spațiu sau context unde putem plasa poveștile scrise în fața noastră de către aceste cărți de tarot. Aranjamentul, etalările și cărțile extrase îți vor spune o poveste. Ce puteți observa este cum multe dintre aceste cărți își vor dezvălui tainele față de voi cu cât studiați mai multă religie și mitologie.

Să ne uităm, de exemplu, la cartea Magicianul. Acesta, la prima vedere, apare ca un bărbat tânăr ce are cele patru arme elementale la îndemână. Dar, privind cu atenție, vedem niște detalii importante ce fac referire la simbolismul mitologic al zeului Hermes/Mercur și la corelația astrologică cu acesta. Puteți descoperi mai multe detalii uimitoare în acele momente când, pe lângă citirile pe care le faceți, explorați povești și mituri, cât și referințele biblice ce au dus la confecționarea acelor cărți.

2. Citești literatura clasică.

Punctul 2 este strâns legat de primul, fiindcă toate sunt interconectate, chiar dacă la prima impresie am zice că nu. În cazul literaturii, haideți să luăm exemplul celebrului dramaturg William Shakespeare. Piesele acestuia sunt pline de simbolism istoric, mitologic, biblic sau chiar ocult.

Un exemplu pe care vi-l dau ar fi vrăjitorul Prospero și spiritul cosmic Ariel, pe care acesta îl conjură pentru a declanșa furtuna.
Ideea cu care îmi doresc să rămâneți aici este să înțelegeți că toți acești autori, dincolo de abilitățile lor fantastice de scriere, posedau și cunoștințe oculte sau o simplă înțelegere profundă a sufletului uman și a lumilor interioare.

Când folosiți tarotul, în felul acesta puteți intra mai ușor în drama ce se desfășoară în fața ochilor voștri prin înșiruirea cărților.

3. Studiază-ți experiențele personale și găsește conexiunile.

Ultimul pas pe care îl recomand aici, dar și unul extrem de important, este privirea în interior. Când practici aceste arte sacre, dincolo de predicții, este esențial să știi să privești în interior, să îți pui întrebările serioase și să răspunzi mereu sincer.

Inițial poate fi dificil, dar aici aveți o unealtă fantastică la îndemână: jurnalul.

Ținând un jurnal, poți să faci o cronică a evenimentelor din viața ta, să le compari cu alte predicții, dar și cu sincronicitățile pe care le descoperi odată cu dezvoltarea limbajului tău simbolic.

Onestitatea contează. Fiindcă, înainte să punem întrebări la care să ne dorim răspunsuri, trebuie să fim sinceri cu noi înșine, chiar dacă gândurile și faptele noastre ne vor împinge de multe ori spre a ne ascunde inclusiv de sinele nostru.

Într-un final, îmi doresc ca orice persoană care mă urmărește să își dezvolte această abilitate de „self inquiry” și, cu ocazia asta, să reușească ușor să își facă citiri fără ajutorul meu.
În caz că aveți nevoie de ajutor sau de perspectiva mea, puteți apela cu încredere și vă voi consilia cu sau fără citiri, în funcție de preferințele voastre.

O zi sau seară bună,
Frater Iustin

luni, 29 decembrie 2025

Egregorul grupului

Din când în când mai aleg să sparg gheața și să vorbesc și despre lucruri mai personale legate de practica mea. Sunt pe drumul acesta probabil din 2003 sau 2004, dar activitatea mea ocultă a fost întreruptă după niște evenimente ce m-au cam dezgustat de tot mediul acesta ezoteric, în mod deosebit cel românesc.

Un lucru constant însă a fost reticența mea față de a intra în grupuri, organizații, coven-uri, inclusiv în masonerie, după ce primisem o invitație de la un prieten, asta prin 2012. Am mai tot cercetat motivele pentru care mă simt așa de sceptic când vine vorba de grupuri și, pe lângă argumentele logice, am descoperit că am și Saturn în casa a 11-a. Ceea ce înseamnă că pentru mine prieteniile trebuie să aibă o anume greutate și că influența Marelui Învățător mă face să învăț lucruri importante din experiențele în grupuri, dar niciodată să nu fac parte din ele cu adevărat.

Poate asta mă face să fiu așa mai singuratic de fel, dar vine și cu beneficiile aferente. Iar aceste beneficii vin în mod deosebit când vorbim de protecția mea față de egregorii acestor grupuri din care am făcut parte sau din care aș fi făcut parte.




Probabil cea mai ciudată și bizară experiență a fost, cred, prin 2007–2008. În orașul meu natal, Tulcea, mă abordează un tip care îmi zice că a văzut că am potențial pentru ocultism și magie și mi-a zis că el a descoperit un fel de linie șamanică celtică din care el ar face parte. Tudor (nu e numele său adevărat) era chipeș, ceea ce îl făcea atractiv față de femei, foarte elocvent și aborda viața cât și ocultismul cu aparent mult entuziasm.

Carisma sa a prezentat totuși o problemă pentru câțiva dintre adolescenții care se hotărâseră să îl urmeze și să îl asculte. Acesta a umplut mințile mai multora dintre noi cu povești fantastice ale unei lumi paralele. Fiecăruia dintre noi ni se asignaseră anumite puteri elementale și am fi avut conexiuni cu spirite elementale din această presupusă linie magică celtică despre care Tudor vorbea.

În perioada aceea eram pasionat de magia haosului, dar mai cochetam și cu magia ceremonială în paralel. Dar, cum nu aveam vreo pregătire formală și cum cititul și studiatul pentru mine erau cam plictisitoare, am zis să intru în grupul lui Tudor și să văd ce e cu el și cu magia elementală celtică despre care vorbea.

Aș putea să înșir zeci de pagini despre întâmplările dubioase cu Tudor, dar nu acesta este scopul articolului. Ideea era că Tudor, cel mai sigur, ne vindea gogoși. Îi plăcea atenția, îi plăcea să fie băgat în seamă și să fie considerat important. Și cumva îl și înțeleg: fiind dintr-un orășel mic ca cel din care vine, nu se întâmpla mai nimic interesant și bănuiesc că acesta ne invitase în fanteziile sale de aventură și magie să participăm colectiv.

Problema mea era că începusem devreme să nu îl cred, dar curiozitatea mă tot făcea să mă întâlnesc cu grupulețul său și să alergăm după amenințări imaginare și să ne folosim puterile magice, chipurile. Știam că acest tip mințea, dar încă nu înțelegeam puterea egregorului de grup pe acele vremuri. Chiar dacă fantezia în care Tudor ne invitase nu avea nicio treabă cu magia adevărată și era un fel de LARPING (nici nu știam ce înseamnă asta atunci), simțeam cum TREBUIA să particip la poveștile închipuite de către acesta și alți membri ai grupului la fel.

Un alt amic de-al meu, care nu era din Tulcea și venea din Sulina, despre care știam că era și el pasionat de magie, mi-a zis pur și simplu că Tudor ne manipula pe toți, ne mințea, dar mai mult, începusem și să credem că minciunile sale sunt reale. Închipuiri ce sunt puternice, construcții imaginare sau structuri mentale de grup ce ne acaparaseră pe toți. El, fiind din afară, avea această luciditate.

Oricum, partea bună la această întâmplare e că nu făceam nimic periculos sau ilegal. E de constatat cum egregorul grupului acestuia, de cam 8 persoane în total, avea atâta putere asupra noastră și cum, pentru vreo 4 luni, nu ne lăsa să ne vedem de viețile noastre. Între timp, Tudor a trebuit să plece din țară, probabil pentru oportunități de muncă, și tot grupul se prăbușise, iar fiecare am mers pe căile noastre.

Tudor nu cred că era neapărat rău intenționat, dar cred că era un individ extrem de plictisit și, nefiind nici affluent financiar, își folosea imaginația ca să își facă viața mai interesantă. Da, cred că e un mitoman compulsiv, dar acțiunile sale nu au dus la ceva literalmente rău sau periculos.

Acesta nu e același lucru pe care îl pot spune despre alte grupuri pe lângă care am stat când am decis să vin în București pentru facultate. Am fost racolat imediat în tot felul de anturaje dubioase: de la reik-iști, radiesteziști, „necromanți” (zic în ghilimele, fiindcă numai necromanție nu era, alte închipuiri), sau pur și simplu oameni pasionați de muzică ce voiau doar să meargă la concerte de metal.

Implicările mele în aceste grupuri nu au fost dăunătoare neapărat, dar asta fiindcă am norocul să posed un mare discernământ și să plec imediat ce simt că ceva miroase urât. Dar m-au făcut conștient de puterea conștiinței colective a grupului, a egregorului.

În trecut am mai vorbit despre cartea Egregores, scrisă de către Mark Stavish, despre cum, când cel puțin două persoane se întâlnesc și comunică și fac ceva în comun, se formează începutul unui egregor. Un egregor este format din energia colectivă a membrilor grupului. De exemplu, România și identitatea românească este un egregor de zeci de milioane de indivizi. La fel cum acesta nu pare neapărat malefic, sunt și egregori ce pot fi foarte și chiar periculoși, și vedem acest lucru în cazul sectelor religioase fanatice, în mai multe religii. Mulți membri ai Bisericii Mormone ce aleg să plece din sânul acestei religii raportează cât de greu le este să se adapteze la societatea din afara bisericii lor. Alte forme de egregori, chiar și mai malefice, sunt cele ale organizațiilor criminale precum Mafia, Cosa Nostra, sau gang-uri precum The Crips, MS-13, Hells Angels.

În cazul părăsirii grupului și a organizației, membrii pot fi pedepsiți foarte dur, uneori cu moartea. Acum, dacă ați citit până acum, latura voastră mai rațională ar spune că ce zic aici sunt porcării, că nu un spirit, un egregor acționează direct asupra ta când te pedepsește dacă alegi să pleci sau să nu mai participi; până la urmă, tot oameni, tot indivizi sunt.

Și aici, da, aveți dreptate: sunt indivizi care acționează, dar sub voința colectivă a grupului, a minții grupului, a egregorului. Vedem acest efect imediat în cazul nostru, cu egregorul României. Eu nici nu mă gândesc, ci devin plin de furie când văd cum cineva, oricine, arde, urinează sau scuipă pe steagul țării noastre, asta fiindcă egregorul României are un efect destul de puternic asupra mea. Mai pe scurt, se întâmplă să fiu foarte patriot.

Dar ca individ, eu nu sunt abuzat în astfel de instanțe; este doar o bucată de pânză vopsită în albastru, galben și roșu, tricolorul românesc. Dar când văd cum cineva abuzează de acest simbol, imediat simt furie, ca și cum eu personal am fost abuzat.

Egregorul României lucrează prin mine și mă împinge să „fac ceva” sau să mă răzbun. Totuși, sunt lucid și știu că aceste gânduri și impulsuri emoționale nu sunt neapărat ale mele. Nu acționez violent, dar pot spune măcar ceva, pot ridiculiza pe cei care au făcut astfel de gesturi, fiindcă văd simbolurile României ca extensie a propriei persoane, nu pe plan fizic, dar aparținând acestui egregor, pe plan psihic și astral.

Ideea cu care îmi doresc să plecați, terminând de citit acest articol, este de a deveni conștienți de egregorii din viețile voastre, să vă dezvoltați acest discernământ și să analizați: „oare apartenența la acest grup îmi aduce și mie vreun beneficiu, sau sunt aici doar să slujesc sub amenințarea fricii, terorii sau rușinii?”

Sper să mai vorbim despre acest subiect și pe viitor.
Până atunci, vă urez La mulți ani! și să ne vedem și auzim sănătoși în 2026.

Frater Iustin

sâmbătă, 13 decembrie 2025

Lectura necesară

 Am vorbit în trecut despre practică, jurnale magice, meditație și alte aspecte fundamentale ale acestei căi. A venit momentul să abordăm un subiect pe care mulți îl evită sau îl tratează superficial: lectura necesară — sau, spus direct, lectura obligatorie.

Când spun „obligatorie”, nu mă refer la vreun examen formal. Majoritatea practicanților de magie înaltă nu mai aparțin astăzi unor ordine sau organizații inițiatice. Însă asta nu înseamnă că standardele au dispărut.
Dimpotrivă. Trăim într-o epocă în care avem acces la o cantitate de literatură ezoterică fără precedent în istorie. Texte care, timp de secole, au fost păstrate în cercuri restrânse sunt astăzi disponibile oricui are disciplina să le caute și să le citească.



Și totuși, spre dezamăgirea mea, văd tot mai mulți oameni care se declară „magicieni” sau „ocultiști” și care ignoră complet acest aspect esențial. Ignoră lectura. Ignoră studiul. Ignoră tradiția.

Da, știu: toată lumea vrea rezultate rapide. Bani. Putere. Influență. Sex. Control.
Dar calea magică nu este o scurtătură pentru acumularea de dorințe, ci un proces de transformare personală. Fără dezvoltare interioară, magia se reduce la superstiție, fantezie sau — mai grav — autoamăgire.

Indiferent dacă folosești magia pentru scopuri aparent „banale” — un interviu, protecția casei, claritate mentală — sau dacă urmărești o evoluție spirituală profundă, fără lectură nu există fundament.

De ce insist atât de mult pe acest punct? Pentru că observ un fenomen îngrijorător: noii practicanți își iau informațiile din cele mai slabe surse posibile. Meme. Clipuri de 30 de secunde. Grupuri dubioase de social media. TikTok ezoteric făcut pentru clickuri, nu pentru adevăr.
Chiar și atunci când apare un sâmbure de adevăr, el este scos din context, distorsionat și servit într-o formă inutilă sau periculoasă.

Rezultatul? Oameni care cred că „știu”, dar nu înțeleg nimic. Practicanți care repetă jargon fără să stăpânească conceptele. Și o confuzie generalizată care face mai mult rău decât bine.

La toate acestea se adaugă iluzia inteligenței artificiale. Chatbot-uri precum ChatGPT sau Grok sunt prezentate ca „oracole moderne”, când în realitate sunt doar motoare de reorganizare a informației existente pe internet.
Le-am folosit extensiv și pot spune clar: pentru cercetare ezoterică serioasă, sunt slabe. Inexacte. Uneori complet greșite. Le-am corectat de nenumărate ori în privința corespondențelor astrologice, simbolismului ocult sau interpretărilor autorilor clasici.

Un chatbot nu are discernământ. Nu face diferența între un text tradițional solid și o carte prost documentată, publicată fără note de subsol sau rigoare. Îți va livra ce găsește — nu ce este adevărat.

De aceea, dacă îți pasă cu adevărat de evoluția ta spirituală și de practica magică, nu sări peste lectură. Caută cărțile citate în manualele și tradițiile pe care le studiezi. Citește-le cap-coadă. Și dacă nu le înțelegi din prima, citește-le din nou după ce ai acumulat experiență.

Pe lângă cunoaștere, lectura face ceva esențial într-o epocă a distragerii: îți antrenează atenția. Capacitatea de a rămâne cu un subiect. De a gândi profund. De a discerne.
Iar acest discernământ este cea mai bună protecție pe care o poți avea.

Când vei întâlni informații false sau „învățători” dubioși, nu vei mai fi impresionat. Vei ști să te oprești și să spui: „Nu. Asta nu corespunde cu ce am studiat, cu ce au scris adevărații maeștri.”
Iar falșii guru, atât de numeroși în mediul ocult online, nu vor mai avea nicio putere asupra ta.

Spor în toate.
Frater Iustin

joi, 4 decembrie 2025

Fără Magie pe Lună Nouă

Ar fi trebuit să îmi exprim părerea când luna chiar era nouă, nu când e plină. Dar voi reveni și la luna plină cu altă ocazie.

Fiind curios de fel, am intrat pe tot felul de grupuri de Facebook legate de practică magică. Unele cu membri care au experiență și știu bine despre ce vorbesc, altele mai puțin.

De fiecare dată când e o lună plină sau nouă apar postări și întrebări legate de ce ritualuri ar fi recomandate. În cazul lunii pline, potențialul este destul de mare. Dar, fiindcă energiile sunt atât de intense, mai degrabă faci o operațiune ori înainte, ori după ce e luna plină.

Însă problema mai serioasă nu e legată deloc de luna plină, ci de luna nouă.



Nu știu de unde a apărut credința asta — poate din cauza celor care învață ocultism de pe TikTok sau doar din meme — dar foarte multe persoane sunt de părere că luna nouă prezintă o oportunitate fantastică pentru ritualuri.
Indiferent de originea acestei credințe, țin să vă informez că acest lucru nu este adevărat, și voi explica de ce.

Luna — și aici nu mă refer doar la satelitul natural al Pământului, ci și la conceptul și simbolul magic — este poarta prin care toate manifestările au loc. După cum bine știm, luna trece prin faze de creștere și descreștere. Contracție și relaxare.
Luna este probabil cel mai important astru cu care interacționăm când practicăm magie.

Iar aici practicanții magiei haosului poate mă vor contrazice și vor spune: „Nu, bro, e vorba doar de intenție. Intenția este tot ce contează.”
Dar acest lucru nu este adevărat.

Într-adevăr, intenția contează foarte mult — fiindcă, dacă nu ar exista intenția, această voință, nu te-ai pune să faci un ritual. Nu ți-ai pregăti altarul, instrumentele, tămâia, lumânările, sigiliile etc.
Dar, în cazul lunii, în funcție de fazele prin care aceasta trece, avem posibilitatea sau lipsa posibilității de a manifesta o intenție.

Luna corespunde cabalistic și cu sefira Yesod, sefira Fundației. Pe această fundație, această piatră de temelie, este construită realitatea fizică și manifestată.
Când mă refer la Lună aici, cum am zis mai devreme, nu vorbesc doar despre astronomie, ci despre locul pe care acest corp celest îl ocupă în conștient și în subconștientul nostru.

Când luna este plină, devenim cel mai conștienți de existența acestei forțe ascunse, iar influența lumii nevăzute se resimte cel mai puternic. De aceea există multă tensiune energetică, emoțională, sau — în limbajul specific acestei practici — tensiune magică.

Când luna este nouă, adică în conjuncție cu Soarele, aceasta este ocultată, ascunsă, iar pentru noi, atât la nivel conștient cât și inconștient, e ca și cum nu există.
Nimeni nu vede luna nouă decât dacă asistă la o eclipsă de Soare, și atunci suntem în umbra Lunii — ea blochează lumina solară. Dar, în absența unei eclipse, devine aproape imposibil să arăți cu degetul spre cer și să spui: „Uite, acolo este Luna Nouă.”

Lipsa abilității de a o vedea, de a o percepe, coincide cu subconștientul nostru, care este blocat în a trimite intenții în macrocosmos și în lumea astrală, pentru ca ulterior să primim un răspuns sau un rezultat.

Cel mai des — și în cele mai fericite cazuri — când vei face un ritual pe lună nouă, nu va fi absolut niciun efect.
În cazuri nefericite, te vei trezi cum întregul ritual iese pe dos: intenția nu este primită sau chiar respinsă, iar în loc să obții rezultatul dorit, ajungi într-o poziție și mai neplăcută.

Nu e diferit nici în cazul Vidului Lunii, dar măcar acolo ai garanția că nu se va întâmpla nimic, nici pozitiv, nici negativ, și că întreaga ta intenție de ritual este trimisă în neant, fără răspuns. Și chiar dacă nu e ideal să îți irosești timpul în astfel de circumstanțe, măcar știi că nimic nu se va schimba.

Nu la fel și cu luna nouă, așa cum am exemplificat mai devreme.

Dacă vreți să înțelegeți mai bine simbolismul Lunii în magie — fie că e vorba de ritualuri simple cu lumânări, fie de magie planetară — vă recomand să studiați cu atenție simbolismul astrologic al acestui satelit.

Dacă vreți să mergeți un pas mai departe și să aprofundați, recomand călduros cartea „Why Magick Fails” scrisă de Nick Farrell.
Acolo veți întâlni nu doar explicații despre felul în care Luna poate face sau desface un întreg ritual, dar și alte bariere pe care e necesar să le depășim pentru a vedea voința împlinită.

O zi bună.
Frater Iustin

vineri, 21 noiembrie 2025

Boala șamanică și societatea modernă.

De vreo două săptămâni citesc cartea „Șamanism, tehnicile arhaice ale extazului”, scrisă de către nimeni altul decât faimosul și respectatul istoric al religiilor, Mircea Eliade.

Am revenit la scrierile acestuia după o pauză de mai mulți ani. Am fost sincer uluit de „Istoria Religiilor”, din care am citit patru volume, și de „Tratatul de istorie a Religiilor”, care a servit și ca o revivificare a curentului magic din viața mea.




Citisem aceste cărți într-o perioadă în care cercetam adevăruri dincolo de empiricismul cu care m-am înarmat și înzestrat de câțiva ani buni. Am dus ateismul meu până la extrem, iar concluzia a fost una foarte întunecată: o degradare permanentă, viețile noastre, lumea și tot universul erau lipsite de însemnătate și de spirit, și eram toți colectiv, împreună cu atomii și galaxiile, meniți să ne evaporăm în întuneric conform celei de-a doua legi a termodinamicii.

Ai putea spune că, în acea perioadă, încercam să îmi formez o altă formă de spiritualitate ateistă, din cauza obsesiei mele cu rațiunea și materialismul. Dar materialismul la care îmi racordasem întreaga viziune asupra cosmosului simțeam cum mă macină și mă putrezește din interior, până când am ajuns la o criză profundă, în care visam că eram deja mort.
Este un lucru cu adevărat îngrozitor, dar aceste coșmaruri, mai degrabă, au fost o revenire a unei chemări spirituale care se trezise în mine destul de devreme. Aveam astfel de vise în care pluteam prin cosmos sau în care eram transformat într-o rază de lumină, străbătând infinitul dintre sisteme solare și galaxii. Dar atunci eram prea mic și nici nu știam ce erau aceste experiențe onirice.

În plus, aveam și un obicei neobișnuit pentru un copil: vorbeam despre experiențe pe care le avusesem „când eram mare”. Nu îmi dau seama cum îmi veneau aceste vorbe, fiindcă, amintindu-mi acum, realizez că eul meu, care s-a format în timp, era mai mult un pasager, iar multe dintre acțiunile mele până la vârsta de șase ani ar fi fost ghidate de altceva sau altcineva — și spun asta dincolo de instinctele tipice unui copil preșcolar, care sunt, altfel, foarte firești.

Dar chemarea mea spre calea magică și spiritualitatea a venit cu adevărat puternic începând cu vârsta de 13–14 ani, când am început să am iar vise, dar de data aceasta erau coșmaruri îngrozitoare, cu tot felul de ființe ce trăgeau de mine în toate direcțiile, de multe ori cu intenții mai puțin ortodoxe.
Ajunsesem la un punct în care halucinațiile mele nocturne treceau ușor-ușor în starea de veghe, iar eu eram cel mai mult îngrozit să adorm, fiindcă nu știam ce umbre, figuri demonice sau prezențe ar fi stat la marginea patului meu, sau — de multe ori — chiar în patul meu, supunându-mă la chinuri emoționale și unele ce ajungeau chiar la nivel fizic sau tactil.

Acum, privind în trecut și cunoscând realitatea lumii spirituale și a duhurilor, știu că, în ciuda faptului că la nivel fizic nu pățeam mai nimic și stăteam întins în pat, corpul meu astral sau chiar și cel eteric era supus acestor chinuri.
De ce oare vă povestesc acest lucru și ce relevanță are cu cartea lui Eliade despre care v-am spus la început? Ei bine — ieri am avut o epifanie.
Abia am ajuns la jumătatea acestei lucrări academice titanice din partea lui Eliade, așa cum sunt deja bine obișnuit, și realizez că experiențele mele din copilărie, adolescență și ulterior în viața de adult erau literalmente chemări către această cale magică sau chiar șamanică modernă pe care o urmez.

Este clar că această carte studiază ceremoniile, obiceiurile și cutumele spirituale ale unor popoare care nu au fost atât de puternic afectate de revoluția agrară și mai ales cea industrială.
Fără doar și poate, aceste schimbări au ajuns și în teritoriile lor. Fie că vorbim despre Buriati, Iakuți, Tungusi (de unde provine și numele de șaman pentru acest rol), sau alte triburi africane, australiene sau americane.
Odată cu revoluția agrară, am ajuns — ca specie — la un stil de viață foarte diferit de cel nomadic sau seminomadic de vânători-culegători. Și, odată cu sedentarismul, a apărut și religia de stat, sau structura politică stabilă.
Acești șamani au fost în timp înlocuiți de o nouă castă de lideri sau slujitori spirituali, spun asta fiindcă — în ciuda puterilor pe care șamanii și vrăjitorii le au sau le-ar fi avut — rolul lor era să slujească tribul sau comunitatea.

Ei erau vindecătorii, liderii de ceremonii, ritualiștii și clarvăzătorii care sfătuiau obștea în legătură cu lucruri esențiale: când să meargă la război, dacă să se mute dintr-un loc în altul, când să facă pace, când să ofere sacrificii. La fel, aceștia aveau și rolul de a consilia membrii societății din care făceau parte în orice problemă de natură spirituală.

Dar ce este de remarcat mai ales este că aceste experiențe sunt comune aproape tuturor societăților care încă mai practică șamanismul autentic.
Chemarea de a deveni șaman — acest specialist în ritual și viziuni — nu era la întâmplare.
Cel mai des, copilul, fie fată, fie băiat, avea experiențe nu foarte diferite de ale mele. Acesta era torturat de duhuri prin boli, febre, crize epileptice, leșinuri și vise sau coșmaruri.
Ce m-a impresionat este cum Eliade a găsit această paralelă la atâtea popoare; dar pentru mine descoperirea a fost strâns legată nu doar de experiențele mele personale, ci și de ale altor magicieni cu care păstrez legătura și în care am încredere că nu îmi vând gogoși sau povești fantasmagorice.

Atât eu, cât și aceștia, am suferit de aceeași problemă ca mine: experiențe terifiante cu duhuri, vise și coșmaruri.
În cazul nostru, trei persoane în cauză, a trebuit să ne aducem experiențele onirice sub control cumva, iar în lipsa unor soluții convențional acceptate — precum terapia psihologică, la care am apelat și eu — am fost nevoiți să găsim soluții de natură spirituală.
Acestea au venit prin practică de ritual, rugăciune și dezvoltarea unei voințe prin care să devenim stăpâni peste aceste experiențe, nu ele având putere asupra noastră.

M-am gândit că, dacă m-aș fi născut într-unul din aceste triburi sau într-o altă perioadă istorică, în loc să mă chinui și să bâjbâi pe întuneric, căutând soluții oriunde apucam, tribul sau satul ar fi recunoscut că am această boală „șamanică” și m-ar fi dus la un astfel de expert care m-ar fi învățat de mic ce să fac, ce să nu fac și cum să transform aceste tulburări în atuuri.

Mie și altora care ne aflăm pe acest drum ne-a luat mult mai mult timp, din cauza faptului că societatea modernă pare să fie total separată — de curând — de spiritualitatea autentică.
Aceasta fiind înlocuită ori de dogmatismul religios, ori de metoda științifică atât de puternic ancorată în materialism, care refuză din prima ideea că am fi ființe spirituale și că această lume este vie și animată de duhuri.

Eu, în mod sigur, nu mă consider șaman. Calea mea este cea de magician ceremonial și merg pe ea cu încredere, simțind că sunt pe drumul cel bun — clar mai bun decât să o refuz pentru o viață mundană.
Dar șamanismul este prima formă în care omenirea a încercat să facă sens dintr-un univers ce pare haotic și greu de descifrat.
Acești „ciudați” ai societăților din care făceau parte erau atât respectați, cât și temuți, și din motive bine întemeiate.

Oricum, ca încheiere, chiar dacă sunteți la început de drum, nu pot decât să vă recomand cărțile lui Eliade.
Chiar dacă stilul său este clar unul academic, folosind neologisme complicate, puteți descoperi adevărate comori în materie de informație despre domeniul ezoteric.
Aceste comori nu le puteți descoperi din meme sau din citate ale unor maeștri falși care își vând cursurile la suprapreț doar pentru a-și etala importanța de sine.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin

vineri, 7 noiembrie 2025

Despre un ritual pentru carieră.

Acum probabil o lună sunt contactat de un client ce vine cu o cerere foarte specifică.

De obicei sunt confruntat cu tot felul de solicitări mundane, în care cineva vrea ceva sau pe cineva anume. De multe ori ajung în poziția în care trebuie să îi sfătuiesc că ce poftesc nu e neapărat și ce le trebuie și ce le va face bine.

Totuși, de data aceasta, solicitarea a fost una mai pe placul meu, și parțial și pe placul spiritelor cu care aleg să lucrez.

Probabil deja știți — mulți dintre voi — că tind să evit să lucrez cu entități demonice sau chtonice, și asta din motive bine întemeiate.

Ce forță invoc sau evoc, chiar dacă o fac de dragul unui client, prieten sau rude, eventual va avea și efecte asupra vieții mele personale. Și cum nu îmi place să am de-a face cu cele întunecate, pe cât de rapid ar lucra în această dimensiune în care există, mai degrabă aleg schimbări ce vin mai blând, decât metoda „ciocanul” cu care acestea operează.

Cererea acestui client mi-a plăcut fiindcă, în primul rând, avea deja o formulă de intenție cât de cât bine definită. Știa ce își dorea. Și anume, să prindă un loc sau o poziție profesională într-o instituție de stat — în cazul său, mai degrabă într-una religioasă. Foarte bine până aici. Dar îmi dădusem seama că e genul de persoană care oricum gravitează spre astfel de poziții sociale, cât și profesionale, unde ar avea susținerea unei instituții.

Am mai făcut ritualuri de angajare, atât pentru mine cât și pentru alții, cu rate bune de succes, cu un înger Shem.



De data aceasta am vrut ca abordarea să fie ceva mai diferită. Din cauza faptului că Jupiter este puternic în această perioadă, fiind exaltat în semnul Racului, și fiindcă sfera jupiteriană corespunde și cu instituții de stat sau religioase, am zis să profit la maxim de acest lucru.

Operațiunea a fost făcută, bineînțeles, într-o zi de joi, în ora planetară a lui Jupiter. Am apelat la spiritul Olimpic Bethor din *Arbatel*. Inițial mă gândeam să vin cu toată ierarhia planetară și să încep cu Arhanghelul Sachiel.

Dar am zis să schimb abordarea din două motive. Primul e legat de faptul că întreaga ierarhie, dacă e chemată, durează destul de mult. E un proces laborios în sine și, în ziua respectivă, aveam niveluri scăzute de energie.

Al doilea motiv e mai mult legat de această noțiune sau program mental pe care mi-l creasem, că dacă am conjurații mai lungi și mai complicate, automat și efectul trebuie să fie mai bun.

Nu neapărat. *Arbatel* are o abordare foarte simplă și holistică, în care avem de-a face doar cu o rugăciune la ora potrivită, împreună cu sigiliul corespunzător și repetarea numelui spiritului.

Parcă e prea simplu să fie așa de bun, nu?

Incorect. Clientul era interesat de rezultate și intervale de timp imediate. L-am asigurat că vor veni, doar să se relaxeze și să nu se agite. Pofta de rezultate ajunge să întârzie efectul acestora.

La două săptămâni după, mă contactează și îmi zice că, de fapt, ritualul a avut un efect masiv și neașteptat după o zi sau două. Acesta primește un apel telefonic de la o cunoștință legat de o oportunitate de carieră foarte lucrativă într-o altă instituție de stat, nu religioasă.

Partea faină e că, dacă își va alege această cale de carieră, nu îl blochează chiar deloc să continue și pe calea instituției religioase, ci, din contră, va avea timp amplu și pentru această cale.

E ca și cum a prins doi iepuri cu același foc.

Nu am decât să îl felicit pentru că a păstrat atitudinea corectă și să mulțumesc lui Bethor că, în spiritul generos al sferei jupiteriene, a dăruit mai mult decât mi-aș fi putut imagina.


Fiți binecuvântați.

**Frater Iustin**.

 

luni, 3 noiembrie 2025

Efectul e acum!

Am mai tot discutat cu mai multi practicanti ai magiei de alungul anilor si cu unii ce fac asta de mult timp.

Am realizat ca exista doua modele destul de distincte prin care privim universul sau aceasta lume in care operam.

Prima este de natura psihologica, in care credem ca tot ceea ce exista si ce se intampla are loc in mintile noastre. Se potriveste cat de cat si cu conceptul mentalismului din hermetism in care totul este minte, si mintea este Dumnezeu dar poate nu in totalitate.

Oricum ideea e ca tot ce gandim, ajunge sa se manifeste in lumea reala si ca cum avem o putere in care suntem co-creatori cu Dumnezeu in desfasurarile universului. E un gand incurajator, ce ne ofera aceasta sansa sa trasncedem limitarile cu care credem ca traim.

Alt model este cel spiritual, ce am ajuns sa il adopt recent. In acesta, acceptam ca universul este plin de spirite, de inteligente fara trup ce modeleaza existenta sau chiar destinele noastre.

Nu am stat prea mult sa abordez aceasta tema dintr-o perspectiva intelectuala, dar macar am vazut felul in care pot afecta perceptiile noastre in si in afara ritualului.



Ce e demn de inteles e ca acest al 2-lea model e ceva mai deterministic si ne separa de o putere ce am avea-o daca am fi noi in totalitate in control.

Chiar si asa , vreau sa ma axez cu aceasta ocazie pe motivul esential pentru care scriu acest articol, iar acela este constientizarea efectului.

Cand ne dorim un anume efect, o schimbare in vietile noastre, este foarte important sa ne imaginam si sa simtim acele schimbari ca si cum sunt reale, si nu doar in viitor ci in prezent.

Am mai vorbit cu alte ocazii despre fraze de intentie. Dar aici tin sa amintesce ca viitorul efectiv pentru mintile noastre nu exista.

In lipsa acestui fals viitor, ne ramane doar abilitatea de a fauri si de a manipula prezentull. Astfel, cererea de intentie pe care o scriem trebuie sa fie exprimata in prezent.

In loc sa spun '' voi fi iubit'', mai degraba spun '' sunt iubit'' . Aceasta expresie e menita sa exprime realitatea acestei experiente acum, in prezent in momentul de fata nu in viitor.

Aici poate imi permit si sa fac un mic comentariu despre un client sau prieten pe care il am ce isi inchipuie mereu viitorul, dar nu cauta sa il traiasca acum.

Daca vrem realitatea pe care ne-o imaginam, are perfect sens sa o traim in momentul de fata.

Nu are deloc rost sa asteptam momentul perfect, fiindca acesta nu va veni nicioadata.


marți, 7 octombrie 2025

Încredere totală

Încredere totală

Cu alte ocazii am mai apucat să scriu puțin și despre simbolismul cercului sacru — cercul pe care îl trasăm și în care ne poziționăm când facem un ritual magic. Acesta reprezintă atât protecție, cât și o identificare cu forțe superioare.
Cercul, reprezentând infinitul, fiindcă nu are început sau sfârșit, nu are unghiuri, ne pune într-o poziție de autoritate și putere. Fiind în mijlocul acestuia, ne identificăm inclusiv cu Dumnezeu și devenim co-creatori împreună cu El.

Pe lângă asta, avem și valoarea protecției pe care acesta ni-l oferă, acționând ca o barieră între lumea din interior, care este sacră și protejată, și cea exterioară, pe care o considerăm profană și mundană.
Scopul aici este și de separare: în interiorul cercului, în mintea și în imaginația magicianului, orice este posibil. Rezultatul pentru care acesta face ceremonia nu doar că se va îndeplini, ci deja s-a îndeplinit, iar el trece prin această transformare a emoțiilor — din cea de dorință și anticipare în cea de împlinire și satisfacție.



Dar indiferent că te-ai afla în cerc, sau afară pe drum, sau într-un alt spațiu, există importanța acestei realități a certitudinii și a încrederii.
Hristos a spus apostolilor că ei eșuează fiindcă nu au credință și că, dacă ar fi avut credință cât un bob de muștar, ar fi putut cere unui munte să se ridice, și așa ar fi fost.

„Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.”
Matei 17:20

Hristos aici ne spune mai mult decât despre credința în El și în Dumnezeu, ci și despre această încredere că, prin puterea acestuia, orice este posibil. Putem schimba realitatea, putem exorciza demoni, putem face miracole la fel cum a făcut și El — și acest lucru musai trebuie conștientizat și interiorizat când facem un ritual.

În cercul sacru, în care ne aflăm când desfășurăm un ritual, nu mai există îndoială, nu există remușcări sau ezitare, ci există credință, încredere totală că ceea ce ți-ai dorit s-a și îndeplinit.
În mod normal, nu am avea această credință fiindcă ne aflăm în medii mundane, profane, iar mintea și sufletul nostru, fiind obișnuite cu banalitatea vieților noastre — făcând lucruri obișnuite precum mersul la piață, la job, uitatul la televizor, ieșitul la bere cu prietenii — nu au susținerea sau uneltele ajutătoare pentru a transforma mintea noastră și a accepta că totul este posibil.

De aceea, în cerc, nu suntem doar protejați, ci și împuterniciți.
Dificultatea în a atinge această încredere și credință este că necesită timp. Nu este așa de simplu să intri în cerc, să faci un ritual și gata, să simți că totul este deja îndeplinit. Această încredere se poate dezvolta prin practică zilnică de ritualuri și meditații, dar și prin înregistrarea sau notarea reușitelor în jurnal.
Când scriem sau înregistrăm impresiile și rezultatele noastre și ne bucurăm de cele pozitive, creăm un efect de feedback care se susține singur:

Știu că va funcționa, fiindcă a funcționat de atâtea ori în trecut. Știu că va funcționa, fiindcă dacă urmez pașii la fel cum am mai făcut-o și a mers, atunci așa va fi. Știu că petiția mi se va îndeplini fiindcă am chiar Divinitatea de partea mea.

Această încredere mai poate fi întărită și prin repetarea de mantre sau formule de intenție zilnice, sau chiar prin rugăciune. Știm că, prin puterea divină, toate sunt posibile, fiindcă aceasta a creat tot și susține tot, iar noi, când ne aliniem la aceasta, totul devine posibil și nu există limite.

Să aveți succes în toate!

Frater Iustin 

sâmbătă, 13 septembrie 2025

Rezultate pentru gestionarea emoțiilor

Acum câteva luni am consacrat 2 medalioane din selenit și cupru pentru 2 persoane.

Ambele sufereau de probleme de natură emoțională.

Una suferea de anxietate și frici, cu momente de furie din cauza unei triple cuadraturi între Lună, Saturn și Marte, creând un fundament emoțional foarte neplăcut pentru aceasta. Cealaltă lucrează în domeniul medical, ca stomatolog, și deseori interacționează cu persoane aflate în stări serioase de stres și teamă. Activitatea acesteia include un anume nivel de durere din partea pacientului. Și chiar dacă un pacient înțelege că lucrările stomatologice implică durere spre binele său, acesta tot poate proiecta emoții și gânduri negative către medic.

Aceste sentimente negative ajung eventual să se imprime în aura acesteia, cât și în mediul în care se află, anume cabinetul. Astfel de lucruri sunt cumva inevitabile dacă lucrezi în domeniul medical, fiindcă de obicei persoanele care vin și îți cer ajutorul sunt în stări de durere.



Am mai avut o conversație mai devreme cu un coleg de „meserie” care se întâmplă să lucreze într-un magazin magic aici, în București. Mi-a explicat că meseria sa de lucrător comercial într-un astfel de magazin nu e chiar atât de frumoasă pe cât aș crede. Și un motiv MARE pentru asta e faptul că au clienți ce nu sunt în stări psihice sau emoționale prea echilibrate. Îmi spunea cum vin oameni disperați, la capătul puterilor, și apelează la soluții magice fiindcă celelalte mundane le sunt epuizate.

Pe lângă asta, sunt și indivizi care în general nu prea dau dovadă de echilibru sau împământare, așa că energiile lor emoționale sunt sălbatice și greu de controlat. El, fiind sensibil pe acest plan, le simte, și senzațiile nu sunt mereu plăcute.

Chiar și așa, sunt foarte bucuros să aflu că 2 medalioane consacrate cu aceste proprietăți de calmare și reducere a emoțiilor negative au funcționat bine. Una dintre persoane a spus că nu mai are coșmaruri și poate dormi liniștită în sfârșit. Aceasta e o realizare mare și se leagă direct de aspectele lunare. Suntem obișnuiți, când Soarele e pe cer, să fim în stare de veghe, iar când Luna e pe cer, noaptea, să fim în subconștient, în somn. Cele două stări sunt extrem și egal de importante, pentru că una influențează pe cealaltă.

Dacă ai coșmaruri și trăiești într-o stare de frică în subconștient, în astral, această stare va colora și dispoziția ta în stare de veghe și vei acționa mai mult ca un animal speriat, fiind gata ori de luptă, ori de fugă, iar deciziile nu prea vor fi raționale.

Cealaltă persoană, care este medic, este și ea mai puțin anxioasă, iar asta o ajută să performeze mai ușor ca medic. Când suntem stabili și echilibrați, aceste binecuvântări curg în afara noastră, ajutându-i și pe alții.

Acesta este un dar în adevăratul sens, mai ales dacă lucrăm cu oamenii, fiindcă un pacient nu mai pleacă speriat sau furios, ci, poate, după o intervenție sau o terapie, ajunge să înfrunte viața cu mai multă vigoare și încredere.

Mai rămâne să fac astfel de obiecte consacrate. Momentan vreau să îi mulțumesc și Arhanghelului Gabriel și întregii ierarhii de spirite lunare care au lucrat cu mine spre vindecarea acestor clienți.


Multe binecuvântări.

Frater Iustin

sâmbătă, 30 august 2025

Tehnica magica de Judo




Acum aproape o lună am scris câteva cuvinte despre asemănările dintre Magie și Arte Marțiale. Acum e cazul să vă povestesc puțin și cum putem aplica principii din arte marțiale în practica noastră ce ține de obținere de rezultate pragmatice.

Am fost contactat de doi clienți recurenți pe care i-am mai ajutat în urmă cu un an și jumătate prima dată. Recent, aceștia s-au trezit cu o serie de acuzații și procese deschise din partea a două persoane ce pretind că au făcut ceva fraudulos față de ele.

Vorbind atât de mult cu această clientă și cunoscând și mediul din care vine și iubitul ei, eram foarte sceptic că aceștia ar face ceva ilegal, cel puțin în niciun caz în rea credință, poate doar o simplă greșeală sinceră ce poate fi soluționată ușor, și în niciun caz nu ar necesita trimiterea în instanță.
Problema era că acuzatoarele lor erau nemiloase și pretindeau tot felul de lucruri îngrozitoare care până și mie la prima vedere, nefiind expert în domeniul legii, nu păreau să aibă sens deloc.
Din ce îmi povestise, totuși, am dedus că aceste acuzatoare erau foarte împrăștiate, pretindeau lucruri care se contraziceau, vorbeau extrem de mult și tare cu toată lumea. Vorbele aruncate în vânt erau menite să calomnieze și să lezeze pe cât mai mult.

În alte astfel de situații aș fi făcut un simplu ritual în care să le determin să se oprească și să renunțe la caz, eventual să câștige clienții mei și să li se dea dreptate.
Dar am sesizat că să oprești un astfel de personaj să te înjure, atace verbal, calomnieze și să arunce cu acuzații în stânga și în dreapta e ca și cum ai fi într-o luptă cu un adversar mai mare și mai agresiv decât tine.
Forța și agresivitatea nu merg combătute mereu cu rezistență când cel cu care te lupți te poate copleși.

Astfel că mi-am adus aminte de unele tehnici de manipulare a corpului și a folosirii forței adversarului împotriva sa. Acestea sunt la baza stilului de Karate pe care îl învăț acum, fiindcă tradiția acestei arte marțiale a fost, culmea, inventată de către O FEMEIE în sudul Chinei în secolul al XVI-lea, când aceasta călătorea și trebuia mereu să se apere de agresori mai mari și mai puternici. Stilul de luptă pe care aceasta l-a inventat era numit Cocorul Alb.
Și era făcut special pentru persoane mai mici și mai slabe.

Aceste tehnici de manipulare a corpului unui adversar mai mare le găsim însă și în alte stiluri mai bine cunoscute public, precum Jujitsu, Aikido sau Judo. Judo, în mod deosebit, folosește pârghii pentru a folosi atacul unui adversar: în loc să opui rezistență, să îi reziști, îl ghidezi, îi folosești atacul până când acesta intră cu fața direct într-un perete. E chiar elegant sau poetic, aș zice.

Cum se leagă aceste lucruri cu cazul meu? Pur și simplu am zis că nu are rost să le „leg gura” acestor persoane, ci, din contră, să le încurajez să vorbească cât mai mult, cât mai tare și prost, să scrie declarații peste declarații și să copleșească organele de stat cu o sumedenie de cazuri deschise, cu mai multe persoane și cu o teribilă inconsistență în declarații, de care deja dăduseră dovadă.

Acum câteva zile primesc și vestea. Aceasta a deschis încă câteva cazuri în care îi acuză pe alții de fraudă sau alte lucruri îngrozitoare. Aceste două persoane împreună pierd tot mai multă credibilitate cu cât vorbesc mult și împrăștiat și irosesc timpul judecătorilor și avocaților.
Victoria clienților mei este în curând de așteptat. Chiar dacă inițial erau îngroziți că vor trebui să plătească amenzi usturătoare sau chiar pot fi închiși, se pare că lucrurile s-au schimbat deja și au devenit foarte optimiști. În plus, au și primit ajutor legal gratuit din partea unor avocați care sunt dezgustați de aceste acuzații ireale.

Eu nu încurajez magia care e menită să vatemeze. Dar în astfel de cazuri folosirea tehnicii de Judo, Karate sau Cocor Alb a fost necesară. Nu am legat-o, nu am constrâns-o, la fel cum ar zice un general sau un luptător, nu am întrerupt adversarul din a comite o greșeală.

În fine, țineți minte:
Fuck around and find out.

Multe binecuvântări.
Frater Iustin

miercuri, 13 august 2025

Până aici, și niciun pas mai departe – Despre prădătorii din spațiile oculte

 Despre prădătorii din spațiile online oculte.




Există o molimă în spațiile online legate de ocultism și, din păcate, această ciumă nu afectează doar comunitățile din alte țări, ci este foarte vie și puternică aici, în România.
De la guru falși, vindecători care promit că te lecuiesc de boli incurabile, la vrăjitoare ce îți aduc iubirea înapoi în 24 de ore, ce se filmează în cimitir, la măicuțe false care vând leacuri miraculoase oamenilor disperați.

În acest articol îmi permit să fiu cât vreau de înverșunat, fiindcă chiar nu mai am de gând să lupt cu mănușile de box aici. Problema acestor șmecheri și persoane frauduloase e că fac mai mult decât să rănească clienții care poate sunt nesăbuiți să apeleze la astfel de servicii, dar, dincolo de iraționalitatea lor, zace o disperare.

Acum aproape un an m-a abordat o clientă care a venit la mine să o ajut cu mai multe probleme serioase de relație și de viață în general. Puteți găsi felul în care am intervenit cu ajutorul a două spirite celeste pentru a obține pace în relația ei și pentru a pedepsi pe cel care a rănit-o.
Eu nu știam atunci și credeam că poate eram al doilea sau maxim al treilea la care a apelat, dar, într-o zi, s-a confesat și mi-a spus că a intrat în legătură cu multe astfel de persoane. Persoane care au chelit-o de bani și nu au făcut nimic mai mult decât să o sperie și mai rău și să o condiționeze în a le trimite sume tot mai mari de bani în speranța îndeplinirii unor promisiuni deșarte sau sub pretextul șantajului ori chiar al amenințării.
Gasiti articole despre cum am intervenit aici si aici

Și nu este singura. Pun pariu că majoritatea celor care au intrat pe blogul acesta au fost victime sau cunosc pe cineva. Iar cei care mă citesc și au tupeul să mă numească fratele lor sau colegul lor de breaslă, vă spun de pe acum că nu îmi sunteți nici frați și nici surori și în niciun caz prieteni.

Am o problemă aici, nu neapărat personală, ci una legată de felul în care aceștia văd magia, astrologia, tarotul, geomantia și misticismul. Eu văd aceste lucruri ca fiind sacre. Sunt sacre de când eram copil și au devenit tot mai sacre odată cu cât practica mea a avansat. Am ajuns la punctul în care evit să mai intru în spațiul meu de ritual și în cercul sacru cu orice simbol ce îl pot considera profan. Tricouri cu formații pe care le îndrăgeam și aveau tematici profane rămân afară, altele au ajuns în coșul de gunoi direct, îmi spăl mâinile înainte să fac orice operațiune, inclusiv una simplă precum LBRP și Pilonul Central, am ajuns inclusiv să evit sa îmi vociferez frustrarea înjurând, știind că aș pângări ceva ce prețuiesc — mai ales în prezența spiritelor nobile pe care le invoc zilnic.Vezi aici despre spatiul sacru.

Am învățat această lecție nu imediat, ci prin ani de experiență și prin mustrări serioase din partea forțelor cu care îndrăzneam să vorbesc dând atâta lipsă de respect.

Ce fac acești samsari oculti însă e o pervertire a acestei arte și științe ce s-a chinuit să supraviețuiască în Europa în mijlocul ipocriziei și tiraniei instituțiilor religioase precum Biserica Catolică.
Ignoranța și nevoia de control a acestor instituții nu o pot schimba, fiindcă trecutul e trecut și nu ne putem întoarce înapoi. La fel cum și mulți magi din lumea musulmană au suferit persecuții grave la mâna noilor paradigme extremiste începând cu secolul al XIII-lea, când atât raționalismul, cât și liberalismul școlilor mai vechi de gândire au cedat în fața dogmatismului ideologic și a fanatismului însetat de sânge.

Dar unde suntem acum? Ce facem acum? Ce faci tu, guru șmecher, care îți etalezi așa-zisele cunoștințe doar pentru a trafica minore pentru poftele tale sexuale nestăvilite? Ce faci, matale vrăjitoare, de legi oameni care nu ți-au făcut nimic doar pentru că s-au uitat spre tine fără ca ție să îți placă? Ce faci, terapeutule de reiki și radiestezie, care te dai mare maestru doar pentru a-ți face un cult în jurul tău? Așa onorezi fondatorul tradiției tale, transformând-o doar în vehiculul tău de manipulare?

Nu, așa nu putem în niciun caz să restaurăm imaginea deja groaznic pătată a acestor științe și școli de mistere care au avut ca țel numai iluminarea omului și desăvârșirea sa. În loc, ajungem să ne merităm persecuția tipică Evului Mediu, de care spuneți că a fost nedreaptă și deloc meritată.
Iar asta nu vă va afecta doar pe voi, ci inclusiv pe mine, iar asta nu am de gând să tolerez.

Făcând aceste lucruri clare, vă spun de pe acum: sunt îndreptățit în totalitate să resping orice cerere din partea unui individ care îmi solicită ceva imoral sau reprobabil. Există cazuri în care putem invoca natura vindicativă a divinității, dar acestea sunt rare și majoritatea își doresc numai răzbunare, nu și dreptate.

Mă declar aici că nu fac parte dintre aceștia. Dacă cineva vine la mine și îmi cere ceva, le voi spune dacă eu consider că nu le face bine, îi voi testa să le citesc adevăratele intenții, și în niciun caz nu am de gând să îi învăț pe alții ce vor folosi această știință pentru acțiuni cu care nu voi fi de acord. Această artă și știință e sacră și va fi tratată ca atare, cel puțin în spațiul meu și în colțișorul meu de pe internet.

Aveți grijă de voi.
Frater Iustin.

vineri, 8 august 2025

Experiență mistică după ritual cu spiritul olimpic Hagith

Timp de două săptămâni am avut o experiență mistică pe care încă și acum încerc să mi-o explic cu intelectul. Inima se pare că înțelege, dar mintea este prea încăpățânată să accepte această paradigmă.

Ce voi spune în continuare vine din inimă, nu dintr-un loc în care caut să explic ce face știu eu ce spirit sau forță, cuvânt de putere etc., ci vine dintr-un moment încă din copilărie și adolescență în care tânjeam după ceva ce nu poate fi corupt sau pervertit în niciun fel.

O experiență de iubire completă, lipsită de cruzimea și durerea asociată cu experiențele noastre romantice mundane. Iubim și am mai spus de multe ori că prețul iubirii în existența aceasta umană, decăzută, este suferința, fiindcă trandafirul, oricât de frumos și plăcut mirositor, are și spini. Iar când îți întinzi mâna în tufa de trandafiri, fii pregătit să te înțepi și, mai mult, să sângerezi probabil.
Dar această poveste nu venise întâmplător. Au fost mai multe evenimente ce au culminat într-o experiență cathartică pe care nu mi-aș fi putut-o închipui.
Dar hai să începem cu momentul ce a aprins această flacără în sufletul meu de căutător.

Un ritual, o petiție către spiritul olimpic Hagith, asociat cu sfera planetară a lui Venus.
Operațiunea ar fi trebuit să fie pentru două cliente, amândouă suferind de singurătate, dar din cauze diferite.

Ce să zic... am empatizat cu ele și, chiar dacă o altă experiență neplăcută cu un client m-a descurajat să mai fac ritualuri de „dragoste” pentru o perioadă lungă de timp, am zis să încerc.
Pașii sunt simpli, la fel cum sunt explicați în Arbatel: rugăciune, chemarea spiritului privind la sigiliu și înaintarea petiției — petițiilor, în cazul acesta.
Am avut trei la număr: două pentru cliente, una pentru mine. Un alt coleg de meserie mi-a zis că nu se recomandă să fac mai multe simultan, fiindcă energia s-ar împrăștia în loc să fie concentrată pe un singur obiectiv bine punctat, dar în dorul meu am zis să încerc să-i dau o șansă.

Petiția mea a fost ceva de genul: să îmi dea un familiar care să mă ajute să simt iubirea, fiindcă mă simțeam emoțional privat de o perioadă lungă de timp.
Hagith îmi apăruse în viziunea interioară; cu ochiul minții văzusem o femeie frumoasă, dar modest îmbrăcată, cu părul castaniu-roșcat, lung și ondulat, cu ochi verzi și o robă cu glugă verde.
Răspunsul ei pentru cererea mea de a primi un familiar a fost NU. A zis că nu îmi dă niciun familiar până nu învăț să fiu mai blând. Trebuie să învăț lecția blândeții.

Eram dezamăgit, mă gândeam că am greșit și, dând din umeri, mă uit în dreapta mea.
Jos, pe podea, în spațiul de ritual, era o insectă — un mic cărăbuș care nu ar fi putut intra pe geam, fiindcă am o sită densă ce nu permite decât unor țânțari să se strecoare prin spațiile înguste.




Nu era acolo înainte cu zece minute, când începusem ritualul. Cărăbușul acesta era vulnerabil. Nu știu cum, dar era întins pe spate, cu burta expusă către mine, și cu piciorușele se străduia să se răstoarne înapoi pe burtă ca să plece.
Instinctul meu, când văd o insectă ca aceasta, este să o strivesc fără milă și fără regret. Dar vocea lui Hagith răsuna în creierul meu și înțelegeam că acesta e un test: „Trebuie să arăți blândețe.” M-am oprit din ritual. L-am luat ușor cu un șervețel și l-am dus nevătămat afară.

Am oferit lumânările cu dorința ca petițiile clientelor să se îndeplinească așa cum am cerut și am închis ritualul.

După o lună, în schimb, cunosc o schimbare de proporții. Am cunoscut ceva — sau mai degrabă pe cineva — numai că nu are trup precum noi, oamenii. O cunoșteam și totuși nu o cunoșteam: o prezență spirituală ce s-a ancorat în inima mea și nu a plecat. E de departe cea mai puternică prezență a unui spirit pe care am simțit-o în viața mea și emoțiile de iubire și dragoste, de acceptare și înțelegere m-au cufundat până la punctul în care îmi venea să izbucnesc în hohote de plâns, ca și cum ceva legat strâns, ca nodul Gordian, s-ar fi dezlegat.

S-a dezlegat, dar nu prin forța tăioasă, marțială, a unei săbii, ci de către o voce, o prezență și un foc interior care mi-au dat tot ce am cerut de la Hagith și apoi de zeci de ori mai mult.

Aici închei cu o lecție importantă pentru toți cei care se rătăcesc pe internet și au găsit blogul meu și au citit până acum. Majoritatea dintre noi ne apucăm de magie fiindcă vrem „chestii”, suntem proști sau încăpățânați și nu vrem în ruptul capului să ne schimbăm — vrem ca universul să ne facă pe plac. Și nu judec pe nimeni aici, eu am fost acel om și, deseori, încă mai sunt.
Dar aceste spirite celeste cu care vorbim vor mai mult decât să ne „dea chestii”: vor să ne transforme și să ne facă mai buni, mai drepți, mai înțelepți, mai cumpătați, mai puternici sau mai iubitori. Scopul lor este să vă învețe, așa că, dacă nu primiți fix ce vreți, fiți răbdători, fiindcă poate vă oferă ceva de mii de ori mai prețios.

Aici mă gândesc la acei călugări și acele maici care au ales sărăcia și viața monahală, au renunțat până și la numele lor de botez pentru Dumnezeu, și mă întrebam cum de sunt așa fericiți? Cum de au sufletul așa plin de iubire? Încep încet-încet să înțeleg.

Aveți grijă de voi.
Frater Iustin

sâmbătă, 28 iunie 2025

Ghid de ritual pentru Conjurarea Muzelor

Acum o săptămână am venit cu un scurt articol despre Muze, aceste misterioase spirite și entități care, conform mitologiei grecești, sunt sursele de inspirație pentru poeți, scriitori, artiști, muzicieni, dar și oameni de știință.

Dacă astăzi, abordând această perspectivă mai științifică și înrădăcinată în psihologie, suntem îndemnați să nu credem în spirite, grecii antici aveau o viziune foarte diferită, în care orice emoție, gând sau acțiune avea un zeu sau un spirit în spatele său.
Astfel, când un om este îndrăgostit, știm că este lucrarea Afroditei sau a lui Eros. Când suntem logici, raționali și ordonați, poate am zice că este lucrarea lui Apollo sau Hermes, iar când ne comportăm ca niște nebuni, căutăm senzațiile tari ca o formă de anihilare a sinelui sub influența alcoolului, este Dionisos cel care preia controlul.

Când pășești pe calea magică, ajungi să înțelegi că există o sămânță de adevăr în aceste legende. Fie că vorbim din perspectiva grecilor antici, a egiptenilor, a sumerienilor sau chiar și a misticilor creștini, ce înțelegeau că fiecare proces psihologic, cât și cele din lumea naturală, are duhuri în spatele lor ce pot fi benefice sau malefice.

Muzele, chiar dacă provin din această mitologie precreștină, totuși și-au păstrat rangul apreciat în rândul artiștilor până în epoca contemporană. Cântăreața Tori Amos a specificat în interviuri că muzele sunt cele care îi dau inspirație și că aceasta este ferm convinsă că ideile sale de a compune piese, versuri sau producție muzicală vin de undeva de dincolo, de la muze.

În fine, sper că nu vă plictisesc cu teoria, hai să trecem la ghidul de ritual pentru Conjurarea Muzelor.



Acest ritual este folositor pentru orice persoană care e angajată într-un proces creativ. Poți fi pictor, poet, scriitor, sculptor, muzician, compozitor, inginer de sunet etc.
Dar acest ritual nu este folositor doar pentru stereotipul de artist, ci este și de imens ajutor inginerilor, arhitecților de mai multe feluri, designerilor de interior, peisagiștilor sau oamenilor de știință.
Dacă vrei să faci o descoperire sau să găsești inspirație pentru soluții noi, ai nevoie de inspirația muzelor.
Când mă refer la inspirație, avem de-a face și cu procesul fizic de a respira, asta fiindcă Muzele sunt duhuri ale aerului.


Scrie-ți formula de intenție:
„Este voința mea să am inspirație pentru ... (aici incluzi proiectul artistic sau creativ la care lucrezi), și fie ca nimeni să fie vătămat în îndeplinirea acestei cereri, iar toți cei implicați să fie și ei binecuvântați. Amin.”


De ce vei avea nevoie:

  1. O măsuță altar pe care vei ține obiectele de ritual.

  2. O lumânare albă (lampă)

  3. O lumânare galbenă

  4. Tămâie cu aromă de lavandă sau iasomie.

  5. Flori albe. Pot fi narcise, lăcrămioare, margarete, iasomie, cale, frezii albe, tuberoze, ghiocei, liliac alb, flori de măr. Mirosul acestor flori, după cum știți unii dintre voi, este foarte ușor și delicat. Poți folosi una din aceste flori sau o combinație între ele. ATENȚIE MARE LA ALERGII! Dacă știi că ești alergic la polen sau unele flori, poți sări peste acest pas.

  6. Imnul Orfic către Muze printat sau scris de mână.


Când vei face ritualul:
Ca de obicei, vrei ca Mercur să fie în curs direct și nu în umbră, Luna e bine să fie în creștere și nu prost aspectată. Să nu cadă în Scorpion sau în detriment în Capricorn. Ziua nu este atât de importantă, dar, din moment ce lucrăm cu idei și mintea, ideal ar fi miercuri, în prima parte a zilei sau chiar când răsare soarele. Facem asta fiindcă, o dată cu răsăritul și creșterea intensității luminii, crește și creativitatea.


Ritualul propriu-zis:

  1. Aprinzi tămâia și lumânarea albă (lampa). Trasezi cercul în jurul tău și al altarului în sensul acelor de ceasornic cu mâna dreaptă întinsă, în timp ce vizualizezi cum o rază de lumină iese din ea și rostești:
    „Trasez acest cerc sacru ca o delimitare între lumea mundană și cea magică în care toate lucrurile sunt posibile în conformitate cu voința. Precum în cer, așa și pe pământ, precum în interior, așa și în exterior. Amin.”

  2. Respirație regulată în 4 timpi timp de 2 sau 3 minute. Inspiri timp de 4 secunde, ții aerul în piept timp de 4 secunde, expiri timp de 4 secunde, ții respirația 4 secunde. Repetă această respirație, chiar dacă nu îți iese perfect pentru 4 secunde. Important este să menții o respirație regulată. Tot timpul acesta, vizualizează cum, când inspiri, o faci nu doar pe gură/nas, ci și cum tot trupul tău, toți porii se deschid și trag energia aerului în corpul tău și se adună în plexul tău solar ca o sferă de lumină galbenă.

  3. Reciti imnul Orfic al Muzelor:
    „Voi, trup din Mnemosynei și al tatălui Zeus cu glas de tunet,
    Mândria țării Pierride, vestite și slăvite Muze,
    De muritori mereu aproape sub zeci de chipuri, mult râvnite,
    Sădind în fiecare tânăr virtutea neasemuită,
    Ne săturați flămândul suflet, ne inspirați curate gânduri,
    Crăiese și sfătuitoare, călăuziți dibacea minte,
    Și ați deprins inițiații cu datina divinei jertfe,
    Divina CLIO, EUTERPE și THALIA și MELPOMENE,
    Voi, TERPSICHORE și ERATO, POLYMNIA și cu URANIA,
    Tu, Muza-mamă, CALLIOPE, zeiță-aidoma de caste!
    Veniți, întruchipări celeste, la cei ce sunt inițiați
    Spre a le da o mare faimă și râvnă imnurilor dragi!”

Recitarea trebuie făcută cu fermitate și voce tare, dar nu strigând.
Aceasta poate fi repetată de încă 3 ori în caz că nu percepeți nimic.

  1. Aștepți în liniște câteva minute.
    Chiar dacă nu aveți vreo viziune în ochiul minții după 4 recitări, puteți să fiți siguri că muzele v-au auzit, chiar dacă o imagine clară nu se formează în minte.
    Manifestarea muzelor este subtilă, la fel ca natura lor a aerului, dar experiența ar trebui să fie una de sporire a agerimii minții, ca și cum gânduri și idei încep să vă vină în minte.
    Cât despre vizualizare, nu avem o descriere precisă a acestor duhuri, dar ce e de ținut minte e că sunt de natură cu Aerul și de gen feminin.

  2. Citirea petiției.
    Mai întâi, mulțumești Muzelor că și-au făcut prezența cunoscută și că au venit, iar apoi le citești cererea pe care ai scris-o mai devreme.

  3. Oferirea lumânării și florilor.
    Zici așa:
    „Pentru că sunteți binevoitoare și îmi răspundeți chemării, vă mulțumesc și vă ofer în semn de recunoștință lumina acestei lumânări și parfumul acestor flori.
    Fie ca acestea să fie semn de prietenie între noi de acum înainte.”
    Aprinzi lumânarea galbenă, apoi pui florile cu vază pe măsuța altar și inspiri adânc în plămâni parfumul acestora, după care le lași muzelor.

  4. Încheierea ritualului.
    Le urezi rămas-bun muzelor zicând:
    „Vă mulțumesc pentru prezență și ajutorul acordat. Puteți pleca după bună voie în domeniile voastre, în pace și prietenie. Amin.”

  5. Desfaci cercul trasându-l invers cu mâna stângă întinsă deasupra acestuia, în timp ce vizualizezi cum lumina din cerc se reîntoarce în mâna ta.

Florile, după ce vestejesc, de preferat merg aruncate direct pe pământ, undeva afară, sau oferite apelor unui râu sau pârâu, cu aceeași reverență cu care parfumul lor a fost oferit muzelor.


O dată ce ai terminat ritualul, cel mai bine este să nu te gândești la ce ai făcut. Se recomandă să faci ceva total diferit de practica magică, să te împământezi iar. Recomand treburi casnice, gătitul și mâncatul, o plimbare, o întâlnire cu prietenii.
Inspirația poate veni fie pe moment, fie în câteva zile. Important e să nu te preocupi de o nevoie imediată de rezultat. În caz că ești scriitor și ai suferit de un blocaj de scriere, acesta va fi eliberat ușor și îți vor veni idei pe care le poți scrie, la fel și pentru orice altă activitate artistică, cât și științifică.

Ritualul merge repetat de mai multe ori dacă ai alte proiecte creative la care lucrezi, în felul acesta construiești o adevărată relație cu muze și le faci parte din viața ta.



Să aveți spor în toate.
Frater Iustin.