Înainte să continui cu alte articole despre această fascinantă metodă de divinație, câteva lucruri trebuie bine stabilite și înțelese. Acestea sunt detalii pe care omul modern le-a uitat în consecința vieților noastre ca parte dintr-o societate seculară, în care religia, dar și spiritualitatea autentică, au fost cam împinse la marginea societății.
Aici vin cu argumentul împotriva superstiției, totuși. În niciun caz nu sunt de părere că ar trebui să negăm beneficiile ce ne-au adus metoda științifică. De-a lungul ultimelor 2 secole, umanitatea a reușit să depășească obstacole imense precum bolile, foamea, reușim să traversăm continente și oceane folosind transportul aerian, am reușit să divizăm atomii încât să obținem energie din abundență. Dar toate aceste cunoștințe pe care le-am dobândit datorită metodei științifice au venit la pachet și cu un scepticism poate chiar morbid, în mod deosebit în Occident.
Ce-i drept, e clar că nu toată planeta este seculară și încă mai există destule societăți ce au o viață spirituală integrată, una ce nu presupune doar retreat-uri de mii de euro și nici viața monastică într-o mănăstire izolată din Carpați.
Aceste popoare, triburi, încă mai rețin o mare parte din uimirea și fascinația vie față de univers, cosmos, planeta noastră și o preaslăvesc ca fiind puternică, importantă și plină de viață.
O concepție străveche, dar pe care eu o consider la fel de valabilă și astăzi datorită practicii mele spirituale, este că universul este viu. Mă refer aici nu doar la formele de viață biologice, cele pe care le putem observa, fotografia sau filma etc.
În vremuri străvechi, în perioada Renascentistă, Medievală și Antică, strămoșii noștri luau acest adevăr ca atare. Nu exista dubiu că lumea era plină de spirit și de spirite, de duhuri și energii pe care nu le putem înțelege neapărat rațional și nu le putem percepe cu cele 5 simțuri sau cu instrumente de observație.
În cazul magiei naturale renascentiste și al astrologiei, înțelepții vorbeau de razele stelare sau ale astrelor ce erau transmise către Pământ. Acestea influențau și determinau evenimente de toate felurile. Cele mai evidente, în mod clar, erau cele ale Soarelui și Lunii. Și aici e mai mult decât evident că ne trezim și suntem activi în timp ce Soarele e sus pe cer și dormim când apune și își desfășoară acea călătorie nocturnă pe cealaltă parte a lumii sau în lumea tenebrelor, precum ar spune multe legende mitologice.
Luna, la fel, determină această influență prin razele sale, gradul de luminozitate, dacă e în creștere sau în scădere și culoarea sa.
Dar, la fel cum cele 2 astre luminătoare au putere, la fel și celelalte planete din cosmologia străveche, înainte de Johannes Copernicus. Saturn, Jupiter, Marte, Venus și Mercur, toate posedă putere și spirite, cât și energii ce se resimt și aici, pe Pământ.
Pământul este în centrul acestui Univers. De fapt, pot să fiu destul de îndrăzneț să îl susțin pe Claudius Ptolemeu și să zic că, de fapt, Pământul este centrul universului, chiar dacă, din punct de vedere astronomic, știm că acesta, de fapt, se învârte în jurul Soarelui în sistemul solar.
Acest lucru este totuși irelevant. Toată experiența noastră ca ființe umane în aceste trupuri o trăim din această perspectivă, de aici, de pe Pământ, privind în cosmosul îndepărtat.
Mai mult decât atât, Pământul, pe lângă faptul că este în centrul Universului și este recipientul acestor raze stelare sau al emanațiilor descendente, dacă am adera la o perspectivă qabalistică hermetică, acesta este și însuflețit.
Anima Mundi, sufletul lumii, este cel cu care interacționăm când începem o operațiune a divinației. Acest spirit este vast și cu margini imposibil de cuprins cu mintea umană. Fiindcă el pătrunde nu doar lumea materială, cât și cea nematerială.
În egală măsură putem face o interogare despre un rezultat concret, „Oare va trece de examenul de șofer?”, cât și una ce ține în mod evident de gândurile și emoțiile unei persoane față de noi.
Pot ușor și să pun întrebarea: de ce sentimente are cineva față de mine? Și, prin metoda divinației geomantice, voi afla acest răspuns. Metoda poate varia, poate fi tarot, poate fi geomanție, astrologie sau altceva. Unii sunt inclusiv obișnuiți să citească în flacăra unui foc de tabără. Cu suficientă pregătire și exercițiu, și așa poți primi răspunsuri.
Lumea fiind vie, aceasta este și deseori personificată în forma de divinități în mai multe culturi ale neamurilor de pe fața globului.
Ideea cu care sper să rămâneți este că orice operațiune de divinație, în adevăratul sens, nu este doar o formă de a ghici. Fiindcă lumea este vie și populată de duhuri și însuflețită de Spiritul Lumii, divinația devine în așa fel o formă de comunicare. Noi formulăm întrebarea, o adresăm aspectului potrivit acestei Anima și, la rândul său, aceasta ne răspunde.
Răspunsurile vin prin metoda aleasă. În cazul Geomanției, aceasta este efectiv mai „împământenită”, fiindcă partea solidă este folosită. Există și motive practice în acest sens: este mult mai eficient să dezvolți o metodă practică de divinație folosind pământul sau aspectul solid al lumii decât în nori (aer), în apă sau în flăcări (piromanție). Pământul sau obiectele solide sunt mai ușor de manipulat, fie că am folosi nisip, un băț, zaruri sau doar un creion și hârtie.
Multe binecuvântări.
Frater Iustin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu