Interacționând cu mai multe persoane din domeniul acesta ezoteric, ajung să port conversații despre aceste subiecte cu mulți indivizi care sunt „școliți”, cum s-ar zice, dar care, din păcate pentru ei, nu prea posedă prea multă experiență.
Când mi-am început aventura ezoterică, cam prin 2007, venind în București și făcând cunoștință cu câteva personaje colorate și, ulterior, controversate, am realizat că domeniul acesta era deja exploatat de câțiva indivizi care se numeau maeștri. Fie că era vorba de Yoga, Reiki, Radiestezie sau, în cazuri excepționale, Magie (un termen mai controversat), scena era plină încă de atunci de acești profesori care făceau cursuri și scriau manuale de mai multe feluri.
Realizasem că, pentru câțiva, viața aceasta implicată în educația sau partea pedagogică a acestor subiecte era dominată aproape în exclusivitate de elevii sau clienții pe care îi puteau atrage.
Și asta nu este o problemă – până la urmă, acel maestru sau profesor își alocă ore și zile, poate chiar săptămâni, să lucreze la un curriculum, să îl promoveze și să îl predea elevilor săi.
Toate bune și frumoase până aici, fie că e yoga, reiki, radiestezie, NLP etc.
Dar am zis ca și alte dăți că materialismul acesta spiritual prezintă o problemă pentru mulți. Majoritatea elevilor sau participanților se mulțumesc cu prezența la aceste cursuri și diplomele pe care le primesc, dar, în loc să aplice acele cunoștințe în viețile lor de zi cu zi, se apucă de încă un curs, și apoi de încă un curs, și așa mai departe.
Este genul de comportament al elevului perpetuu, care simte nevoia să mai adauge încă o diplomă sau încă un titlu, la fel cum un artist marțial fals simte nevoia să își adauge mai multe centuri și grade sau *dani*, dar nu are deloc experiența de a intra în ring și a fi pocnit în față de un adversar pe măsura sa.
La ce se ajunge urmărind această metodă de învățare sau aprofundare? La un individ ce poate poseda câteva cunoștințe de suprafață, cunoaște termeni, jargon, ajunge să discute și să filozofeze despre practica sa, dar nu prea ajunge să practice.
Iar, la fel ca în cazul artistului marțial, se ajunge și la punctul în care își construiește o imagine falsă de sine, în care, în teorie, el sau ea știe că ar avea cine știe ce puteri sau abilități și, mai rău, se poate și înconjura cu elevi la rândul său, care nu fac decât să îi hrănească acest ego deja umflat dincolo de proporții.
Continui această comparație cu artele marțiale și, mai exact, cu toți acești maeștri falși de Wu-Shu, Tai-Chi, Kung-Fu, care au fost testați de către un luptător chinez de MMA, *câinele turbat* Xu Xiaodong. Acesta nu era „inițiat” în nicio școală de arte marțiale antice, cu conotații mistice, nu avea nicio centură sau titlu special, dar știa să se lupte și i-a provocat pe toți acești maeștri în ringul de luptă, ca să își demonstreze abilitățile.
Fără doar și poate, i-a făcut knock-out pe toți în mai puțin de un minut, demascând lumea falsă și ipocrizia acestor maeștri marțiali.
Din păcate pentru el, Xu Xiaodong, în loc să fie răsplătit de către autoritățile chineze pentru că a demascat pe toți acești maeștri falși, a ajuns însă să fie groaznic pedepsit prin sistemul draconic de credit social al Republicii Comuniste Chineze.
În fine, revenind la acest domeniu ocult, sau poate mai mistic și ezoteric. Cursurile și studiile acestea nu sunt, în esență, nici bune, nici proaste, dar tu, ca elev, te îmbeți cu apă rece dacă ai impresia că vei căpăta cunoștințe și abilități reale bazându-te numai pe ele.
Și spun aici că poate dai de un profesor ideal, cineva cu multă răbdare, cu multă experiență practică, care îți distilează ani, poate chiar decenii de încercare, eșec și succes într-o formulă pe care o poți aplica și tu, la fel ca un artist marțial care a luptat și știe ce înseamnă tehnici care merg și care nu merg.
Poate găsești acest profesor ideal, dar, dacă nu te pui să aplici acele tehnici, acele cunoștințe, nu prea vei face progrese. La fel, fii foarte atent când cineva te complimentează foarte mult, fără să îți dea și sfaturi pentru a te îmbunătăți sau fără să îți dea teme pentru acasă pe care va trebui să le realizezi. Automat te vei împotmoli.
La fel și cu vânătoarea de diplome. Diplomele și titlurile, fiindcă ajung să fie date ușor, ajung să nu mai valoreze mai nimic.
Ca să contracarezi această împotmolire prin care trec majoritatea căutătorilor din acest domeniu, vă dezvălui cum veți face progrese reale. Acestea vin din tradiția și practica pe care eu personal o fac, dar o puteți aplica și la alte discipline și tradiții.
1. Nu aștepta momentul ideal să te apuci, fiindcă nu va veni. Apucă-te acum.
2. Fă-ți ritualurile și rutina zilnică, chiar dacă în ziua respectivă nu ai chef sau dispoziția necesară. La fel ca un călugăr mistic care își face rugăciunile. Acela, poate, în unele zile, nu are deloc dispoziția să se închidă în chilie și să se roage și să facă metanii, dar o face.
3. Fă-ți însemnările de jurnal. Am mai vorbit despre cele trei jurnale în articolele precedente.
4. Fii modest. Poate ai învățat ceva, dar, cu cât vei învăța și vei practica mai mult, vei realiza cât de puține știi.
Să aveți spor în toate,
Frater Iustin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu