Un spațiu sacru

Această anecdotă este despre felul în care acțiunile noastre într-un anume loc îi conferă un caracter aparte.

De-a lungul istoriei s-a știut despre existența a unor locuri sacre. Inițial în culturile primitive și tribale, șamanii erau capabili să identifice locații în natură ce păreau să fie aliniate cu anumite energii sau conferau șamanului abilitatea de a se conecta cu diverse spirite.

Dar în cazul de față, vorbim despre sanctificarea unui spațiu simplu de ritual. Nu avem de-a face cu sfințirea unui lăcaș de cult, ci doar camera în care îmi tot desfășor ritualurile de cam 4 ani, de când m-am mutat în apartamentul în care locuiesc acum.

Practica mea, încă de atunci, includea un ritual despre care am mai discutat cu alte ocazii pe blog – Micul Ritual al Pentagramei.

În caz că cunoașteți acest ritual, poate deja știți că se începe cu Crucea Cabalistică, trasarea celor 4 pentagrame în cele 4 puncte cardinale și, la final, chemarea celor patru arhangheli: Rafael în Est, Michael în Sud, Gabriel în Vest și Uriel în Nord.

Ce e de luat în minte este faptul că am practicat acest ritual cel puțin o dată în aproape fiecare zi, în aceeași cameră și aproximativ în același loc toți anii aceștia. Astfel, am ajuns la un punct în care nici nu mă mai chinui să vizualizez cei 4 arhangheli în acele direcții cardinale. Ai putea spune că am ajuns cumva la un fel de certitudine că ei sunt acolo când le vibrez numele – la fel cum știu că apa e udă și focul arde, etc.

Această repetare continuă a dus însă și la niște efecte neașteptate. Ca să continui, vă mai dezvălui câteva lucruri despre mine.

Din adolescență, și ai putea spune până acum, am fost foarte pasionat de muzica rock și metal. Am în bibliotecă multe CD-uri, cât și cărți, și am fost la sute de concerte. La fel, se întâmplă să am în garderobă și foarte multe tricouri cu formații. Unele dintre formațiile care îmi plac sunt așa, mai profane. Mai pe scurt, una din ele a cochetat cu imaginea profană, satanică sau pur și simplu anti-creștină.

Iar alt tricou e cu o trupă care, la fel, a folosit această imagine, dar mai „la mișto”. În orice caz, nu împărtășesc credințele afișate de către aceste trupe și am mai menționat cum practica magică m-a deschis mai mult spre credința în Dumnezeu și a reconciliat relația mea cu religia creștină.

Totuși, în unele situații, din pură conveniență, mai port și tricouri cu aceste trupe, ocazional. Se întâmplă să am rufe puse la spălat și cam acestea sunt opțiunile de purtat pentru ziua respectivă.

Acum un an și jumătate însă, venisem de la job și deja era târziu. Trebuia să îmi fac rutina zilnică și purtam un tricou cu una din aceste trupe. Înainte să îmi încep rutina, care începe fix cu ritualul pentagramei, mi-a trecut prin minte gândul că poate ar fi cel mai bine să îmi dau jos tricoul și să port altceva mai puțin profan, dacă tot fac acest ritual în care vibrez nume sacre ale lui Dumnezeu și chem cei 4 Arhangheli. Dar latura mea sceptică a răspuns cu: „Haide, frate, că n-are nimic, merge și așa.”

Adoptând vorba tipic românească de „lasă, bre, că merge și așa”, încep ritualul și, din moment ce fac semnul crucii cabalistice, mă simt cam incomod. Ritualul acesta durează poate 2 minute să îl duc până la capăt – hai 3, dacă îl fac mai serios.

Trasez pentagramele și ajung la punctul în care mai rămâne să trasez pentagrama din Nord, unde, în mod normal, știu că acolo trebuie să îl invoc pe Arhanghelul Uriel.

Dar, spre mirarea mea, simt că nu o mai pot face. Poate fi un blocaj mintal, dar în ochiul minții vizualizez cum acest arhanghel, de cel puțin 3 metri înălțime, așa cum îl vizualizez de obicei, se uită consternat la mine, cu o privire de puternică dezaprobare. Atunci chiar încep să mă simt cu musca pe căciulă, ca și cum aș fi un copil mic, certat de către un părinte și pe cale să fiu plesnit peste față pentru vreo prostie pe care am făcut-o.

Realizez că nu pot să duc ritualul la capăt așa. Mă dezbrac de tricou și îmi fac toată rutina la bustul gol. De atunci, am evitat să mai intru în cameră cu orice obiect profan, precum acel tricou.

Recent, tot așa, din lipsă de opțiuni, purtam prin casă un tricou cu altă trupă, tot așa profană, și în cameră aveam o lumânare care ardea. Trebuia să plec de acasă și, cum nu las niciodată o lumânare să ardă cât timp sunt plecat, dau să intru în cameră – dar, la fel, simt că nu am cum și am un blocaj mental ce nu îmi permite să fac acest lucru cât timp port acel tricou.

Reușesc să o sting după ce mi-l dau jos.

În urma acestor experiențe, mai am câteva discuții cu câțiva prieteni ce se țin de practică la fel ca mine, și unul povestește cum, într-o mănăstire din Oltenia, la fel, în urma unor adorații ale Maicii Domnului, într-un spațiu al mănăstirii s-a creat o zonă unde cine vine se simte incapabil să păcătuiască.

Acum, nu știu dacă acest lucru este 100% adevărat, dar în urma acestor experiențe nu mi se mai pare imposibil.

Mai intră în ecuație și faptul că această cameră e un spațiu sacru doar pentru mine și pe alții nu i-ar afecta.

Ideea care rămâne este că lucrurile pe care le facem într-un anume loc îi conferă un caracter. Eu am oferit un exemplu cu practică magică, dar ne putem uita la felul în care ne împărțim apartamentele și casele pe diverse categorii de camere. Dormitorul este locul unde dormim, unde ne lăsăm să fim cei mai vulnerabili și ne expunem vulnerabilitatea inclusiv în acele momente de intimitate sexuală.

Bucătăria e unde ne preparăm mâncarea etc. În alte case mai mari însă, pe vremuri, exista și o cameră de rugăciuni, unde membrii familiei se puteau retrage pentru a se ruga în liniște și fără vreo distracție.

E de ținut minte că ceea ce facem conferă locului o anumită energie, un caracter și o legătură și cu forțe spirituale. Noi sanctificăm sau profanăm locul, dar la fel și locul, ulterior, ne poate schimba și pe noi.

Vedem asta când intrăm într-un spațiu asociat cu învățatul și educația, cum ar fi o bibliotecă sau o universitate. Automat suntem transpusi într-o dispoziție deschisă spre a explora și a ne stimula intelectul. Într-un club de noapte suntem direcționați să ne pierdem inhibiția și așa mai departe.

Analizați spațiile în care vă desfășurați activitatea și vedeți cum voi ajungeți, prin acțiunile voastre, să schimbați aceste spații.

**Să aveți spor în toate,**

*Frater Iustin*