Se afișează postările cu eticheta mitologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mitologie. Afișați toate postările

luni, 6 aprilie 2026

Afrodita Areia

Acum câteva zile am văzut o postare din partea unei prietene cu un videoclip despre Venus/Afrodita și felul de a fi al acestei zeițe. A fost un videoclip cu adevărat interesant care expunea câteva lucruri de care se întâmplă să fiu complet conștient, dar despre care nu prea am vorbit aici.

Cel mai des, în astrologie cât și în practica magiei planetare, asociem planeta și puterea lui Venus cu iubire, frumusețe, artă, muzică, bunuri, totuși aceasta este numită Micul Benefic al zodiacului din cauza că dispune de astfel de calități ce pur și simplu sunt plăcute pentru experiența umană.

Dar există și o latură mai puțin cunoscută a lui Venus și a zeițelor de natură venusiană, și aici vreau să mă opresc în mod deosebit la cultul Afroditei din Grecia Antică, fiindcă se întâmplă să fie cel mai bine cunoscut nouă. Bineînțeles, sunt și alte exemple la care ne putem uita precum Inanna, Astarte, Ishtar, Isis etc., dar cum nu am de gând să intru într-o analiză a cultelor religioase la un loc, vom rămâne la Venus/Afrodita, corespondența sa astrologică și trăsăturile mai puțin pașnice.




Eu se întâmplă să am o relație foarte strânsă cu sfera venusiană. Primul ritual mai serios pe care l-am făcut când eram adolescent a fost dedicat zeiței romane Venus, într-o perioadă în care simțeam că vreau mai multă iubire și prietenie și distracție în viața mea. Ce să zic, eram tânăr, cu o poftă imensă de viață, dar îmi lipseau conexiunile sociale, neavând prea mulți prieteni, și inclusiv cele romantice. Pot spune că rezultatele au fost impresionante și m-au purtat până în viața de adult, iar cumva simt că exercită o influență inclusiv în ziua de azi.

Scopul meu era cel de a aduce mai multă iubire și frumusețe în viață, dar în timp am descoperit că există și o componentă mai puțin plăcută legată de zeița iubirii. Am mai vorbit în alt articol că prețul iubirii este durerea, și când te implici, iubești, simți, te setezi pentru suferință ulterioară. Această suferință poate fi și frumoasă într-un sens, fiindcă îți arată și cât de mult ți-a păsat și cât de pasional ai iubit acea persoană.

Dar revenind la Afrodita în cazul acesta, în Grecia antică Afrodita, pe cât de adorată era, avea și o origine străină. Se presupune că această zeiță ar fi venit dinafara panteonului olimpic, de fapt aceasta nu era înrudită direct cu Zeus și restul olimpicilor. Mitul spune că în vremuri străvechi zeul cerului Uranus fusese castrat de către fiul său Cronos (Saturn). Acesta se afla într-o copulație continuă cu zeița pământului Geea sau Gaia, iar „dragostea” pe care o făceau ei rezulta în tot felul de creaturi mitologice, unele chiar monstruoase.

Cronos, unul dintre copiii acestora, oprește acest proces de procreare și, cu securea sa, îi taie părțile intime ale tatălui său, penisul și testiculele acestuia căzând în mare, întrerupând copulația cosmică dintre Cer și Pământ. Părțile sale intime fac o spumă în mare, iar din spuma mării Afrodita se naște pe malurile insulei Cipru.

Cipru nu face parte din teritoriul Greciei antice și, de-a lungul istoriei, a fost locuit de mai multe popoare încă din timpuri străvechi, inclusiv pentru poporul grec. Faptul că Afrodita nu e fiica directă a lui Cronos sau chiar a lui Zeus indică că originea sa este mai veche decât a panteonului olimpic condus de către Zeus.

Afrodita astfel probabil e venerată de mult mai mult timp, iar cultul său a pătruns în Grecia sau poate chiar era prezent înainte de dezvoltarea Greciei Antice clasice. Oricum, Afrodita în acele vremuri era o zeiță ce nu era doar chemată și căreia i se aduceau ofrande pentru iubire, frumusețe, atracție și toate lucrurile bune și frumoase. Exista inclusiv un titlu al Afroditei precum Afrodita Areia. Vedem aici un titlu ce, tradus în limba română, înseamnă: Afrodita lui Ares (zeul războiului) sau Afrodita războinică. Legătura poate veni ori din cauza mitului în care Afrodita are aventuri erotice și romantice cu Ares, zeul războiului, spre ciuda soțului ei Hefaistos, sau o conștientizare a grecilor antici că iubirea și frumusețea au și un caracter cuceritor și războinic.

Pentru a înțelege această nuanță mai bine, e îndeajuns să privim sincer și fără perdea iubirea. Când vorbim despre relații romantice sau erotice, ajungem inevitabil și la actul de a „cuceri” pe cineva. Ca și cum mintea și inima persoanei iubite și adorate trebuie cucerite, aproape printr-un act de forță. În plus, Venus/Afrodita simbolizează și ce dorim, ce râvnim, ce simțim că ne completează viața și fără care credem că nu putem trăi.

Actul de a merge la luptă, la război, trebuie motivat de către ceva. Ura și furia pot fi un motivant foarte puternic, au determinat de-a lungul mileniilor ca popoare să meargă la război pentru a-și nimici adversarii din ură și dispreț, dar mulți strategi realizează că iubirea este un motivant mult mai puternic. Un bărbat este dispus să comită acte de violență extremă din iubire pentru femeia sa, copiii săi, neamul sau țara sa. Patriotismul este totuși o formă de iubire față de țară și de neam, ce poate motiva omul să acționeze inclusiv violent, mergând la război pentru a proteja și ajuta obiectul adorației sale.

Inclusiv în legendele și epopeele grecești vedem cum iubirea este un disruptor cuceritor asupra minții unei persoane și, da, poate cauza războaie. În Iliada, Menelau, regele Spartei, merge la război împreună cu restul liderilor greci împotriva Troiei după ce soția sa, Elena, cea mai frumoasă femeie din Grecia, este răpită de către fiul regelui troian, Paris.

Poate istoric, distrugerea cetății troiene nu era neapărat motivată de iubirea lui Menelau pentru soția sa, dar a servit ca un casus belli aparent nobil. Acești greci nu mergeau la război pentru pământ de fapt, vorba venea că ei o făceau dintr-o promisiune pe care toți liderii greci o făcuseră către bărbatul pe care Elena l-ar fi ales ca soț, pentru a o proteja împreună cu uniunea cu soțul său, Menelau.

La fel, iubirea poate să îți dea și curaj. Motivarea de a acționa poate veni și din frică, și multe regimuri și state totalitare o folosesc, dar dragostea este mereu motivantul mult mai puternic.

Cât despre componenta astrologică a acestui articol, știm că Venus (Afrodita), în astrograma unei persoane, reprezintă ce iubim, ce prețuim, ce fel de persoane vrem ca parteneră în viețile noastre, în timp ce Marte (Ares) ne indică felul în care acționăm. Venus ne arată obiectivul, țelul nostru, unde vrem să ajungem. Fără obiective clare, în război, conflictul degenerează în lupte inutile ce duc la pierderi omenești fără rost. Venus indică scopul, dorința arzătoare pe care o avem, pentru care suntem dispuși să facem absolut orice, inclusiv să ne nimicim adversarii.

Vedem astfel cum Venus este o sferă mult mai complexă. De fapt, fiecare dintre cele 7 planete clasice din astrologie sunt mult mai complexe și interesante decât ar părea la prima vedere. Venus este astfel o forță atât a iubirii, cât și a luptei și războiului, iar înțelegând-o mai bine și mai pe deplin, ajungem astfel să ne înțelegem mai bine inclusiv pe noi.

Multe binecuvântări,
Frater Iustin

vineri, 20 iunie 2025

Despre misterioasele Muze, muzica, arta si inspiratia artistilor.

 În sfârșit ajung să vorbesc despre Muze, artă, muzică și inspirația artiștilor

Acest articol nu este o explorare a mitologiei antice grecești neapărat, fiindcă, în primul rând, nu sunt un istoric al religiilor încât să vă ofer o perspectivă pertinentă asupra acestor ființe divine misterioase pe care strămoșii noștri le invocau pentru a primi inspirație artistică.

Muzele ne-au fascinat de mii de ani. Spun că ne-au fascinat fiindcă prima mea iubire este de fapt muzica – asta înainte să descopăr magia și domeniul ocult. Mai întâi am explorat posibilitățile de a deveni muzician.

Muzica este și motivul pentru care am scris articolul despre Magia Muzicii, publicat în The Hermetic Tablet 2024, unde am avut marele noroc să apar în aceeași revistă cu giganți ai domeniului magic și ezoteric la nivel mondial.



Dar hai să ne întoarcem la spiritele care au inspirat până și termenul de muzică, și anume Muzele.

Sunt mai multe surse și variante privind câte muze ar exista, dar conform tradiției celei mai cunoscute, Muzele sunt fiicele lui Zeus (Jupiter) și ale Mnemosynei (zeița memoriei). Ele erau considerate protectoarele și custodele artelor și inspirației artistice, fiecare fiind asociată cu câte un domeniu specific al artei și științelor.

Cele 9 Muze:

  1. Calliope – Muza poeziei epice și elocvenței

  2. Clio – Muza istoriei

  3. Erato – Muza poeziei erotice și cântecelor de dragoste (ne dăm seama că aceasta clar inspiră multă lume încă și în ziua de azi)

  4. Euterpe – Muza muzicii și a poeziei lirice

  5. Melpomene – Muza tragediei

  6. Polyhymnia – Muza imnurilor sacre și a retoricii

  7. Terpsichore – Muza dansului și a corului

  8. Thalia – Muza comediei și a poeziei pastorale

  9. Urania – Muza astronomiei, astrologiei și a științelor exacte




Pentru omul modern, ideea de muze – ființe spirituale care ne binecuvântează cu inspirație – poate părea o fabulație. Dar dacă ești genul de om mai artistic, sunt sigur că te-ai confruntat cu momente în care îți veneau idei pentru artă, pictură, cinematografie, scris, muzică etc.

Aceste rush-uri de creativitate apăreau brusc și puternic, ca și cum nu aveai idee de unde vin – mai ales când știai că luni întregi poate te confruntai cu un blocaj creativ. Poate lucrai la un roman și nu știai cum să termini un capitol sau poate ești comediant și urmează un show important, dar simți că ți-ai pierdut simțul umorului și nu ai nicio idee de glume.

La fel, observăm de-a lungul istoriei cum mari oameni de știință și filozofi se trezeau cu inspirație uimitoare, doar ca mai apoi să o piardă. Uneori păreau posedați de ideile pe care le aveau, ca și cum nu aveau destul timp sau limbaj pentru a le exprima.

Inspirația lui Newton, de pildă, se bănuia că era de origine divină și nu doar rezultatul unui măr căzut în cap. Nu cred că un simplu măr ar fi fost capabil să-l inspire pe tânărul geniu să formuleze fizica newtoniană și să facă progrese uriașe în matematică pentru a o explica.

Dar Newton era un caz aparte. Deși astăzi este cunoscut ca cel mai important om de știință al epocii moderne, puțini știu că întreaga sa activitate alchimică și ocultă a fost ascunsă de comunitatea științifică. El credea într-o lume vie și spirituală, populată de inteligențe și forțe invizibile. Aceste credințe nu îl făceau mai puțin capabil în știință – dimpotrivă.

Aceste calități de geniu sunt atât de uraniene, încât sunt asociate cu planeta Uranus în astrologie și cu a noua muză, Urania.

Muzele sunt, în mare parte, asociate cu aerul pe planul elemental. Aerul guvernează gândirea, ideile și inspirația – iar până și cuvântul inspirație vine direct din acest simbolism. Se spunea că ideile sunt purtate de vânt și pot fi „inspirate” odată cu aerul pe care îl respirăm.

Procesul de expirație ar reprezenta transmutarea acestor idei, venite din tărâmul elementalilor de aer, în artă, scris, poezie – toate domenii guvernate de cele nouă muze.

Partea grozavă la Muze este că ele încă sunt aici și ne pot inspira, dacă știm cum să interacționăm cu ele și să le cerem ajutorul.

Pentru toți artiștii, muzicienii, scriitorii, inventatorii și filozofii care au ajuns – cumva – pe acest blog, vă voi dezvălui în curând un ritual prin care puteți intra în contact cu Muzele, pentru a depăși blocajele de creativitate.
Devenind prietenii acestor spirite, creativitatea voastră va înflori.

Acest ritual va fi publicat pe Gumroad, împreună cu restul ritualurilor și traducerilor mele.

Fiți binecuvântați.
Frater Iustin