Intenționam să scriu despre acest subiect de ceva vreme, însă am tot amânat, fiindcă în ultima perioadă programul meu a devenit din ce în ce mai încărcat.
Timpul fiind limitat, îmi este din ce în ce mai dificil să ofer consultanță la fel de frecvent și să răspund tuturor întrebărilor și solicitărilor celor care mă contactează.
Inboxul meu rămâne deschis pentru oricine dorește să-mi lase un mesaj și să solicite ajutor sau informații legate de magie, ocultism, astrologie ori tarot. Însă, de când am început această activitate, am observat un lucru comun în rândul majorității clienților mei.
Concluzia nu este una fantastică sau ieșită din comun, ci o problemă tot mai răspândită în epoca noastră: singurătatea.
Nu spun că toată lumea suferă de singurătate, dar, în mod special, persoanele care caută ajutor în aceste domenii tind să se confrunte cu ea. Cel mai des sunt solicitat pentru o citire cu tarotul, geomantie, o astrogramă sau pentru sprijin într-un ritual ori sfaturi practice aplicabile în viața de zi cu zi ori în practica ocultă.
Însă, din ce în ce mai des, mă regăsesc în postura de a deveni mai mult decât un simplu prestator de servicii – un fel de prieten surogat.
Nu am nicio problemă în a-mi face prieteni noi. Și atâta timp cât îmi permit timpul și energia, mă bucur să răspund întrebărilor sau să ascult pe cineva fără să judec.
Dar adevărul este că, la finalul zilei, sunt și eu un om simplu, cu limitele sale. Timpul meu este finit, și chiar dacă intențiile mele sunt sincere, prietenia mea surogat nu poate umple golurile reale din viața cuiva.
Poate că este o consecință a stilului nostru de viață modern – nu mai trăim în familii extinse, triburi sau comunități, ci fiecare în propriul apartament, în propriul univers. Avem hrană, apă, utilități și toate bunurile dorite, dar ne lipsește conexiunea umană autentică.
Din experiență, observ cât de mulți oameni sunt disperați să fie ascultați fără a fi judecați. Și îmi dau seama că această nevoie profundă nu poate fi satisfăcută nici de un străin ca mine, nici de videoclipuri ori meditații ghidate de pe YouTube.
O clientă de-a mea, de exemplu, a trecut prin experiențe traumatizante în adolescență și în primii ani de adult. Aceste traume i-au conturat un drum al vieții care a dus-o pe culmile disperării. A urmat dezumanizarea și, ulterior, transformarea într-o persoană pe care nici ea nu o mai putea respecta. I-am spus că este o ființă rănită și singură, care are nevoie de prietenie și conexiune – de cineva care a trecut prin ceva asemănător. Chiar sper că îmi va urma sfatul și va căuta un grup de sprijin în care să împărtășească, dar și să primească vindecarea pe care, de una singură, nu o va găsi.
Un alt client, un bărbat pe care l-am consiliat în trecut, a suferit ani întregi dezamăgiri în relații și a fost nevoit să muncească din greu pentru a susține o fostă soție care l-a tratat cu dispreț și chiar cu ură. Mi-am dat seama că era profund singur și rătăcea în căutarea unui sens al vieții. Sesiunile noastre se transformau în conversații lungi, așa că l-am întrebat: „Auzi, dar tu nu ai prieteni cu care să vorbești despre toate astea?” Mi-a răspuns că nu, că acolo unde locuiește este foarte greu să-și facă prieteni. L-am încurajat măcar să încerce, pentru că, odată ce-ți împărtășești experiențele cuiva și afli și despre viața acelui om, propriile tale probleme nu mai par chiar atât de copleșitoare.
Dacă citești acest articol, poate că și tu treci prin ceva similar. Ce vreau să îți spun este că nu trebuie să fii singur. Și poate, ceea ce crezi că e dorința de a fi iubit de o femeie sau un bărbat, este de fapt o nevoie mai profundă: nevoia de conexiune umană autentică.
Întreabă-te dacă nu cumva rădăcina fricilor și anxietăților tale este lipsa unei vieți sociale reale, lipsa legăturilor profunde cu oameni cărora chiar le pasă de tine.
Cred că trăim într-o lume în care tuturor ne-ar prinde bine să avem măcar un prieten adevărat. Prietenia este, din păcate, mult subapreciată în comparație cu alte tipuri de relații.
Dacă știi că ai un prieten sau o prietenă cu care nu ai mai vorbit de mult, pune mâna pe telefon și sună-l. Întâlniți-vă la o cafea. Vorbiți deschis, fără teama de a fi judecați.
Și, cel mai important, nu lăsa acea conexiune să se estompeze și să dispară în timp.
**Frater Iustin**
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu