Doar pentru cei slabi

În ultimii 5 ani, de când am început iar marea operă, am ajuns să cunosc personaje foarte interesante și să mă familiarizez tot mai mult cu lumea ocultă, cât și cu persoane ce au o anumită greutate în domeniul ezoteric, atât local, cât și internațional.

Și chiar dacă sunt foarte recunoscător pentru faptul că am avut această onoare de a cunoaște și chiar colabora cu unele dintre aceste vedete din underground-ul ezoteric, recunosc că în continuare sunt tare nemulțumit de felul în care comunitățile ajung să fie fondate și evoluează.

Un lucru ce musai trebuie abordat cu ocazia aceasta este felul de persoane care sunt atrase de domeniul ocult. Aici, din păcate, vei cunoaște mai multe feluri de indivizi, dar vreau de data aceasta să mă concentrez mai mult pe 2 categorii ce la suprafață vor părea arhetipuri prea simple pentru a fi chiar adevărate.
Oricum, scopul acestui articol e să meditez asupra felului în care personalități puternice atrag pe cele slabe, precum flacăra atrage moliile și restul insectelor.

Din cauza aceasta vă ofer aceste două categorii: cei obsedați de putere și control, cu personalități dominante sau așa-zișii „puternici”, și cei ce caută apartenența, fragili sau cei „slabi”.
În România există cel puțin 5 astfel de organizații sau grupuri cu tematică esoterică, fie că vorbim de yoga, reiki, radiestezie și chiar magie, unde astfel de persoane se adună.

De obicei, grupurile și organizațiile sunt fie fondate, fie coordonate de către primii indivizi, care tind să intre în categoria de „puternici”. Pun acest cuvânt în ghilimele fiindcă ei poate sunt oameni foarte slabi în felul lor, dar au o aură de autoritate. Chiar dacă mulți dintre ei poate încep ca fiind bine intenționați, ajung să fie un centru de gravitație ce atrage celelalte personalități.

De exemplu, am observat cum o organizație fără nume, pe care nu doresc să o numesc, e condusă de un lider carismatic. Acesta este respectat în „cerurile” ezoterice românești ca și cum ar avea legitimitate, chiar dacă personal consider scrierile sale foarte leneșe și lipsite de cercetări.
Acesta este activ de câteva decenii și a atras în jurul său mulți discipoli, dar și-a făcut și mulți rivali cu trecerea timpului, din cauza unor activități extracurriculare ale sale ce nu sunt neapărat legale sau morale. Problema e că până acum există doar zvonuri în privința sa, acuzații ce nu sunt făcute oficial prin denunț la autorități, dar e clar că acesta și-a format o imagine în egală măsură pozitivă cât și negativă.

Cei ce îl ascultă și îi sunt elevi îi sunt în totalitate devotați, iar cei care s-au ars în urma experiențelor cu dânsul îl detestă cu multă patimă.
Ce recunosc în cazul elevilor – fiindcă de-a lungul vieții mele am cunoscut câțiva, cu una s-a întâmplat chiar să am o scurtă relație în 2007–2008 – este devotamentul total față de tot ceea ce spune. Am realizat că majoritatea dintre aceștia, în ciuda umflării în pene de care dau dovadă, sunt în mare parte oameni foarte fragili. Persoane ce suferă de anxietate, frici, au răni emoționale adânci ce necesită tratament psihoterapeutic serios.
Unul dintre ei povestea cum acest lider l-a salvat de la suicid și că fără el nu știe unde ar fi fost.
Și chiar dacă nu pot nega că în unele cazuri există și efecte pozitive ale acestuia, nivelul de obsesie și devotament față de ce spune este puțin înfricoșător, ca și cum aceștia ar face parte mai degrabă dintr-un cult și, când vine vorba de lucruri pe care liderul carismatic le spune, sunt incapabili de rațiune.

Unde vreau să ajung cu asta: în timp, am văzut că am început și eu să capăt această autoritate nescrisă în aceste cercuri de natură ezoterică sau magică, dar cu ocazia asta declar ceva să fie clar pentru toată lumea:

Îmi doresc ca fiecare care vine la mine pentru ajutor, îmi citește articolele sau chiar participă la lecțiile private să nu mă vadă ca vreo autoritate supremă.
În esență, chiar dacă practic magie și am adunat multe informații de-a lungul anilor, sunt doar un om, și doar pentru că am aceste cunoștințe nu înseamnă că pot să trag cu fulgere din ochi și nici bășinile nu îmi miros a levănțică.

Nu voi pretinde vreodată că ce spun eu este adevărul absolut. Nu vreau să mă vedeți ca vreun lider carismatic fiindcă, una la mână, îmi displac mult liderii carismatici, și doi, îmi doresc ca fiecare dintre voi să deveniți puternici și autonomi până la punctul în care nu veți avea nevoie de ajutorul meu deloc și ne putem privi ca egali.
Spun asta și fiindcă recunosc că, oricât de moral aș încerca să mă comport, mereu va exista ispita controlului, asta fiindcă slăbiciunile altora pot fi la fel și ale mele.

Nevoia aceasta de a aparține unui grup, unui curent sau a unui lider e pentru cei slabi, iar eu nu îmi doresc ca voi să fiți slabi.

Multe binecuvântări.
Frater Iustin

Rezultate pentru gestionarea emoțiilor

Acum câteva luni am consacrat 2 medalioane din selenit și cupru pentru 2 persoane.

Ambele sufereau de probleme de natură emoțională.

Una suferea de anxietate și frici, cu momente de furie din cauza unei triple cuadraturi între Lună, Saturn și Marte, creând un fundament emoțional foarte neplăcut pentru aceasta. Cealaltă lucrează în domeniul medical, ca stomatolog, și deseori interacționează cu persoane aflate în stări serioase de stres și teamă. Activitatea acesteia include un anume nivel de durere din partea pacientului. Și chiar dacă un pacient înțelege că lucrările stomatologice implică durere spre binele său, acesta tot poate proiecta emoții și gânduri negative către medic.

Aceste sentimente negative ajung eventual să se imprime în aura acesteia, cât și în mediul în care se află, anume cabinetul. Astfel de lucruri sunt cumva inevitabile dacă lucrezi în domeniul medical, fiindcă de obicei persoanele care vin și îți cer ajutorul sunt în stări de durere.

Am mai avut o conversație mai devreme cu un coleg de „meserie” care se întâmplă să lucreze într-un magazin magic aici, în București. Mi-a explicat că meseria sa de lucrător comercial într-un astfel de magazin nu e chiar atât de frumoasă pe cât aș crede. Și un motiv MARE pentru asta e faptul că au clienți ce nu sunt în stări psihice sau emoționale prea echilibrate. Îmi spunea cum vin oameni disperați, la capătul puterilor, și apelează la soluții magice fiindcă celelalte mundane le sunt epuizate.

Pe lângă asta, sunt și indivizi care în general nu prea dau dovadă de echilibru sau împământare, așa că energiile lor emoționale sunt sălbatice și greu de controlat. El, fiind sensibil pe acest plan, le simte, și senzațiile nu sunt mereu plăcute.

Chiar și așa, sunt foarte bucuros să aflu că 2 medalioane consacrate cu aceste proprietăți de calmare și reducere a emoțiilor negative au funcționat bine. Una dintre persoane a spus că nu mai are coșmaruri și poate dormi liniștită în sfârșit. Aceasta e o realizare mare și se leagă direct de aspectele lunare. Suntem obișnuiți, când Soarele e pe cer, să fim în stare de veghe, iar când Luna e pe cer, noaptea, să fim în subconștient, în somn. Cele două stări sunt extrem și egal de importante, pentru că una influențează pe cealaltă.

Dacă ai coșmaruri și trăiești într-o stare de frică în subconștient, în astral, această stare va colora și dispoziția ta în stare de veghe și vei acționa mai mult ca un animal speriat, fiind gata ori de luptă, ori de fugă, iar deciziile nu prea vor fi raționale.

Cealaltă persoană, care este medic, este și ea mai puțin anxioasă, iar asta o ajută să performeze mai ușor ca medic. Când suntem stabili și echilibrați, aceste binecuvântări curg în afara noastră, ajutându-i și pe alții.

Acesta este un dar în adevăratul sens, mai ales dacă lucrăm cu oamenii, fiindcă un pacient nu mai pleacă speriat sau furios, ci, poate, după o intervenție sau o terapie, ajunge să înfrunte viața cu mai multă vigoare și încredere.

Mai rămâne să fac astfel de obiecte consacrate. Momentan vreau să îi mulțumesc și Arhanghelului Gabriel și întregii ierarhii de spirite lunare care au lucrat cu mine spre vindecarea acestor clienți.

Multe binecuvântări.

Frater Iustin

Înțelepciunea nebunului

Revenim la tarot după mult timp, de data aceasta nu cu sfaturi de divinație, ci cu câteva cuvinte despre această arcană majoră foarte interesantă: Nebunul.

În multe citiri făcute de către tarotiști, Nebunul apare ca o forță sau un arhetip irațional care ne împinge și ne îndeamnă să trăim în moment, să uităm de prudență, să ne aruncăm în aventură și să acceptăm consecințele care vor fi, fie că sunt bune sau rele.
În altele, această arcană apare ca un mare avertisment: că suntem aerieni și ne pierdem conexiunea cu realitatea, că efectiv suntem predispuși riscului de a înnebuni, de a ne pierde mințile.

Nebunul, inițial, în primele seturi de tarot de când apăruseră aceste cărți, era o variațiune a unui vagabond sau a unui clovn. Interpretarea din vremurile când tarotul era doar un simplu joc de cărți era fix aceasta. Nebunul era un om imprevizibil, probabil bolnav mental și incapabil să trăiască în societate.
În alte instanțe, era comediantul regelui sau al lordului, unicul căruia i se permitea să spună adevărul folosind umor monarhului. Acesta, în astfel de cazuri, era ridicat de la un simplu vagabond, boschetar și indezirabil la un membru indispensabil al curții regale.

De când avem tarotul lui Arthur Edward Waite și Pamela Colman Smith însă, Nebunul a căpătat puternice referințe oculte, cabalistice și magice și a devenit arcana ce pornește întreaga poveste a inițierii.

Dar de ce tocmai Nebunul? De ce nu Marele Preot (Hierofantul), Steaua, Marea Preoteasă sau Magicianul? Care ar fi mesajul pe care Nebunul vrea să ni-l transmită?

În prima instanță, am putea spune că nu prea are nimic folositor de zis. Se vede că este un rătăcitor, cu toate posesiile sale într-o traistă pe un băț. E clar un bărbat tânăr, fără mare experiență, ce savurează momentul prin felul în care ține floarea în mână. Acesta literalmente se oprește în drum să miroasă florile. Poate fi o aluzie la savurarea momentului sau la tratarea cuceririlor sale erotice (florile) ca fiind ceva de simțit și trăit în prezent, ca apoi să meargă mai departe.
Câinele aleargă după el, parcă să îl însoțească sau parcă să îl muște, dar nu îi oferă atenție.
Are privirea ridicată către cer, către nori. Este literalmente cu capul în nori și nu pare deloc atent pe unde pășește.
Acesta pășește pe marginea unei prăpăstii și mai are doar un pas înainte să cadă sau să sară de pe ea.

Nebunie pură, nu-i așa?
Privindu-l, vedem că este irațional, nesăbuit, aerian, indiferent de pericolele vieții, dezinteresat de siguranța materială, în timp ce tratează fiecare zi ca pe o aventură.

Dar hai să trecem la latura sa înțeleaptă. Este o înțelepciune ce nu și-o exprimă prin texte sau prin adoptarea unei busole morale stabile. Nebunul, în nebunia sa, înțelege că nu are rost să ne preocupăm prea mult cu lucruri temporare, precum banii și avuția. Acesta nu este atașat de un anume loc unde să prindă rădăcini. Lumea este gata pentru el să o exploreze și să o trăiască prin experiențe, nu prin cărți, filme sau poveștile altcuiva.
Nebunul nu își face strategii sau planuri; el pășește liber și cu încredere în necunoscut, inclusiv în primejdie, făcând un adevărat salt de credință, crezând că soarta sau Dumnezeu îl va păzi.
Este, într-adevăr, un mod nesigur de a trăi, dar măcar este unul autentic. Nu îi pasă de titluri și onoruri, proprietăți și apartenențe sociale sau politice. Într-un fel, chiar dacă e sărac și un simplu vagabond, el este un om liber.

Dar cea mai semnificativă parte a simbolismului Nebunului este acest salt de credință pe care e dispus să îl facă. Și acesta este 100% relevant în vremurile în care trăim. Nebunul nu raționalizează, el crede că totul va fi bine. Și în această credință, își afirmă inclusiv încrederea în Dumnezeu, în divin.
Pentru o societate rațională, materialistă, seculară sau chiar anti-teistă, Nebunul – din cauza acestei credințe pe care nu și-o poate explica în cuvinte – este considerat un nebun.
Orice mistic, magician sau persoană pe această cale inițiatică va fi mereu considerat de către societatea largă ca un simplu nebun.

În cazul meu, îndoiala de sine la începutul acestei călătorii magice mi-a tot ridicat întrebarea: „Oare nu cumva sunt un simplu nebun?” Iar scepticismul celor din jur, al familiei sau al societății mi-a arătat aceeași întrebare: „Nu cumva ești puțin cam nebun? Ia bagă-ți mințile-n cap!”

Dar iată și lucrul pozitiv, inclusiv în această îndoială temporară: dacă ai măcar această doză de scepticism, poți integra simbolismul și arhetipul Nebunului cât mai sănătos.
Da, poate sunt puțin nebun, dar măcar aleg să interacționez cu acest arhetip sau spirit al Nebunului în mod conștient. Și când e vorba să fac lucruri lumești, să lucrez, să duc gunoiul, să gătesc, ies din acest curent și mă împământez. Dar cât timp mă rog, fac ritualuri, meditez, sunt împăcat cu ideea că pentru societatea largă sunt un nebun. Și nu mă deranjează.

Multe binecuvântări.
Frater Iustin