Un pas important în inițiere este iertarea.
În cazul sistemului pe care îl urmăresc de câțiva ani, o etapă foarte importantă implică iertarea.
Lucrând la gradul de aer, Theoricus, inițiatul trebuie să practice iertarea în mod activ. Asta implică iertarea tuturor persoanelor care i-ar fi greșit până atunci.
Se face o listă extensivă cu fiecare individ sau chiar grupuri de persoane care ți-ar fi cauzat supărări, suferințe sau te-ar fi deranjat, iar în dreapta fiecăruia se scrie „Te iert, Te Iert, Te iert. De trei ori te iert.”
În alte instanțe, iertarea se practică în formă de meditație. Se stă așezat sau în poziția preferată de meditație și se vizualizează imaginea persoanei pe care urmează să o ierți. Este esențial să încerci să o închipui ca și cum ar fi acolo și să îi spui apoi că o ierți.
În cazul celor pe care simți că te-au nedreptățit de mai multe ori, acest proces poate fi repetat de mai multe ori. Asta și din cauza faptului că vorbele spuse nu sunt de ajuns; scopul este să ajungem să iertăm și cu inima, nu doar cu gândul și cu vorba.
Știu însă că iertarea, pentru majoritatea în ziua de azi, este un proces foarte dificil. Aici nu stau să judec pe nimeni, fiindcă sunt complet conștient că nu este deloc ușor. Am trecut prin acest grad, cu practică zilnică și cu încercările mele de iertare, și unele persoane sau grupuri îmi e foarte greu să le iert.
Motivele vin și din cauza faptului că acestea nu au căutat reconciliere și aici intrăm în câteva cazuri tipice de iertare:
Prima include iertarea unei persoane care și-a cerut scuze și caută reconciliere. Evident, acest proces este și cel mai ușor, fiindcă măcar vedem dorința de împăcare.
A doua include iertarea cuiva care nu și-a cerut iertare sau clar nu crede că a greșit cu nimic față de tine și nu caută reconcilierea. După cum îți poți da seama, acest pas este mai greu. E posibil să vorbești cu acest individ și el să îți spună că nu e de vină sau, poate din contră, să arunce toată vina pe tine. Indiferent de cum ar decurge astfel de conversații sau lipsa lor, noi tot trebuie să încercăm, în inimile noastre, să îi iertăm.
A treia implică situații în care persoana în cauză nu a mai comunicat cu noi, fie din cauza distanței, fie pentru că s-a întâmplat să fi murit deja. Aici, iarăși, este greu, fiindcă nu există comunicare și nu știm dacă își dorește reconcilierea, iar în absența lor din această lume nu avem cum să comunicăm, decât dacă am apela la forme de magie ce includ lucrul cu spiritele morților, dar aceasta include riscuri și necesită multă experiență.
Cel mai des, în cazul ultimelor două categorii, vei eșua. Nu spun asta cu răutate, ci vei eșua fiindcă ispita răzbunării este mereu mai puternică. Impulsul nostru e să ne facem singuri dreptate, să nu iertăm, să răspundem unei palme cu un pumn. Și chiar dacă aceasta ar avea sens dintr-o perspectivă utilitaristă, prin neutralizarea unui dușman, știm că spiritualitatea transcende aceste impulsuri.
Este greu să iertăm, mai ales pe răufăcători de toate felurile, fiindcă cel mai des nu conștientizăm un adevăr important despre răufăcători sau despre cei care greșesc. Poate am fost condiționați să credem că fiecare om are puterea de alegere. Și aici spun că da, într-adevăr, putem alege, dar o alegere adevărată o facem când nu suntem sub presiune. Cel mai des, alegerea este deja făcută pentru noi și ajungem să fim pasageri în viețile noastre.
Iar când alegem să facem rău, nu o facem ca un gest de manifestare a autonomiei noastre ca ființă independentă și completă spiritual.
Adevărul crunt este că oamenii, oricât de mult potențial ar avea, sunt slabi. Și încercând să mascăm această slăbiciune, ajungem să îi vătămăm pe alții. Trăgându-i pe alții în jos, ne ridicăm, la fel ca un om ce se îneacă, se agață de altul care înoată la suprafață și îl trage la fund pentru a se ridica cu prețul acestuia.
Omul disperat face gesturi disperate, iar aceste gesturi, ce se nasc din slăbiciunea noastră spirituală, în absența lui Dumnezeu în viețile noastre, sunt felul în care încercăm să ne ridicăm.
Ridicarea este totuși o iluzie, nu facem decât să ne scufundăm tot mai adânc.
Iertarea vine mai ușor când conștientizăm slăbiciunea noastră și slăbiciunea tuturor celor din jur. Eu personal am realizat acest lucru când lucram la procesul de iertare a părinților mei, care, din exterior, sunt niște oameni extraordinari, dar și ei au făcut greșeli. Greșeli în general în viață și inclusiv față de mine.
Am avut o discuție, într-o zi, cu ei, într-un context festiv, în care amândoi mi-au enumerat greșeli pe care le făcuseră și am înțeles atunci, în final, de ce. Le-au făcut fiindcă nu știau mai bine și atât au putut în momentul acela.
Mie mi-a fost mai ușor, fiindcă am văzut dorința de reconciliere cu mine, așa că iertarea, după acel moment, mi-a venit mai ușor.
Dar știu că mulți dintre voi poate aveți părinți, rude, foști prieteni, foști parteneri și partenere care v-au vătămat foarte grav și nu s-au gândit poate nici o clipă să își ceară iertare.
Realizați și puneți-vă în poziția lor și conștientizați că răutatea lor a venit din neputință și slăbiciune sau din cauza limitărilor pe care le posedă ca persoane.
Într-un final, iertarea te ajută pe tine. Te ajută fiindcă nu mai cari această răutate și ranchiună în tine, care te macină și te rugineste zi cu zi, clipă cu clipă.
Iertând, te eliberezi pe tine de aceste blocaje emoționale și de sentimentele de furie, rușine, teamă și vină. Astfel, ajungi să te ierți până și pe tine. Dar dacă nu aveți idee cum să începeți cu iertarea, cel mai bine apelați la iertarea Divină.
Dacă sunteți creștini, de exemplu, apelați la ajutorul lui Hristos. Căutați iertarea Sa pentru orice vă apasă și, obținând-o, veți putea și voi să faceți la fel ca El, să puteți ierta până și cele mai grele fărădelegi comise față de voi.
Vă las cu una dintre melodiile mele preferate de la trupa Kamelot: My Confession
"My God has shown His sympathy for all the spirits lost
I'll pray for salvation and peace for ages
Standing in the summer breeze, inhaling life again
A new day has come
A chance to relive
Forget and forgive"
Fiți binecuvântați în toate.
Frater Iustin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu