Transformarea emoțiilor

În câteva articole precedente, cât și în „Manualul de Magie cu Lumânări”, am vorbit despre Formă și Forță și, mai exact, cum forța unui ritual este dată de către trăirile și emoțiile noastre.

Forma pare a fi ceva mai ușor de înțeles, cu toate că e ceva mai complexă. Aici vorbim despre formule, incantații, sigilii, cercuri, organizarea spațiului și timpul în care facem un ritual. Da, aceasta acoperă mai multe lucruri ce merg gestionate în același timp, dar fără forța emoțiilor acestea sunt cam de prisos.

Nu spun acum că un ritual poate fi cărat doar de puterea și forța emoțiilor și transformarea acestora în cercul sacru, dar forma este vasul în care ținem emoția și o preschimbăm în ceva diferit și util pentru îndeplinirea a ceea ce ne dorim.

Cam la fel ca apa din butoaiele de la nunta la care Iisus a participat în Cana Galileii. Noi trebuie să învățăm cum să transformăm această apă în vin. Și este ușor de înțeles cum de apa și vinul, două lichide, au de-a face cu emoțiile, pentru că la nivel fizic avem de-a face cu hormoni diferiți ce conferă stări emoționale.

După cum vedeți, toate sunt interconectate.
Voi da un exemplu legat de un ritual pentru abundență financiară și bani. De obicei facem un astfel de ritual fiindcă am conștientizat că ducem o lipsă în acest departament. Emoția poate fi de neliniște și anxietate asupra situației financiare.
În timpul ritualului, prin forma pe care o folosim, în funcție de format, rășini pe care le ardem, lumânări pe care le aprindem și vorbele pe care le rostim, ajungem să transformăm această emoție de anxietate în una de anticipare și încântare.

La nivel emoțional, ne preschimbăm noi, ca și cum ne-am schimba mintea, cât și compoziția chimică din vasele sanguine.
Scopul, bineînțeles, este de a ajunge la acea stare de satisfacție și bucurie de împlinire. Acesta este pasul crucial. La finalul fiecărui ritual pe care îl facem, contează să ajungem în acea stare de credință, încredere și confort știind că mesajul nostru a fost înțeles de către Divinitate și că nu numai că ne va da ce am cerut, ci deja am și primit.

Scopul final este acela de a avea acea stare de „credință”. Când mă refer la credință nu mă refer doar la proclamarea unei anumite credințe religioase, ci la certitudinea că Dumnezeu te ascultă și știe ce vrei și îți va și da.

El le-a răspuns: ‒ Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil!

Problema e că noi, ca oameni, trăim vieți în care suntem încercați de îndoială la fiecare pas. Iar în epoca aceasta modernă, care e dominată de raționalismul științific, a trăi în credință și a întreține această stare necesită antrenarea minții și a emoțiilor noastre.

De aceea facem ritualurile zilnice precum Micul Ritual al Pentagramei și Pilonul Central, la fel cum monahii își spun rugăciunile pentru a întări credința și a avea măcar cât o fărâmă din bobul de muștar despre care spunea însuși Hristos.
Pentru a deveni magicieni mai eficienți, vă recomand să faceți exercițiul următor. Și are doar 2 pași simpli.
Timp de cel puțin 10 minute, stai în poziția ta preferată de meditație. Poate fi lotus, șezând pe scaun sau alta. Dar e important să fie confortabilă și nu prea mult încât să inducă somnul.

Pasul 1: Conștientizează emoția pe care o simți în momentul respectiv. În fiecare zi vom avea anumite stări sau dispoziții emoționale. Permite-ți să simți emoția aceasta pe deplin și fără restricții.
De exemplu, în cazul meu, având și Luna în Berbec, tind să fiu un om cu o dispoziție emoțională mai agresivă și predispoziție spre nervozitate. Să zicem că, de dragul exemplului, aveți și voi în acel moment o stare de enervare și ușoară furie. Conștientizați și simțiți-vă emoția aceasta negativă.

Pasul 2: Transformarea emoției. Odată ce ai conștientizat-o și simțit-o, sugerează-ți că începi să simți cum această emoție se schimbă. Progresiv, pas cu pas, secundă cu secundă. Poți seta un cronometru la care să te uiți și, cu fiecare secundă, simți cum această emoție inițială (posibil să fie negativă) se preschimbă în altceva ce poți folosi.

Pentru cazul emoției de nervozitate și furie, să spunem că o transformăm în motivație. Acesta este un proces ușor, fiindcă cele două sunt asemănătoare și fiindcă furia ne determină să fim motivați și să trecem la acțiune. De preferat e să facem această tranziție în mod natural, dar majoritatea dintre noi ajungem să hrănim doar pe cea inițială.
La finalul exercițiului, termini cu o altă dispoziție emoțională care nu doar că este utilă în ritual, ci și în viața de zi cu zi.

De exemplu, poate suferi de anxietate și teamă înainte de examen. Poți transforma această stare în încredere. Ori încredere că îl vei lua, sau, chiar dacă nu ai învățat nimic și pici examenul, să ai încrederea că data viitoare vei învăța bine și îl vei lua cu notă mare. Important e că încerci.

Sper să vă fie de ajutor.
Frater Iustin.

Epoca singurătății

Intenționam să scriu despre acest subiect de ceva vreme, însă am tot amânat, fiindcă în ultima perioadă programul meu a devenit din ce în ce mai încărcat.

Timpul fiind limitat, îmi este din ce în ce mai dificil să ofer consultanță la fel de frecvent și să răspund tuturor întrebărilor și solicitărilor celor care mă contactează.

Inboxul meu rămâne deschis pentru oricine dorește să-mi lase un mesaj și să solicite ajutor sau informații legate de magie, ocultism, astrologie ori tarot. Însă, de când am început această activitate, am observat un lucru comun în rândul majorității clienților mei.

Concluzia nu este una fantastică sau ieșită din comun, ci o problemă tot mai răspândită în epoca noastră: singurătatea.

Nu spun că toată lumea suferă de singurătate, dar, în mod special, persoanele care caută ajutor în aceste domenii tind să se confrunte cu ea. Cel mai des sunt solicitat pentru o citire cu tarotul, geomantie, o astrogramă sau pentru sprijin într-un ritual ori sfaturi practice aplicabile în viața de zi cu zi ori în practica ocultă.

Însă, din ce în ce mai des, mă regăsesc în postura de a deveni mai mult decât un simplu prestator de servicii – un fel de prieten surogat.

Nu am nicio problemă în a-mi face prieteni noi. Și atâta timp cât îmi permit timpul și energia, mă bucur să răspund întrebărilor sau să ascult pe cineva fără să judec.

Dar adevărul este că, la finalul zilei, sunt și eu un om simplu, cu limitele sale. Timpul meu este finit, și chiar dacă intențiile mele sunt sincere, prietenia mea surogat nu poate umple golurile reale din viața cuiva.

Poate că este o consecință a stilului nostru de viață modern – nu mai trăim în familii extinse, triburi sau comunități, ci fiecare în propriul apartament, în propriul univers. Avem hrană, apă, utilități și toate bunurile dorite, dar ne lipsește conexiunea umană autentică.

Din experiență, observ cât de mulți oameni sunt disperați să fie ascultați fără a fi judecați. Și îmi dau seama că această nevoie profundă nu poate fi satisfăcută nici de un străin ca mine, nici de videoclipuri ori meditații ghidate de pe YouTube.

O clientă de-a mea, de exemplu, a trecut prin experiențe traumatizante în adolescență și în primii ani de adult. Aceste traume i-au conturat un drum al vieții care a dus-o pe culmile disperării. A urmat dezumanizarea și, ulterior, transformarea într-o persoană pe care nici ea nu o mai putea respecta. I-am spus că este o ființă rănită și singură, care are nevoie de prietenie și conexiune – de cineva care a trecut prin ceva asemănător. Chiar sper că îmi va urma sfatul și va căuta un grup de sprijin în care să împărtășească, dar și să primească vindecarea pe care, de una singură, nu o va găsi.

Un alt client, un bărbat pe care l-am consiliat în trecut, a suferit ani întregi dezamăgiri în relații și a fost nevoit să muncească din greu pentru a susține o fostă soție care l-a tratat cu dispreț și chiar cu ură. Mi-am dat seama că era profund singur și rătăcea în căutarea unui sens al vieții. Sesiunile noastre se transformau în conversații lungi, așa că l-am întrebat: „Auzi, dar tu nu ai prieteni cu care să vorbești despre toate astea?” Mi-a răspuns că nu, că acolo unde locuiește este foarte greu să-și facă prieteni. L-am încurajat măcar să încerce, pentru că, odată ce-ți împărtășești experiențele cuiva și afli și despre viața acelui om, propriile tale probleme nu mai par chiar atât de copleșitoare.

Dacă citești acest articol, poate că și tu treci prin ceva similar. Ce vreau să îți spun este că nu trebuie să fii singur. Și poate, ceea ce crezi că e dorința de a fi iubit de o femeie sau un bărbat, este de fapt o nevoie mai profundă: nevoia de conexiune umană autentică.

Întreabă-te dacă nu cumva rădăcina fricilor și anxietăților tale este lipsa unei vieți sociale reale, lipsa legăturilor profunde cu oameni cărora chiar le pasă de tine.

Cred că trăim într-o lume în care tuturor ne-ar prinde bine să avem măcar un prieten adevărat. Prietenia este, din păcate, mult subapreciată în comparație cu alte tipuri de relații.

Dacă știi că ai un prieten sau o prietenă cu care nu ai mai vorbit de mult, pune mâna pe telefon și sună-l. Întâlniți-vă la o cafea. Vorbiți deschis, fără teama de a fi judecați.

Și, cel mai important, nu lăsa acea conexiune să se estompeze și să dispară în timp.

**Frater Iustin**

Nu abandona gândirea critică.

Dacă data trecută am vorbit puțin despre credința în ceea ce faci, acum vin cu reversul medaliei și cu importanța gândirii critice în practica ocultă. Asta simt nevoia să o spun și în urma unor conversații cu persoane care mă abordează pentru servicii, care și-au format opinia despre magie și ocultism din filme de proastă calitate ce încearcă să explice aceste fenomene, diverse persoane colorate de pe internet ce pretind că au superputeri sau superstiții din popor sau propagate de către instituții religioase. De obicei, aceste perspective tind să umfle puterile magice dincolo de proporții și creează mai multă confuzie fiindcă ajungi să crezi că nu există o logică a acestor fenomene sau ritualuri. Dar adevărul este că magia este un proces mult mai intelectual și mercurial, aș zice. 

Dacă stăm să o comparăm cu alte căi mistice sau religioase, aș putea spune că magia are o abordare științifică chiar dacă nu este o știință dură cum e fizica sau chimia. Este mai mult o activitate ce ține de emisfera stângă a creierului decât multă lume ar crede, și aici trebuie să amintesc și abilitatea creierului de a discrimina, vezi articolul despre virtutea discriminării. 

Nu, nu mă refer la discriminarea sexuală sau rasială sau alte obiceiuri imorale, ci la abilitatea de a înțelege diferențe și a categorisi experiențe și fenomene prin care vei trece în activitatea ta magică sau ocultă. 

Aici spun că există o metodologie și căi de a verifica ce este adevărat și ce este pură fantezie. Iar asta este extrem de important într-o lume care e tot mai dominată de falsitate și pură fantezie. Uneori, mai multe personaje ce le poți întâlni vor pretinde că știu și înțeleg lucruri despre tine sau mai multe subiecte, când de fapt nu știu nimic și doar aruncă jargon spre tine sperând că vei fi impresionat cu numărul de termeni pe care nici ei nu îi înțeleg.

Spun asta ca o metodă de a te păzi de păcălici și oameni falși. Eu, când discut cu cineva despre servicii de divinație sau magice, cer cât mai multe informații și stressez importanța unei conversații serioase înainte. Pentru că, chiar dacă aș avea abilitatea de a citi gânduri, mereu există posibilitatea de eroare. Din acest motiv nu abandonez gândirea critică. În plus, mereu va exista posibilitatea ca un ritual să nu funcționeze, și ai nevoie de gândire critică pentru a înțelege care ar fi fost cauzele eșecului. Astfel te perfecționezi și vezi ce funcționează și ce nu.

Alt pericol este căderea în pericolul iluziilor, contacte cu spirite ce se prefac că sunt ceva ce nu sunt, închipuiri despre persoane sau rezultate ce nu au legătură cu realitatea. Păstrează-ți abilitatea de a gândi critic. Iar dacă nu o ai dezvoltat-o, asigură-te că faci tot ce poți să o crești.

Multe binecuvântări,

Frater Iustin Levi