Acum aproape un an am scris un articol în care răspundeam la întrebarea dacă poți practica magie fiind ateu.
Răspunsul meu pe scurt a fost nu, iar cel lung tot un nu dar cu mai multe argumente.
A fost o experiență foarte interesantă să enumăr aceste argumente pentru care o viziune și perspectivă materialistă ateistă nu se potrivește cu magia și îl dădusem ca exemplu pe faimosul ateu, nimeni altul decât Richard Dawkins.
Dar acel articol a fost ca un fel de confesiune fiindcă înainte să intru iar în practică, EU eram cel care se identifica fix cu materialismul și implicit cu acest faimos biolog britanic care era și încă este oripilat de orice idee de existență a supranaturalului sau a ceva ce e dincolo de ce nu poate fi verificat și măsurat folosind metoda științifică.
Totuși el, împreună cu mulți alți atei cât și cu mine prin anii dinaintea reînceperii practicii mele magice nu înțeleg că știința în sensul modern sau metoda științifică de fapt e un fel de empiricism dus la extrem, în care orice nu poate fi atins, mirosit, văzut, auzit, măsurat și analizat nu are cum să fie „real”. Dar știm cum lucruri imaginare pot avea un impact mult mai mare asupra vieților noastre decât cineva real.
Să zicem că ai un vecin care stă la tine în bloc, sau dacă nu stai în bloc și la casă, să zicem că e un vecin din cartier. Poate îl vezi, îl saluți, îi zici bună ziua ca orice alt vecin politicos. Poate i-ai împrumutat o bormașină în trecut, iar el ți-a oferit locul său de parcare când aveai oaspeți în vizită veniți de departe pentru mașina lor.
Dar dincolo de aceste interacțiuni de politețe, acesta nu are un impact prea mare asupra ta. Să îl comparăm acum pe vecinul tău, pe nume... să zicem George, cu un personaj fictiv.
Voi da cazul meu și voi vorbi despre Rocky Balboa din seria de filme Rocky cu Sylvester Stallone.
Pentru mine Rocky e o adevărată inspirație. Un boxer amator care ar putea să fie un campion adevărat dacă nu ar boschetări și s-ar antrena serios.
Primește o șansă să se lupte cu campionul mondial, Apollo Creed, care e clar o copie a lui Muhammad Ali.
Rocky trece printr-o transformare imensă în primul film. În câteva luni se duce în formă fizică de top sub pregătirea antrenorului său Mickey. O cucerește pe Adriane și începe o viață nouă și alege să nu mai lucreze ca un simplu recuperator.
Rocky pierde lupta cu Apollo, dar voința lui de a merge până la capăt, de a nu se lăsa înfrânt chiar dacă e bătut măr de către campionul mondial, câștigă inimile spectatorilor și a noastră, cei care ne uităm la film.
Realizăm că acesta nu este un film despre box, ci despre spiritul de neclintit al umanității. Acel spirit care oricât de greu i-ar fi, orice primejdie sau lovituri ar primi din partea vieții și sorții refuză să renunțe și luptă chiar dacă știe că va pierde.
Rocky alege să lupte fiindcă asta e natura sa. Șansa oferită de Apollo să dovedească cine e îi transformă viața, ajunge să îl înfrângă pe campion în al 2-lea film și apoi seria de filme evoluează cu noi provocări în ring cât și în viața mundană.
Rocky este un personaj fictiv, este invenția lui Sylvester Stallone și a regizorilor. Dar pentru mine cât și pentru sute de milioane de oameni.
În magie lucrăm cu simboluri care impresionează asupra subconștientului și cu concepte abstracte puse în dramă prin ritual folosind forța și forma pentru a obține transformări cât și rezultate tangibile.
În magie ne folosim imaginația în mod activ. În loc să o ignorăm și să spunem precum mulți dintre acești materialisti că e doar ceva „imaginar”, noi răspundem că „da, într-adevăr este imaginație, dar doar fiindcă e imaginație nu înseamnă că e și ireal”. De fapt cam orice lucru pe care îl percepem și îl trăim se întâmplă mai degrabă în imaginație. Când punem mâna pe un obiect, sunt impulsuri electrice transmise de la nerv ce ne spun de mărime, textură, temperatură și greutate către creier.
Creierul apoi procesează informația și formează o „imagine”, o senzație în imaginația noastră.
Dar la fel și cum putem percepe, putem și să proiectăm folosindu-ne imaginația. În astfel de momente, nu mai suntem doar receptorii acestor curente de energie și fizicalitate ci ajungem să fim proiectori. Impresând asupra imaginației noastre, creăm schimbări în conștiință și prin principiul reflecției schimbăm și lumea în care trăim.
Folosind imaginația și acceptând realitatea ajungem să facem magie.
Din acest motiv, revin către concluzia articolului precedent. Dacă ești ateu, cel mai probabil magia nu va funcționa pentru tine.
Multe binecuvântări,
Frater Iustin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu