Consecințe prietenoase

În practica mea solitară, începând cu anul 2021, am început să lucrez și cu forțe planetare tot mai intens.

Mă refer aici în mod deosebit la Venus, fiindcă practica include și invocarea de forțe legate de Marte. Totuși, în cazul lui Venus am observat și niște efecte cumva neașteptate în împrejurimile mele. Această practică a început mai mult în jumătatea a doua a anului 2024, când, pe lângă ritualurile mele regulate, începusem și să invoc aceste forțe planetare.

Acum, ca să scot partea negativă din drum înainte să vorbesc despre ce vreau cu adevărat, trebuie să spun că, invocând Marte în fiecare zi de marți, începusem să devin tot mai combativ și agresiv în conversații, să caut confruntarea și conflictul și, dacă aveam ocazia, să critic ceea ce nu mi se părea corect sau just.

Nu mă miră asta deloc, pentru că am un caracter care este, într-o oarecare măsură, marțial. M-am născut cu Soarele în Scorpion, semn condus de Marte în astrologia veche, și care este exaltat în semnul ascendentului meu, Capricorn.

În fine, scriu asta mai întâi fiindcă vreau să elimin consecințele marțiale cât pot mai repede ca să trec la ce contează mai mult în acest caz. Eu știu că Marte, ca principiu și forță, este legat de proiecte, impulsul și voința noastră de a explora, de a lupta, de a cuceri și se manifestă cel mai bine în afara căminului nostru. Fix acolo unde este necesar să fim adevărați luptători și să ne străduim pentru binele nostru, chiar dacă, făcând asta, trebuie să trecem peste niște obstacole sau chiar persoane ce ne-ar sta în cale.

Totuși, titlul acestui articol este „Consecințe Prietenoase”, așa că vă puteți da seama ușor că nu Marte este subiectul principal, ci opusul acestuia, Venus.

Atât în mitologia greacă, cât și în cea romană, vedem această dihotomie fascinantă dintre Marte și Venus, Ares și Afrodita, ura și iubirea — două extreme ale aceleiași direcții. Până și pe hexagrama din tradiția magică occidentală vedem că Marte și Venus sunt într-o opoziție: Marte ocupând poziția de stânga sus, iar Venus, de dreapta jos.

Venus corespunde și cu chakra mundană a sefirei Netzach, adică a Victoriei, care zace pe pilonul milei în Arborele Sefirotic.

Totuși, ca să revin la anecdota mea personală: eu, oricât de multă magie aș practica, am un defect — sau poate o calitate — care fie mă ajută, fie mă îngreunează. Aceea este că, oricât de mult aș practica, am o doză sănătoasă de scepticism.

Așa că nu sunt impresionat prea ușor, dar, de când am început să invoc Venus ca parte din rutina mea săptămânală, am observat niște schimbări foarte plăcute.

Recunosc că ador sfera venusiană, și asta din cauza faptului că un ritual cu Venus a fost printre primele pe care le-am făcut — prin 2006, când începusem întreaga aventură magică. Iar beneficiile s-au făcut simțite imediat.

Totuși, în cazul de față, din cauza faptului că invoc Venus fără să-i solicit anumite lucruri, observasem o schimbare foarte pozitivă în vecinii mei.

Mai întâi, trebuie să înțelegeți că nu sunt un om foarte sociabil. În plus, mă consider cumva antisocial, oricât de sociabil aș încerca să fiu, și asta din cauza înfățișării mele. Totuși, după vreo două săptămâni de invocări ale lui Venus în fiecare vineri, observ că lumea din blocul meu devine cumva mult mai prietenoasă.

Eu stau la parter, așa că mă pot bucura de observațiile atente ale tuturor membrilor acestei mici comunități care atât intră, cât și iese din el. Și văd cum tot mai mulți oameni mă întâmpină cu un zâmbet și cu o urare de „o zi bună” sau „o seară frumoasă”.

Dar schimbarea nu este doar percepută în comportamentul vecinilor. Inclusiv eu încep să devin mai sociabil și să le spun TUTUROR vecinilor — fără să mă gândesc — „Bună ziua”.

Nu fac discriminări: fie că e bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, sau chiar copil, am mereu o urare bună pe buze, iar ei îmi răspund la fel.

Ba mai mult, toți vecinii devin foarte amabili (cel puțin cu mine) și fac tot ce pot să îmi țină ușa deschisă la bloc, inclusiv fetișcane de 15 ani de la care m-aș fi așteptat să fie preocupate mai degrabă de smartphone-ul lor decât de un străin.

Oricum, este ceva interesant, dar foarte plăcut și, în egală măsură, dubios — și îmi place.

Simt că și eu devin mai prietenos, mai binevoitor și dispus să îmi ajut aproapele. Iar eu spun asta considerând că nu sunt un om chiar atât de sociabil. Am momentele mele în care cel mai mult îmi doresc să fiu lăsat în pace și lumea să nu vorbească cu mine.

Contează foarte mult atmosfera sau vibe-ul pe care îl creăm în jurul nostru, mai ales unde locuim, fiindcă vrem să avem relații prietenoase cu vecinii. Pot apărea situații neprevăzute în care ai nevoie de ajutor: un loc de parcare, cineva să îți primească un colet în locul tău când ești plecat, etc.

Eu vorbesc cu multe persoane care îmi spun că experiențele lor de zi cu zi variază foarte mult. Unii dintre ei, din păcate, au vecini neprietenoși cu care intră mereu în conflicte.

În cazul meu, văd cum lucrurile se schimbă, cum lumea devine mai amabilă și că nu strică niciodată să ai parte de vecini care, chiar dacă nu îți sar în ajutor, măcar să îți ureze o zi bună și să te binecuvânteze cu politețea cuvenită.

Multe binecuvântări,

Frater Iustin