De pe raft: Războiul Nevăzut

Pe internetul spiritual sau ezoteric românesc circulă multe idei și texte de origini exotice, dar mai puține despre spiritualitatea creștin-ortodoxă.

E o pierdere mare pentru cei ce îl caută pe Dumnezeu în diverse practici de meditație, yoga sau chiar consumul de substanțe menite să extindă conștiința, fiindcă în cadrul religiei creștine avem o adevărată comoară de texte, cât și de practici care îl aduc pe Dumnezeu în viețile noastre.

Această cronică vine din perspectiva mea. Nu sunt vreo autoritate în materie de spiritualitate creștin-ortodoxă, dar, odată cu trecerea timpului și după câțiva ani buni de rătăcire, am ajuns să apreciez tot mai mult calea aceasta.
În mod ironic, a fost practica mea magică, pe care am reînceput-o după o pauză serioasă, cea care m-a deschis iar spre Dumnezeu.

În timpul inițierii mele, am trecut prin mai multe încercări și provocări menite să mă facă să învăț adevărurile cosmosului, dar și ale propriei ființe. În vremurile acestea am fost măcinat de frământări, trebuind să fac pace cu cine sunt, ce fac și felul în care mi-am trăit viața.
Practica aceasta este menită să te ajute să privești adânc în interior și să confrunți „demonii” care m-au făcut să rătăcesc ceva timp în întuneric și deznădejde.

Pentru că acesta este primul lucru pe care aceste ființe îl vor face odată ce începi să realizezi și să conștientizezi adevărul. Anume acela că Dumnezeu ne-a făcut, ne iubește și că vrea să ne desăvârșim venind înspre El.
Dar, cum știm și din învățăturile creștin-ortodoxe, drumul acesta este mereu plin de primejdii, ispite și decepții, iar chiar dacă avem potențialul de îndumnezeire, e bine să conștientizăm că suntem foarte naivi și ușor de păcălit.

Șiretlicurile, ai spune, la fel cum spune și Nicodim Aghioritul în acest manual de viață spirituală, ar veni de la dușman, de la Diavol. Dar cel mai mare șiretlic, însă, vine din altă parte, de undeva mult mai aproape—de fapt, vine din noi.

Lupta sau acest război nevăzut, această violență continuă pe plan mental și spiritual, nu este dusă doar cu spiritele malefice, paraziții ce se atașează sau ispititorii ce ne șoptesc în ureche să facem ce este rău, să ne mândrim și să păcătuim, ci cu noi înșine.
La fel ca teoria psihanalizei lui Freud, Sinele sau Id-ul este partea din noi ce ne impulsionează să ne satisfacem toate poftele, deseori spre dezonorarea noastră, cât și a aproapelui nostru.

Știu că poate clerul ar fi dezgustat de această alăturare, dar citind această carte am observat această paralelă interesantă.
Nicodim Aghioritul, un părinte spiritual ce a dus o viață monahală extrem de strictă, vine însă cu strategia perfectă pentru combaterea sinelui și a dușmanilor noștri care ne vor îndemna mereu pe calea malefică:

1. Să nu te încrezi în tine.

2. Să îți pui toată încrederea și credința în Dumnezeu.

3. Să te lupți neîncetat.

4. Să te rogi.

Începem cu prima armă: aceea de a nu te încrede în tine.
Pare cam contra a tot ce ni se spune în ziua de azi, mai ales din partea multor așa-ziși maeștri spirituali sau învățători. Peste tot, în media, cât și din partea lor, suntem sfătuiți să avem încredere în noi, fiindcă noi am ști cel mai bine ce ne este de folos.
Acest lucru este o mare și gogonată minciună. Cel mai des nu știm absolut deloc ce vrem, și chiar dacă vrem ceva, nu ne putem explica de ce. Judecățile noastre sunt cel mai des eronate și greșite în multe feluri, atât cele de moralitate, cât și cele simple, legate de ce decizii să luăm în viețile noastre.
Oricât de mult potențial avem și oricât de mult ne-am ridica, am învăța sau ne-am înțelepți, suntem tot ființe limitate.
Chiar dacă, prin absurd, să zicem că am avea cele mai pure și benevolente intenții, suntem limitați în resurse fizice, mentale și spirituale pentru a îndeplini ce vrem.

A doua armă dată de către Nicodim Aghioritul este să ne punem toată încrederea în Dumnezeu.
Asta vine logic, fiindcă numai El are resurse infinite la dispoziție.
Acesta este atotputernic, atotcunoscător și înțelept și este în totalitate bun.
Și chiar dacă nu știm ce ne-ar face bine în diverse circumstanțe și momente din viață, ne putem baza pe El să ne dea exact ceea ce ne va fi cel mai de folos.

A treia armă este lupta neîncetată.
Părintele Nicodim ne amintește că lupta aceasta spirituală cu demonii, care ne vor atâța și îmboldi, are loc tot timpul și că este esențial să nu lăsăm în nici o clipă garda jos.
Vom fi ispitiți, tentați și atacați din toate direcțiile, în timp de veghe și în somn, și chiar când trecem printr-o perioadă confortabilă trebuie să fim vigilenți.
Mai ales ne sfătuiește să fim vigilenți cu noi înșine, pentru că din interiorul nostru vor porni cele mai multe sugestii: să nu ne iubim aproapele, să nu cinstim pe Dumnezeu și să încercăm să ne ridicăm pe noi.
Vanitatea și mândria vor fi primejdii constante, iar chiar și în ultima clipă a vieților noastre, deznădejdea ne va asalta, încercând să ne nimicească în momentul în care ne dăm ultima suflare.
Deci, lupta aceasta cu sinele, cât și cu dușmanii noștri spirituali, este constantă. Să nu te aștepți că, odată ce ai cucerit un păcat, ai scăpat în totalitate de ispită și de tentații.

Bineînțeles, ultima armă este rugăciunea.
Prin rugăciune ne smerim, ne punem încrederea în Dumnezeu și îi cerem ajutorul.
Și prin rugăciune ne luptăm, așa că autorul ne îndeamnă să cerem ajutorul duhovnicului nostru, să respectăm canonul și, în afara acestuia, să ne rugăm constant.
Rugăciunile sunt de multe feluri, dar prin rugăciune îndeplinim și celelalte trei condiții pentru a birui.

Ce mi-a plăcut tare mult la această carte este și stilul în care e scrisă.
Nicodim Aghioritul ne prezintă textul în capitole scurte, de cam 2 sau 3 pagini maxim, și totul pe un ton blând și prietenesc, menit să ne încurajeze, să ne dea credință și optimism.

Pentru mine, această carte a ajuns în mâinile mele într-un moment special. O perioadă de timp, înainte să adorm, mă măcina un gând. Mereu am avut un somn dificil, fiindcă, în familia mea, pe linie maternă, neamurile mele au cărat această povară.
Înainte să adorm, eram deseori agitat și mă măcina o întrebare: „Cu cine să mă lupt? Cine este dușmanul meu? Pe cine trebuie să răpun?”
Asta venise și în urma stadiului meu de inițiere, în care începusem, în fiecare marți, să invoc puterile planetare ale lui Marte.
Consecințele acestei practici au scos la suprafață impulsuri marțiale. Știam că sunt chemat la luptă cumva, și gândul acesta îmi ocupa până și starea de veghe.
Mă bucur că, în sfârșit, am găsit un răspuns satisfăcător cu ajutorul părintelui Nicodim Aghioritul.

Frater Iustin

Transformările interioare sunt cele mai puternice.

Am vorbit în articolul precedent că majoritatea dintre noi începem pe calea aceasta magică fiindcă vrem să facem o schimbare sau poate avem o dorință ce vrem să fie îndeplinită.  

Aceasta este cea mai comună motivație legată de practica aceasta și cei mai mulți dintre noi vrem ca mediul nostru înconjurător sau persoanele cu care interacționăm să se schimbe după placul nostru.  

Asta, în prima instanță, e o dorință destul de egoistă, fiindcă o persoană mai modestă ar înțelege că nu este centrul universului și că există și alți indivizi, fiecare cu voințele și dorințele lor, și nu este firesc să ne așteptăm ca totul să ne fie pe plac.  

Dar, totuși, nouă nu ne plac greutățile. Ca toate ființele umane, vrem maximizarea plăcerii în timp ce implicăm minimul de efort necesar pentru a o obține. Cam asta este gândirea la care toți ne racordăm, chiar dacă există variațiuni.  

Recunosc și eu aici că îmi cam place confortul, prefer să nu mă schimb și lumea să se adapteze la mine, oricât de nerealist aș fi.  

Tăumaturgia, sau tipul de magie în care afectăm lumea în care ne aflăm ca să devină mai pe placul nostru, este această categorie de magie.  

Am vorbit cu altă ocazie și de cealaltă formă de magie aici, și anume teurgia. Prin teurgie, în loc să schimbăm lumea din jur, optăm pentru concentrarea energiilor și eforturilor noastre spre interior și anume schimbarea noastră.  

Experiențele pe care le avem și, inclusiv, senzațiile sunt toate filtrate prin gândirea și percepțiile noastre individuale, iar experiențe care pentru unii ar fi îngrozitoare, pentru altcineva ar fi ceva obișnuit.  

Să luăm, de exemplu, cazul în care subit rămâi fără internet sau fără telefon mobil și calculator. Majoritatea dintre noi am intra într-o adevărată panică, fiindcă unii am ajuns chiar și să creștem cu smartphone-ul sau tableta în mână.  

Dar dacă ne transformăm îndeajuns încât să nu ne dorim așa ceva și să nu vedem neapărat că aceste conexiuni la web sunt o necesitate absolută, am putea să ne continuăm viața neperturbați și nederanjați, ba chiar bucurându-ne de pacea și liniștea adusă.  

La fel și când am fi la școală sau facultate, observăm cum un elev, când ia o notă mică, trece printr-o experiență traumatizantă, în timp ce altul acceptă că nu poate mereu să fie pe primul loc.  

Vă mai dau aici un exemplu real. Acum cam 8 sau 9 luni în urmă, mă contactează o clientă care avea probleme cu iubitul ei, și anume acesta era extrem de atașat de mama și sora lui. Aceste două femei îi dominau viața, toate deciziile le lua în funcție de toanele lor. Și chiar dacă înțeleg că poate mama sa voia ca acesta să fie îngrijit și să nu aibă probleme, pentru un bărbat la 42 de ani era totuși cam târziu să stea în continuare ascuns după fusta mamei.  

Vă puteți imagina cum această situație crea și insatisfacție din partea clientei.  

Ca să îl ajut să devină mai independent, în loc să schimb circumstanțele sale, am zis că soluția cea mai bună este ca el să se schimbe. Ritualul făcut avea menirea ca acesta să devină mai independent, să își urmărească obiectivele profesionale, cât și romantice, după propria voință și nu depinzând de femeile din familia sa.  

Transformările au venit treptat și crescând în putere, acesta devenind mai asertiv, asumându-și deciziile de unul singur și setându-și obiective personale, de data aceasta în pofida intereselor „familiei”.  

Acum, această întreagă problemă ar fi putut să fie rezolvată și cu cealaltă abordare, în care schimbăm circumstanțele în care se află, și ar fi necesitat mai multe ritualuri.  

Dar nu ar fi avut rost, fiindcă dacă el nu s-ar fi schimbat, ar fi revenit la vechile obiceiuri și fix înapoi în aceeași situație.  

Acesta e doar un caz cu care eu m-am întâlnit. Dar dacă vreți să faceți o schimbare în viețile voastre, uitați-vă la voi mai întâi. Vedeți ce faceți, cum percepeți anumite experiențe și ce gânduri aveți, fiindcă schimbările cele mai mari pe plan exterior vor avea loc când, pe interior, devenim mai buni.  

Multe binecuvântări.  

Frater Iustin

Ce vrei nu este mereu și ce îți trebuie.

Dorința. Aceasta este motivația noastră principală pentru care ajungem să apelăm la magie sau la servicii magice.  

Dorințele și poftele ne conduc viețile în mare parte. Vrem ceva, pe cineva, bani, putere, influență, control etc.  

În mare parte, când cineva începe să studieze magia, o face nu neapărat și din motivele cele mai bine intenționate. Și tocmai din cauza aceasta știm că practicile acestea oculte ajung să aibă o reputație negativă.  

O dată ce o persoană normală de altfel, care nu are aspirații neapărat înalte dincolo de satisfacția nevoilor primare, descoperă această tehnologie, ea este mânată în primul rând de satisfacția acestor dorințe.  

Totuși, știm că ceea ce vrem sau poftim nu este neapărat și ceea ce ne face bine.  

Poftele noastre și aceste dorințe sunt mânate de aceste procese interioare care sunt preocupate cu satisfacția ego-ului.  

Totuși, ego-ul se întâmplă și să nu fie prea înțelept sau, uneori, chiar inteligent. Ajungem deseori să spunem sau să îndeplinim anume fapte și acțiuni care, de altfel, sunt pur stupide, doar pentru că vrem să ne umflăm simțul de importanță de sine.  

Și aici nu stau să judec, fiindcă voi recunoaște și eu că e bine când te simți important, e o senzație plăcută, poate chiar seducătoare.  

Revenind totuși la intenția pentru care facem ritualuri magice, rostim mantre, medităm sau ne reprogramăm creierul folosind tehnici de NLP.  

Din cauză că, cel mai des, funcționăm la acest nivel mai primar, am vrea să evaluăm cu mare atenție ce vrem și de ce vrem ceea ce vrem. Asta fiindcă se întâmplă des ca lucrurile la care poftim să ducă la consecințe negative.  

Există, de exemplu, o poveste care mai circulă în cercurile acestea oculte, că poți să faci o petiție, un talisman sau să conjurezi un spirit ca să îți aducă o sumă imensă de bani. Foamea de bani, cum ar spune formația de hip-hop *La Familia*, îi poate mâna pe unii la astfel de gesturi disperate.  

Și nu e nevoie neapărat să privim domeniul ezoteric aici, e de ajuns să vedem câți oameni apelează la criminalitate pentru a se îmbogăți.  

Dar să spunem că, de exemplu, faci un ritual pentru o sumă de bani și te trezești cu o valiză cu câteva milioane de euro în fața ușii tale de apartament.  

Tu poate te bucuri că o ai, dar poate cineva a lăsat-o acolo sperând să ajungă la altcineva anume, iar acum este în posesia ta. Puteți vedea cum situația poate deveni mult mai complicată.  

Dar chiar dacă banii nu ar veni din astfel de surse dubioase și, să spunem, că o mătușă de-a ta fără moștenitori îți lasă o sumă uriașă de bani, în mâinile unui om necumpătat, un astfel de câștig subit, nemeritat, poate însemna un dezastru.  

O dată în posesia banilor, poftele și dorințele acestui individ îl vor mâna să îi cheltuie pe toate distracțiile inutile, să se obișnuiască cu un stil de viață decadent, numai ca să piardă toată suma și să ajungă și dependent de anumite substanțe legale sau ilegale.  

Dar cel mai des, în experiența mea – spun aici lucrând cu clienți –, este obsesia și dorința pentru o anume persoană.  

Și fiindcă încă ne aflăm într-o perioadă de Venus în retrograd, e bine să ne amintim că ceea ce vrem și adorăm poate nu e și ceea ce ne face bine.  

Am avut recent o conversație cu cineva care dorește obsesiv să fie iubit de către o femeie. Dar, din ce am înțeles și din ce ar fi discutat și cu prietenii și familia sa, acesta a fost sfătuit să nu o mai caute, fiindcă nu este o persoană bună pentru el sau nu e o persoană bună în general.  

Vedem aici cum obsesia îl îmboldește pe acest bărbat să apeleze inclusiv la metode neconvenționale de a obține afecțiunea ei.  

Pentru a evita astfel de situații în care ajungem să primim ceea ce poftim și credem că ni se cuvine, propun o alternativă, și anume să medităm și să reflectăm asupra motivului adevărat pentru care vrem ceva sau pe cineva.  

Alt lucru de luat în seamă este și privirea întregii situații din exterior, la fel ca și cum tu ai fi prietenul tău cel mai bun, care îți vrea binele și te sfătuiește la ceea ce este bine, corect și sănătos.  

Dar, dacă ai cu cine te poți sfătui, există și soluția divinației.  

În caz că cunoști o formă, fie că este tarot, geomantie, radiestezie, adresează mai întâi aceste întrebări legate de beneficiul pe termen lung al îndeplinirii acestei dorințe.  

În funcție de răspunsurile primite, meditează apoi mai departe asupra rostului îndeplinirii acestei pofte și dacă, cu adevărat, îți va face bine sau te va îngropa în mai multă durere și suferință inutilă.  

Multe binecuvântări tuturor.  

Frater Iustin

Cele 5 seturi de Tarot pe care le folosesc.

Folosesc tarotul pentru divinație de prin 2009 de când descoperisem aceste cărți fascinante.

Inițial când începusem, nu știam mare lucru despre originea acestor cărți, istoria lor și cum merg întrebuințate, sesiunile mele de citire fiind mai mult bazate pe intuiție decât pe descrierea cărților.

Chiar dacă nu era o formă de citire profesională nicidecum, reușeam să fac citiri destul de precise chiar și așa, și am ajuns cumva să înțeleg și de ce în toți acești ani.

Seturile de tarot pe care le voi enumera au multe asemănări, mai exact prin numărul de cărți, arcane majore, minore și cărțile de curte.
Dar în pictograme există și câteva diferențe substanțiale.

Acestea sunt legate de culorile folosite, inspirația scenelor și fundamentul creației lor.

Dacă ne uităm de exemplu la tarotul de Marseilles, descoperim în timp că fundamentul realizării acestui set este unul alchimic, în timp ce setul cel mai cunoscut, Waite-Smith este Qabalistic, acesta fiind și membru al Ordinului Hermetic ai Zorilor Aurii.

În fine, fără doar și poate, hai să vă prezint seturile pe care le folosesc și ce m-a atras la ele.

1. Setul Waite-Smith.
   Înainte numit setul Rider-Waite, dar mai recent redenumit Waite-Smith tocmai pentru a comemora și efortul artistic uriaș al Pamelei Coleman Smith care l-a ajutat pe Arthur Edgar Waite să picteze acest set.
   
   
   
   
   
   

Acesta este în momentul de departe cel mai cunoscut set de tarot, și a devenit aproape universal identificat cu ideea de Tarot în general.

Ce mi se pare fascinant la acest set este că efectiv cam toată lumea îl folosește, dar văd cum foarte puțini sunt conștienți de simbolismul cabalistic foarte bogat din acest set.

Setul Waite-Smith de tarot nu este doar un instrument de ghicit, și folosindu-l doar cu scopul acesta cumva sărăcește din bogăția semnificațiilor acestor arcane.

Ceva ce o să realizați citind mai departe acest articol, este că toate seturile menționate, inclusiv acesta sunt adevărate instrumente puternice de ritual, de folos atât în meditație, viziuni induse pe Arborele Sefirotic cât și în procesul de magie ceremonială și interacționarea cu diverse spirite și invocarea de nume ale lui Dumnezeu.

În general, un set fascinant, și chiar dacă nu îl folosesc atât de mult, mereu revin la el și sunt uimit de complexitatea acestuia.
Un set accesibil tuturor dar care te îndeamnă să privești mai cu atenție și să înveți mai mult.

2. Setul Golden Art Nouveau
   Am cele mai puține lucruri de spus despre acesta fiindcă este o variațiune a setului menționat mai devreme.
   
   
   
   
   
   
   
   
   

Toate imaginile sunt variante stilizate ale setului Waite-Smith.
Diferența semnificativă este preponderența culorii aurii și poziționarea sau posturile personajelor care diferă puțin.

Chiar dacă nu aduce prea multă schimbare și este clar doar o variantă mai modernă pentru Waite-Smith, setul Golden Art Nouveau impresionează prin calitatea imaginilor și a preponderenței culorilor Galben și Auriu.

În mare parte un substitut foarte bun pentru Waite-Smith în caz de vrei să ai parte de puțină variație dar fără a devia mult de la tema originalului.

3. Setul Golden Dawn Magical Tarot
   Trecem la un set fantastic produs de către doi custozi contemporani ai tradiției Ordinului Hermetic ai Zorilor Aurii, și anume Setul Golden Dawn Ritual Tarot.
   
   
   
   
   
   

Observați că numele complet include și cuvântul Magical, asta fiindcă setul acesta este conceput aproape exclusiv ca instrument pentru magie ceremonială pe filonul tradiției Golden Dawn de către acești maeștri și promotori neobosiți ai acestui curent magic contemporan.

Bonusul imens achiziționării acestui set este faptul că vine și cu un manual stufos ce descrie ritualuri, simbolismul acestora de la culori, corespondențe astrologice și cabalistice cât și formule magice și specifice artei divinației.

Recunosc că nu folosesc acest set prea mult fiindcă, poate și din cauza motivului pentru care a fost făcut, îl păstrez doar pentru ocazii speciale de ritual.

Artistic, țin să spun că nu este chiar așa de impresionant, acesta având un accent poate exagerat pe folosirea de culori sau culori complementare în funcție de arcana cu care interacționa.

Aceste culori și simboluri sunt și ele cabalistice, dar sunt de părere că se sacrifică puțin și din potențialul artistic de dragul de a îndeplini sau a bifa aceste corespondențe.

Tot cu acest set, vă anunț că atât el cât și celelalte care urmează nu au scenete sau personaje pentru arcanele minore, și simbolismul devine tot mai abstract, așa că dacă vreți să vă folosiți de imaginile și scenetele din cele de înainte pentru a face citirile, aș sugera să îl evitați până căpătați o înțelegere mai adâncă a Astrologiei, Qabalei și restul simbolismului.

4. Setul de Tarot Hermetic.

Acesta este realizat de către Godfrey Dowson.
Diferența uriașă dintre acesta și celelalte seturi de tarot este că acesta este realizat exclusiv în alb și negru.

E o diferență mare să trecem de la atâta culoare la ceva monocrom, dar înțeleg și intenția.
Scopul este să te facă să te concentrezi mai mult pe formele simbolistice arătate.

Ce apreciez foarte mult la acest set este că pe lângă corespondențele cabalistice, elementale sau astrologice, fix pe cărți sunt listate și titlurile fiecărei arcane.

De exemplu dacă ne uităm la cartea Puterea, aceasta are titlul „Fiica spadei înflăcărate”.

Dar mai mult decât atât, acest set listează pe fiecare carte și numele îngerilor care pot fi contactați prin intermediul acestora în ebraică, ceea ce e un mic lucru ce inițial nu pare sesizabil dar totuși de mare ajutor când vrei să realizezi un ritual și ai nevoie de alte elemente simbolice în plus care să întărească acea conexiune.

De exemplu, dacă ne uităm la Magicianul, vedem în josul cărții că avem numele Arhanghelului Raphael scris în ebraică în interiorul cercului în care acesta este desenat.

Un set superb ce merge folosit inclusiv pentru a învăța aceste seturi de corespondențe și a le memora.

5. Tarotul Thoth

Tarotul Thoth este realizat de către infamul Aleister Crowley și pictorița Freida Harris.
Acesta este setul pe care îl folosesc de departe cel mai mult.

O dată fiindcă este cel pe care l-am consacrat cu un ritual și îl utilizez la aproape toate sesiunile de divinație pe care le fac.

Motivul pentru care am ajuns să îl folosesc atât de mult poate pare puțin superficial, dar vă spun sincer pentru mine este estetic cel mai frumos set pe care l-am văzut vreodată.

Când mă uit la unele dintre aceste arcane sunt în continuare uimit de abilitatea Freidei Harris. Cred că doar pentru munca ei la acest set ar trebui să fie creditată ca printre cei mai buni pictori ai secolului trecut.

Pe lângă asta, la fel ca celelalte 2 seturi de dinainte, Setul Thoth nu are personaje sau scenete pentru arcanele minore, dar uitându-te la aceste cărți parcă nici nu simți nevoia.

Complexitatea culorilor, formelor, simbolismul geometric este de o bogăție atât de mare încât prezența unor personaje ar fi de prisos.

Ce-i drept, Crowley a introdus multe teme și simboluri legate de Thelema și calea sa spirituală în aceste arcane. Cu unele rezonez, cu altele poate mai puțin sau deloc, dar cred că aprecierea și-o merită și poate chiar mai mult Harris pentru talentul desăvârșit.

Acestea sunt cele 5 seturi de tarot pe care le folosesc în mod activ.

Dacă vreți să descoperiți mai multe lucruri interesante despre Tarot, originea sa și simbolismul său ce a evoluat de-a lungul secolelor, vă recomand cartea lui Robert M. Place despre Tarot la care am făcut o scurtă cronică tot aici pe blog.

În caz de vreți să apelați la mine pentru servicii de divinație, îmi puteți și spune cu ce fel de set de tarot vreți să vă fac citirea, asta ca să puteți înțelege mai ușor rostul cărților când vi le prezint și vă fac interpretările.

Să aveți spor în toate.
Frater Iustin.

Problema vieților anterioare

Vorbesc aici despre problema vieților anterioare și felul în care ajungem să privim întreaga idee a unor vieți trăite în pielea altor personaje istorice.  

În mod normal nu aș fi vorbit prea mult despre acest subiect fiindcă sincer nu stau să mă gândesc prea mult la cine sau ce am fost. Totuși, văd că acesta e un subiect des abordat în care mai mulți ajung să pretindă că, cândva și undeva, au fost cineva.  

Revenind la vieți anterioare. Cu excepția religiilor abrahamice, aici mă refer la Iudaism, Creștinism și Islam, se pare că cam întreaga planetă sau culturile din restul lumii sunt de părere că de fapt "noi" trăim mii, poate milioane de existențe în care am fost personaje de toate felurile, am fost poate chiar diverse forme de viață fie ca plante sau animale și că acum iată-ne ca oameni contemplându-ne natura existenței.  

Am aflat totuși că încă și în sânul credințelor abrahamice a existat și această idee. Ce-i drept, sporadic și ascuns, dar s-a circulat și aici ideea că am trăit mai multe vieți și că, de fapt, existența aceasta este doar una din mii sau zeci de mii.  

Într-un fel înțeleg și de ce această idee a fost eliminată din gândirea acestei zone geografice, mă refer la Europa, America, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Dacă am crede că aceasta nu e unica noastră viață, nu am mai fi interesați să slujim pe Dumnezeu și să ne îndeplinim menirea în care ne unim cu Divinitatea absolută.  

Totuși, la fel cum Kierkegaard a intuit, alții ar fi văzut întreaga idee a unei unice existențe în mod diferit.  

Dacă nu ne așteaptă nimic dincolo de moarte și eternitatea este o negură totală, mulți s-ar gândi să trăiască o viață cufundată în plăcere și satisfacerea poftelor imediate, fiindcă totuși trăiești doar o singură dată (You only live once: YOLO).  

Dar iată-mă că revin la subiectul vieților anterioare. Vă spun sincer, eu nu am absolut nicio problemă cu credința în vieți anterioare. Ba chiar sunt de părere că această teorie este verosimilă și că există posibilitatea ca, de fapt, noi am trăit multe vieți și existențe până să ajungem în forma în care ne aflăm acum.  

Problema mea vine când lumea crede prea mult în viețile lor anterioare și ajung să își ignore importanța vieții pe care o trăiesc aici și acum.  

Vin aici cu o anecdotă.  

Prin 2009, cred, umblam într-un anturaj în care cochetam cu ocultismul, magia și credințele alternative. Aceste grupuri în care mă aflam erau și strâns legate de muzica pe care o ascultam și pe care o ascult cu multă plăcere și acum. Îmi place rockul și se întâmplă și să cânt în formații și proiecte muzicale legate de acest stil.  

În fine, în acest anturaj, dau de o fată sau, acum mai bine zis, de o femeie care avea o credință mai ciudată. Aceasta era convinsă, sau cel puțin încerca să ne convingă pe toți că, de fapt, era reîncarnarea unei zeițe egiptene, anume Isis.  

Când ajunsese să își mărturisească și mie această credință aberantă am fost luat prin surprindere. Da, sunt de acord că mi se părea ea cam ciudățică, dar până la urmă toți eram un grup de ciudați, de oameni la marginea societății care nu se prea integrau.  

Dar ea era convinsă că era Isis și că soțul ei era, de fapt, Osiris, chiar dacă acesta nu părea să zică prea mult pe subiectul respectiv.  

S-a ajuns la un punct în care nu am mai rezistat și i-am zis că această credință e stupidă, că ar trebui să se axeze pe existența ei de aici și de acum și că poate nu este deloc reîncarnarea unei zeități egiptene.  

Motivul este și unul de ordin matematic. Dacă crezi în reîncarnare și analizezi cât % din populație pe vremuri erau regi, regine, împărați, împărătese sau ZEI, realizezi că șansa cea mai mare de reîncarnare în trecut era să fi fost un fel de țăran care cultiva pământul și nimic ieșit din comun.  

Da, nimic extraordinar, ci alt om care cultiva pământul sau creștea animale pentru a-și continua existența.  

Dar cazul acestei femei indică o nevoie intrinsecă a ființei umane, și anume nevoia de a te simți important.  

Fiecare dintre noi ajungem să facem câte ceva care să ne umfle simțul importanței de sine. Unii ajungem de mici să participăm la olimpiade, în care ne dovedim abilitățile intelectuale, alții intră în competiții sportive, uneori în sporturi de contact în care ne putem domina fizic adversarul, sau intrăm în competiții de jocuri pe calculator, în care ne umflăm ego-ul prin câștigarea de meciuri în spațiul virtual.  

Alții începem să facem afaceri, acumulăm bani sau căutăm poziții de influență socială, fie că am deveni preoți, lideri de comunitate, politicieni sau oameni de afaceri care mișcă multe piese în lumea aceasta economică.  

Totuși, există acele cazuri în care poate nevoia noastră de importanță nu poate fi îndeplinită de nimic din ce am făcut sau poate încă suntem tineri și nu am realizat nimic. Atunci ce le rămâne acestor indivizi?  

Ei bine, dacă ei ar crede în reîncarnare, au o portiță în care își pot afirma importanța.  

Altă dată vorbisem cu un alt tovarăș care îmi spunea că era, de fapt, un Elf de pe o altă planetă și că nu se vede ca om și că, de fapt, urăște specia umană. O altă femeie cu care vorbisem zicea că ea de fapt e Mihai Eminescu.  

Acești indivizi toți aveau, în ciuda eforturilor lor, la fel ca mine de fapt, vieți ordinare.  

Vieți ordinare în care făceau lucruri ordinare și nu își puteau umfla simțul de importanță de sine.  

Dar chiar dacă ai crede în vieți anterioare, vreau să vă spun că nu este absolut nimic rău în a avea o viață simplă și ordinară, de fapt poate e chiar ceva ce unii și-ar dori.  

Nu vă spun că credința în reîncarnare e o aberație, fiindcă sincer și eu cred în ea. Problema este că nu are rostul să ne încredem prea mult în fantezii legate de cine am fi fost.  

Spun asta fiindcă dacă ne concentrăm pe cine am fost, nu mai băgăm de seamă unde suntem acum și ce avem de făcut.  

Nu contează că poate în trecut am fost Alexandru cel Mare dacă acum sunt altcineva și am probleme mundane pe care trebuie să le rezolv.  

Trăiți aici și acum, nu în trecut.  

Frater Iustin

Venus retrograd în Berbec - Provocari pentru relatii

De pe 1 martie până pe 12 Aprilie, Venus se află în retrograd în semnul Berbecului, terminându-și întoarcerea în semnul Pești.  

Perioada aceasta este marcată și de un Mercur în Retrograd, care de obicei aduce destul de multă confuzie și neînțelegere în comunicare.  

Totuși, de data aceasta, cu retrogradul venusian și această combinație de semne, avem motive în plus să tratăm relațiile noastre cu mult mai multă atenție și răbdare.  

În primul rând, să începem cu Venus. Venus în astrologie este planeta dragostei, iubirii, frumuseții, prieteniei, artei, muzicii etc. Știm că tot ceea ce noi considerăm a fi valoros și prețios este guvernat de către Venus. Venus ține mult și de atracție și uniune, ca și cum ar avea acel efect gravitațional dintre persoane, ce îi face să se apropie și să se îndrăgostească.  

Venus este exaltată în semnul Pești. Asta fiindcă Pești este și semnul spiritualității și al iubirii pure. Există ceva transcendent, atât în ceea ce privește ideea de identitate, cât și de transcendență a iubirii, ce trece dincolo de orice barieră și permează tot spațiul nostru.  

Pești fiind un semn ce ține mult de imaginație și lumile nevăzute, e un mediu perfect pentru Venus. Inspirațiile artistice sau muzicale răsar din această combinație armonioasă.  

Oceanul de emoții și trăiri alimentează înclinațiile artistice tipice lui Venus.  

Dar hai să trecem mai departe și să vedem imediat detrimentul acestei planete. De la exaltare, Venus trece imediat în detriment sau în exil în semnul Berbec.  

Berbecul este condus de către Marte și împarte multe asemănări cu planeta războiului. Știm că Berbecii, cel puțin arhetipal, sunt luptători, războinici, pionieri, oameni neînfricați care mai întâi se aruncă înainte și apoi gândesc. Există multă impulsivitate aici, dar știm că impulsivitatea în relațiile de iubire sau prietenie rareori duce la ceva bun pe termen lung.  

Dacă Pești este un semn al acestui ocean colectiv de informație și emoții, Berbecul este un individ 100%. Acesta, și poate și Leul, sunt printre cele mai individualiste dintre semne.  

Se axează pe persoana întâi și numai pe nevoile sale.  

Venus aici nu se simte prea bine. Iubirea înflorește împărțind, împărtășind și dând, sau chiar prin sacrificiul de sine tipic semnului precedent de apă.  

Când avem combinația dintre Berbec și Venus, iubirea este în mare parte de sine sau de satisfacerea impulsurilor de moment, care nu țin cont prea bine de rezultatele pe termen lung.  

Aici mai intervine, colac peste pupăză, cum s-ar zice, și retrogradul. Retrogradul lui Venus aduce reexaminarea lucrurilor sau a persoanelor care sunt prețioase din viețile noastre. Ceea ce înseamnă că relațiile noastre de iubire sau prietenie sunt puse sub microscop și tindem să observăm și lucrurile care ne displac la partener(ă), mai mult decât în curs normal.  

Ne putem aștepta în egală măsură, dacă suntem singuri, să vedem cum o fostă iubire își face apariția iar în viețile noastre. În cazul cuplurilor, aici intervin și ispitele.  

Beleaua vine că, reexaminând relațiile, fără să gândim în această perioadă, ne vom întreba „Ok, dar ce face această persoană pentru MINE?! Cum rămâne cu sentimentele MELE și cu ce vreau EU?”. Cred că puteți intui de pe acum că dialogul va fi exact despre cum fiecare individ este servit în relație și ce câștiguri personale are.  

Dragostea nu mai e despre a împărți o viață împreună, ci despre satisfacția sinelui. O combinație urâtă pentru Venus.  

Mai sunt și alte mici sau mari probleme. Luna Februarie și Martie corespund și cu mai multe sărbători legate de iubire sau fertilitate. Avem atât Sfântul Valentin, Dragobetele, cât și săptămâna de 1-8 Martie.  

De obicei, aceste zile sunt asociate cu o celebrare a iubirii, dar când celebrăm ceva, automat ajungem și să conștientizăm lucruri din relațiile noastre, poate și lucruri care nu ne convin.  

De aceea, în această perioadă a iubirii, au loc mult mai multe despărțiri. Cu Venus în retrograd, vedem discuții noi și certuri ce pot apărea din faptul dacă ai primit sau ai luat flori, mărțișor. Dacă ai răsfățat pe cine trebuia când trebuia sau dacă ai primit tu ceva satisfăcător înapoi. Puteți realiza cum lucrurile devin complicate și neplăcute imediat. Deodată, aceste conversații degenerează în acuzații, iar în combinație și cu Mercur retrograd, găsim mult mai multă confuzie în comunicare.  

Sfatul meu este să fiți mai degrabă pasivi la aceste impulsuri în această perioadă. Nu luați prea în serios certurile și așteptați ca vremurile acestea să treacă ca apoi să puteți reevalua relațiile în luciditate sau să vă bucurați de ele.  

Să aveți spor în toate.  

Frater Iustin

De pe raft: Miturile Care Ne Invata sa Traim - Joseph Campbell

 Joseph Campbell a devenit recent printre autorii mei favoriți în domeniul istoriei religiilor și al mitologiilor. Acum câțiva ani am avut plăcerea să citesc poate cea mai bine cunoscută scriere a sa, ''Eroul cu o mie de chipuri''. 

În acea perioadă eram mai mult interesat de mitologie și de felul în care aceasta poate fi integrată în dezvoltarea unei mitologii fictive pentru un proiect literar la care am lucrat. 

Am reușit să termin de scris încercarea mea de roman, dar, odată terminat, ajunsesem să cred că este o încercare foarte slabă și că mai am nevoie de antrenament înainte să public ceva. Indiferent, în acea perioadă am zis măcar să mă interesez de acest Monomit inventat de către Joseph Campbell și de 

Călătoria Eroului, chiar dacă eroul cărții mele nu poate fi numit neapărat erou, iar acțiunea avea loc după îndeplinirea misiunii sale și înfrângerea adversarilor.

De atunci mi-a plăcut felul în care Campbell ne face o introducere în lumea fascinantă a mitologiilor și felul în care găsea atât asemănări, cât și diferențe între toate aceste povești cu eroi și eroine care au inspirat folcloriști și autori de beletristică sau chiar regizori de film precum George Lucas până acum.

Totuși, în 1972, Campbell vine cu această carte nouă care extindea asupra ideilor expuse în ''Eroul cu o mie de chipuri'', și aceasta este ''Miturile care ne învață să trăim''. De fapt, traducerea din ''Myths To Live By'' și chiar titlul ne poate induce puțin în eroare.

Aceasta nu este o carte de self-help, chiar dacă, la prima vedere, așa ar părea. Din punctul meu de vedere, scopul este mai mult să plaseze Călătoria Eroului în timp și spațiu, în contextul social, cultural și civilizațional care a dat naștere tuturor acestor povești.

Indiferent că vorbim despre Hercule, Odin, Buddha, Hristos sau alte personaje mitice, poveștile acestor personaje fascinante, oricât de universale, au acele trăsături care le fac distincte. Aceste diferențe vin din mediul geografic în care aceste mitologii au apărut, fie că vorbim de Europa, America Precolumbiană, Africa, India sau Orientul Îndepărtat. Spațiul și stilul de viață al acestora vor colora mitologiile în felurile lor.

De exemplu, vedem o diferență clară între mitologiile culturilor de vânători-culegători din tropice, unde persistă vegetația abundentă și umiditatea, dând naștere unor mitologii mai mult înclinate spre venerarea Divinului Feminin, în timp ce culturile pastorale sau de vânători au atitudini și mitologii mult mai războinice.

La fel, prezența plantelor și a animalelor specifice devin personaje în aceste povești pe care civilizațiile noastre și le-au spus de mii și poate chiar zeci de mii de ani.

Campbell însă merge chiar mai departe, țesând mai multă complexitate în viziunea sa despre mituri și apariția mitologiilor. Intră și în teritoriul psihologic, explorând cum poate maladiile pe care noi le vedem astăzi erau integrate în calea șamanilor, atât din triburile de inuiți din zona Arctică, cât și din zona africană.

Pentru mine, totuși, cel mai relevant capitol a fost cel despre Mitologia sau Mitologiile Iubirii. Iubirea fiind și un subiect la care meditez mult mai intens de câteva luni pentru a atinge o înțelegere mai profundă a acesteia.

Nu are rost să vă povestesc fiecare capitol în parte. Dacă sunteți interesat de religii, mitologie și psihologie și de felul în care puteți învăța lecții importante din ele, citiți ''Miturile care ne învață să trăim''.

Multe binecuvântări, Liviu Ustinescu

Mai puține cursuri, mai multă practică.

Interacționând cu mai multe persoane din domeniul acesta ezoteric, ajung să port conversații despre aceste subiecte cu mulți indivizi care sunt „școliți”, cum s-ar zice, dar care, din păcate pentru ei, nu prea posedă prea multă experiență.  

Când mi-am început aventura ezoterică, cam prin 2007, venind în București și făcând cunoștință cu câteva personaje colorate și, ulterior, controversate, am realizat că domeniul acesta era deja exploatat de câțiva indivizi care se numeau maeștri. Fie că era vorba de Yoga, Reiki, Radiestezie sau, în cazuri excepționale, Magie (un termen mai controversat), scena era plină încă de atunci de acești profesori care făceau cursuri și scriau manuale de mai multe feluri.  

Realizasem că, pentru câțiva, viața aceasta implicată în educația sau partea pedagogică a acestor subiecte era dominată aproape în exclusivitate de elevii sau clienții pe care îi puteau atrage.  

Și asta nu este o problemă – până la urmă, acel maestru sau profesor își alocă ore și zile, poate chiar săptămâni, să lucreze la un curriculum, să îl promoveze și să îl predea elevilor săi.  

Toate bune și frumoase până aici, fie că e yoga, reiki, radiestezie, NLP etc.  

Dar am zis ca și alte dăți că materialismul acesta spiritual prezintă o problemă pentru mulți. Majoritatea elevilor sau participanților se mulțumesc cu prezența la aceste cursuri și diplomele pe care le primesc, dar, în loc să aplice acele cunoștințe în viețile lor de zi cu zi, se apucă de încă un curs, și apoi de încă un curs, și așa mai departe.  

Este genul de comportament al elevului perpetuu, care simte nevoia să mai adauge încă o diplomă sau încă un titlu, la fel cum un artist marțial fals simte nevoia să își adauge mai multe centuri și grade sau *dani*, dar nu are deloc experiența de a intra în ring și a fi pocnit în față de un adversar pe măsura sa.  

La ce se ajunge urmărind această metodă de învățare sau aprofundare? La un individ ce poate poseda câteva cunoștințe de suprafață, cunoaște termeni, jargon, ajunge să discute și să filozofeze despre practica sa, dar nu prea ajunge să practice.  

Iar, la fel ca în cazul artistului marțial, se ajunge și la punctul în care își construiește o imagine falsă de sine, în care, în teorie, el sau ea știe că ar avea cine știe ce puteri sau abilități și, mai rău, se poate și înconjura cu elevi la rândul său, care nu fac decât să îi hrănească acest ego deja umflat dincolo de proporții.  

Continui această comparație cu artele marțiale și, mai exact, cu toți acești maeștri falși de Wu-Shu, Tai-Chi, Kung-Fu, care au fost testați de către un luptător chinez de MMA, *câinele turbat* Xu Xiaodong. Acesta nu era „inițiat” în nicio școală de arte marțiale antice, cu conotații mistice, nu avea nicio centură sau titlu special, dar știa să se lupte și i-a provocat pe toți acești maeștri în ringul de luptă, ca să își demonstreze abilitățile.  

Fără doar și poate, i-a făcut knock-out pe toți în mai puțin de un minut, demascând lumea falsă și ipocrizia acestor maeștri marțiali.  

Din păcate pentru el, Xu Xiaodong, în loc să fie răsplătit de către autoritățile chineze pentru că a demascat pe toți acești maeștri falși, a ajuns însă să fie groaznic pedepsit prin sistemul draconic de credit social al Republicii Comuniste Chineze.  

În fine, revenind la acest domeniu ocult, sau poate mai mistic și ezoteric. Cursurile și studiile acestea nu sunt, în esență, nici bune, nici proaste, dar tu, ca elev, te îmbeți cu apă rece dacă ai impresia că vei căpăta cunoștințe și abilități reale bazându-te numai pe ele.  

Și spun aici că poate dai de un profesor ideal, cineva cu multă răbdare, cu multă experiență practică, care îți distilează ani, poate chiar decenii de încercare, eșec și succes într-o formulă pe care o poți aplica și tu, la fel ca un artist marțial care a luptat și știe ce înseamnă tehnici care merg și care nu merg.  

Poate găsești acest profesor ideal, dar, dacă nu te pui să aplici acele tehnici, acele cunoștințe, nu prea vei face progrese. La fel, fii foarte atent când cineva te complimentează foarte mult, fără să îți dea și sfaturi pentru a te îmbunătăți sau fără să îți dea teme pentru acasă pe care va trebui să le realizezi. Automat te vei împotmoli.  

La fel și cu vânătoarea de diplome. Diplomele și titlurile, fiindcă ajung să fie date ușor, ajung să nu mai valoreze mai nimic.  

Ca să contracarezi această împotmolire prin care trec majoritatea căutătorilor din acest domeniu, vă dezvălui cum veți face progrese reale. Acestea vin din tradiția și practica pe care eu personal o fac, dar o puteți aplica și la alte discipline și tradiții.  

1. Nu aștepta momentul ideal să te apuci, fiindcă nu va veni. Apucă-te acum.  

2. Fă-ți ritualurile și rutina zilnică, chiar dacă în ziua respectivă nu ai chef sau dispoziția necesară. La fel ca un călugăr mistic care își face rugăciunile. Acela, poate, în unele zile, nu are deloc dispoziția să se închidă în chilie și să se roage și să facă metanii, dar o face.  

3. Fă-ți însemnările de jurnal. Am mai vorbit despre cele trei jurnale în articolele precedente.  

4. Fii modest. Poate ai învățat ceva, dar, cu cât vei învăța și vei practica mai mult, vei realiza cât de puține știi.  

Să aveți spor în toate,  

Frater Iustin

Iertarea - Un pas important in initiere

Un pas important în inițiere este iertarea.

În cazul sistemului pe care îl urmăresc de câțiva ani, o etapă foarte importantă implică iertarea.

Lucrând la gradul de aer, Theoricus, inițiatul trebuie să practice iertarea în mod activ. Asta implică iertarea tuturor persoanelor care i-ar fi greșit până atunci.

Se face o listă extensivă cu fiecare individ sau chiar grupuri de persoane care ți-ar fi cauzat supărări, suferințe sau te-ar fi deranjat, iar în dreapta fiecăruia se scrie „Te iert, Te Iert, Te iert. De trei ori te iert.”

În alte instanțe, iertarea se practică în formă de meditație. Se stă așezat sau în poziția preferată de meditație și se vizualizează imaginea persoanei pe care urmează să o ierți. Este esențial să încerci să o închipui ca și cum ar fi acolo și să îi spui apoi că o ierți.

În cazul celor pe care simți că te-au nedreptățit de mai multe ori, acest proces poate fi repetat de mai multe ori. Asta și din cauza faptului că vorbele spuse nu sunt de ajuns; scopul este să ajungem să iertăm și cu inima, nu doar cu gândul și cu vorba.

Știu însă că iertarea, pentru majoritatea în ziua de azi, este un proces foarte dificil. Aici nu stau să judec pe nimeni, fiindcă sunt complet conștient că nu este deloc ușor. Am trecut prin acest grad, cu practică zilnică și cu încercările mele de iertare, și unele persoane sau grupuri îmi e foarte greu să le iert.

Motivele vin și din cauza faptului că acestea nu au căutat reconciliere și aici intrăm în câteva cazuri tipice de iertare:

Prima include iertarea unei persoane care și-a cerut scuze și caută reconciliere. Evident, acest proces este și cel mai ușor, fiindcă măcar vedem dorința de împăcare.

A doua include iertarea cuiva care nu și-a cerut iertare sau clar nu crede că a greșit cu nimic față de tine și nu caută reconcilierea. După cum îți poți da seama, acest pas este mai greu. E posibil să vorbești cu acest individ și el să îți spună că nu e de vină sau, poate din contră, să arunce toată vina pe tine. Indiferent de cum ar decurge astfel de conversații sau lipsa lor, noi tot trebuie să încercăm, în inimile noastre, să îi iertăm.

A treia implică situații în care persoana în cauză nu a mai comunicat cu noi, fie din cauza distanței, fie pentru că s-a întâmplat să fi murit deja. Aici, iarăși, este greu, fiindcă nu există comunicare și nu știm dacă își dorește reconcilierea, iar în absența lor din această lume nu avem cum să comunicăm, decât dacă am apela la forme de magie ce includ lucrul cu spiritele morților, dar aceasta include riscuri și necesită multă experiență.

Cel mai des, în cazul ultimelor două categorii, vei eșua. Nu spun asta cu răutate, ci vei eșua fiindcă ispita răzbunării este mereu mai puternică. Impulsul nostru e să ne facem singuri dreptate, să nu iertăm, să răspundem unei palme cu un pumn. Și chiar dacă aceasta ar avea sens dintr-o perspectivă utilitaristă, prin neutralizarea unui dușman, știm că spiritualitatea transcende aceste impulsuri.

Este greu să iertăm, mai ales pe răufăcători de toate felurile, fiindcă cel mai des nu conștientizăm un adevăr important despre răufăcători sau despre cei care greșesc. Poate am fost condiționați să credem că fiecare om are puterea de alegere. Și aici spun că da, într-adevăr, putem alege, dar o alegere adevărată o facem când nu suntem sub presiune. Cel mai des, alegerea este deja făcută pentru noi și ajungem să fim pasageri în viețile noastre.

Iar când alegem să facem rău, nu o facem ca un gest de manifestare a autonomiei noastre ca ființă independentă și completă spiritual.

Adevărul crunt este că oamenii, oricât de mult potențial ar avea, sunt slabi. Și încercând să mascăm această slăbiciune, ajungem să îi vătămăm pe alții. Trăgându-i pe alții în jos, ne ridicăm, la fel ca un om ce se îneacă, se agață de altul care înoată la suprafață și îl trage la fund pentru a se ridica cu prețul acestuia.

Omul disperat face gesturi disperate, iar aceste gesturi, ce se nasc din slăbiciunea noastră spirituală, în absența lui Dumnezeu în viețile noastre, sunt felul în care încercăm să ne ridicăm.

Ridicarea este totuși o iluzie, nu facem decât să ne scufundăm tot mai adânc.

Iertarea vine mai ușor când conștientizăm slăbiciunea noastră și slăbiciunea tuturor celor din jur. Eu personal am realizat acest lucru când lucram la procesul de iertare a părinților mei, care, din exterior, sunt niște oameni extraordinari, dar și ei au făcut greșeli. Greșeli în general în viață și inclusiv față de mine.

Am avut o discuție, într-o zi, cu ei, într-un context festiv, în care amândoi mi-au enumerat greșeli pe care le făcuseră și am înțeles atunci, în final, de ce. Le-au făcut fiindcă nu știau mai bine și atât au putut în momentul acela.

Mie mi-a fost mai ușor, fiindcă am văzut dorința de reconciliere cu mine, așa că iertarea, după acel moment, mi-a venit mai ușor.

Dar știu că mulți dintre voi poate aveți părinți, rude, foști prieteni, foști parteneri și partenere care v-au vătămat foarte grav și nu s-au gândit poate nici o clipă să își ceară iertare.

Realizați și puneți-vă în poziția lor și conștientizați că răutatea lor a venit din neputință și slăbiciune sau din cauza limitărilor pe care le posedă ca persoane.

Într-un final, iertarea te ajută pe tine. Te ajută fiindcă nu mai cari această răutate și ranchiună în tine, care te macină și te rugineste zi cu zi, clipă cu clipă.

Iertând, te eliberezi pe tine de aceste blocaje emoționale și de sentimentele de furie, rușine, teamă și vină. Astfel, ajungi să te ierți până și pe tine. Dar dacă nu aveți idee cum să începeți cu iertarea, cel mai bine apelați la iertarea Divină.

Dacă sunteți creștini, de exemplu, apelați la ajutorul lui Hristos. Căutați iertarea Sa pentru orice vă apasă și, obținând-o, veți putea și voi să faceți la fel ca El, să puteți ierta până și cele mai grele fărădelegi comise față de voi.

Vă las cu una dintre melodiile mele preferate de la trupa Kamelot: My Confession

"My God has shown His sympathy for all the spirits lost

I'll pray for salvation and peace for ages

Standing in the summer breeze, inhaling life again

A new day has come

A chance to relive

Forget and forgive"

Fiți binecuvântați în toate.

Frater Iustin